Grigore C. Moisil este considerat una dintre cele mai strălucite minți din România secolului al XX-lea și unul dintre pionierii informaticii la nivel mondial.

Cu o carieră impresionantă, Moisil a adus contribuții esențiale în matematică, logică, cibernetică și informatică, influențând evoluția acestor domenii în România și în lume. Personalitatea sa complexă, pasiunea pentru știință și determinarea sa de a implementa în România noile tehnologii ale calculatoarelor l-au consacrat drept „părintele informaticii românești”, el fiind cel care a inventat circuitele electronice tristabile.

De mic, Grigore Moisil a fost atras de matematică

Grigore Moisil s-a născut în data de 10 ianuarie 1906 în Tulcea, într-o familie intelectuală, care i-a asigurat o educație riguroasă. Tatăl său, Constantin Moisil, era un distins profesor de istorie, arheolog, numismat, fiind directorul Cabinetului Numismatic al Academiei și membru de onoare al Academiei Române.

Mama sa, Elena, provenea dintr-o familie de profesori. Mediul cultural și academic în care a crescut Grigore a avut un impact major asupra dezvoltării sale intelectuale.

De mic, Moisil a fost atras de matematică, dovedind un talent remarcabil în acest domeniu. Studiile liceale le-a făcut la Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui, cât și la Liceul „Spiru Haret” din București, iar mai apoi s-a înscris la Facultatea de Matematică a Universității din București.

Părinții lui considerau că tânărul ar trebui să devină inginer. Astfel, în 1924, s-a înscris ca student la Politehnică, secția construcții. Cu toate acestea, pasiunea sa pentru matematică l-a atras tot mai mult către Facultatea de Matematică, unde a studiat sub îndrumarea unor profesori de renume, precum Dimitrie Pompeiu, mentorul său, Gheorghe Țițeica, Traian Lalescu și Anton Davidoglu. Drept urmare, Moisil a urmat simultan cursurile Politehnicii și ale Universității din București, demonstrându-și determinarea de a-și urma adevărata chemare.

În anul 1929 a renunțat să își mai continue studiile la Politehnică, deși trecuse deja toate examenele din primii trei ani și se afla student în anul IV. În același an, și-a susținut teza de doctorat în matematică, „Mecanica analitică a sistemelor continue”, aceasta fiind publicată, tot în 1929, la editura Gauthier-Villars din Paris și va fi apreciată de savanții Vito Volterra, Tullio Levi-Civita, Paul Lévy.

După această realizare, tânărul matematician și-a continuat studiile la Paris, la Sorbona, sub îndrumarea matematicianului francez Paul Montel, obținând doctoratul în 1931 cu teza intitulată „Sur une classe de systèmes d’équations aux dérivées partielles de la Physique mathématique”.

Contribuții în domeniul matematicii și cel al logicii

Grigore Moisil a fost un inovator în diverse ramuri ale matematicii și logicii, fiind preocupat în mod special de algebrele logice și logica trivalentă. Într-o perioadă în care logica tradițională se baza pe sistemul binar (adevărat/fals), Moisil a extins acest cadru prin dezvoltarea logicii trivalente și a algebrelor care stau la baza acestui sistem.

Algebrele „Lukasiewicz-Moisil”, dezvoltate în colaborare cu matematicianul polonez Jan Łukasiewicz, au avut un impact semnificativ în evoluția logicii multivalente, un domeniu de bază în proiectarea calculatoarelor și sistemelor de control.

Un alt domeniu în care Moisil a excelat a fost teoria automatelor (studiul mașinilor abstracte și al problemelor rezolvabile de acestea). El a fost unul dintre pionierii acestei ramuri a matematicii aplicate, dezvoltând modele matematice pentru sisteme automate și pentru funcționarea circuitelor logice. Aceste contribuții s-au dovedit esențiale pentru construirea calculatoarelor și pentru înțelegerea comportamentului sistemelor logice complexe, cum sunt computerele digitale.

Moisil și cibernetica

wikipedia.org

Cibernetica este un domeniu interdisciplinar care studiază controlul și comunicarea în sisteme complexe, fie că este vorba despre mașini sau organisme vii. Grigore Moisil a fost un susținător fervent al ciberneticii și al aplicării acesteia în diverse ramuri ale științei. El a înțeles devreme importanța ciberneticii și a fost printre primii oameni de știință din România care a susținut cercetările în acest domeniu.

Moisil a contribuit la răspândirea și popularizarea ideilor cibernetice în România, fiind în același timp un promotor al calculatoarelor și al automatizării. Într-o perioadă în care România era abia la începutul dezvoltării tehnologice, Moisil a avut viziunea că progresul științific nu poate fi realizat fără o înțelegere profundă a tehnologiilor emergente. Sub îndrumarea sa, au fost formați specialiștii care aveau să contribuie la revoluția informatică din România.


Citește și: Euclid, matematicianul grec care a pus bazele geometriei folosite astăzi


Informatică și primele calculatoare din România

wikipedia.org

Moisil a sprijinit realizarea primelor calculatoare românești, contribuind la instalarea primului calculator de construcție românească în 1957 la Institutul de Fizică Atomică. În aceeași perioadă Moisil a avut și inițiativa importantă de a crea un Centru de Calcul la Universitatea din București. Astfel, Universitatea din București a devenit una dintre primele zece universități din lume care aveau un centru de calcul.

El a susținut formarea unei noi generații de ingineri și matematicieni care să înțeleagă și să utilizeze aceste noi tehnologii.

Aceasta se întâmpla într-o perioadă în care România era puternic influențată de dominația politică sovietică. La acea vreme, Dicționarul filozofic oficial, tradus din limba rusă și publicat în 1953, încă descria cibernetica drept o „știință burgheză reacționară îndreptată împotriva clasei muncitoare”. În ciuda acestui fapt, el și-a folosit autoritatea științifică pentru a încuraja personal oamenii de știință români să construiască primele calculatoare care au apărut în 1957 și 1961.

Moisil, profesor și mentor

wikipedia.org

Un alt aspect fundamental al personalității lui Grigore Moisil a fost cariera sa de profesor. Moisil a jucat un rol esențial în formarea primei generații de informaticieni români și în stabilirea bazelor teoretice pentru dezvoltarea ulterioară a acestui domeniu în România.

El a predat la Universitatea din București, unde și-a format o reputație de pedagog de excepție. Studenții săi îl descriau drept un profesor care își încuraja elevii să gândească într-un mod critic și să își depășească limitele intelectuale.

În anii 1960, a început să țină cursuri de logică matematică și la alte facultăți din afara Universității din București, inclusiv la Politehnica din București, de unde a recrutat și a pregatit inițial ca cercetători pe viitorii oameni de știință Paul Cristea, Petre Dimo, Ion Filotti, și Gheorghe Mărâi.

Unul dintre lucrurile pentru care Moisil este adesea amintit este capacitatea sa de a stimula creativitatea și de a promova gândirea interdisciplinară. El a considerat că progresul științific adevărat poate fi realizat doar prin colaborare între diverse discipline, iar acest principiu a fost o trăsătură definitorie a carierei sale.

În calitate de mentor, Moisil a avut un impact semnificativ asupra multor matematicieni, informaticieni și ingineri care aveau să devină lideri ai domeniului în România. Mulți dintre studenții săi au contribuit la dezvoltarea informaticii și a cercetărilor în matematică aplicată, ducând mai departe viziunea și idealurile profesorului lor.

Moisil a participat la numeroase conferințe și simpozioane internaționale, unde și-a prezentat cercetările și a interacționat cu cei mai importanți oameni de știință din domeniu. Colaborările sale cu cercetători străini au fost esențiale pentru dezvoltarea informaticii în România, oferind acces la resursele și cunoștințele internaționale.

A fost membru al Academiei Române, al Academiei din Bologna și al Institutului Internațional de Filosofie. A fost laureat al Premiului de Stat al Republicii Populare Române și i s-a decernat în 1964, prin decret al Consiliului de Stat, titlul ”Om de știință emerit”. În 1963, Grigore Moisil a fost decorat cu Ordinul Muncii, conform wikipedia.org.

Genialul Grigore Moisil a murit în data de 21 mai 1973, la vârsta de 67 de ani, după ce vizitase o expoziție de artă eschimosă la Ottawa. În aprilie 1973, profesorul Grigore Moisil a plecat însoțit de soția lui, Viorica Moisil, într-o călătorie de o lună și jumătate în Canada și Statele Unite ale Americii, pentru a ține un șir de conferințe.

În 1996, societatea internațională a inginerilor în electronică IEEE i-a acordat distincția rară de Computer Pioneer Award (post-mortem), „Pentru dezvoltarea circuitelor de comutare logică polivalentă, Școala Română de Calcul și susținerea primelor calculatoare românești”.

Moștenirea lui Grigore Moisil este vastă și se reflectă în multiplele sale realizări în matematică, informatică și educație. El este considerat părintele informaticii românești, iar ideile sale privind metodele de analiză și sinteză a automatelor finite, logica multivalentă și cibernetică rămân relevante și astăzi.


Citește și: Gheorghe Ţiţeica, fondator al Școlii Româneşti de Matematică: „La 27 de ani era unul dintre marii matematicieni ai lumii”