Fuggerei, proiectul de locuințe sociale vechi de peste 500 de ani, care este încă în desfășurare: „Chiria este la fel din 1520”
Se crede adesea că locuințele sociale sunt o invenție a secolului al XX-lea, creată de afluxul unor mase mari de muncitori în centrele urbane și de cererea justă de locuințe decente ca drept fundamental al fiecărei ființe umane.
Cu toate acestea, încă din secolul al XVIII-lea, fabricile regale din Europa ofereau locuințe pentru lucrătorii lor, iar în secolul al XIX-lea, mulți industriași minieri sau din industria textilă au creat cartiere sau chiar sate în jurul întreprinderilor lor pentru angajații lor.
Aceștia erau, fără îndoială, motivați de interes și conștienți de avantajele pe care le prezenta pentru afacerile lor ca lucrătorii lor să locuiască aproape de locul lor de muncă. Prin urmare, acestea nu erau locuințe sociale autentice în sensul în care înțelegem astăzi termenul. Cu toate acestea, ideea coincide cu Fuggerei, proiectul de locuințe întreprins la începutul secolului al XVI-lea de puternica familie germană Fugger – în orașul german Augsburg.
Un proiect personal al lui Jakob Fugger
Acest proiect de locuințe sociale, cel mai vechi din istorie, a fost conceput de către Jakob Fugger, considerat de unii autori drept unul dintre cei mai bogați oameni din toate timpurile. Membru al unei puternice familii de comercianți și bancheri din Augsburg (Bavaria), Jakob și-a părăsit poziția de călugăr în mănăstirea franciscană din Herrieden când o serie de nenorociri familiale l-au obligat să preia afacerile tatălui său.
Din acel moment, el și-a înmulțit moștenirea prin exploatarea resurselor naturale și prin extinderea activităților sale comerciale prin intermediul băncilor. În acest sens, el a fost creditorul mai multor case regale, al papalității și, mai ales, al Habsburgilor, din momentul în care i-a furnizat împăratului Maximilian fondurile necesare pentru a cumpăra testamentul mai multor prinți electori și a obține astfel alegerea nepotului său, Carol I al Spaniei, ca împărat al Germaniei.
Poate că formarea sa religioasă și contactul pe care, în calitate de franciscan, l-a avut cu clasele cele mai defavorizate l-au determinat să creeze proiectul unui nou cartier destinat să ofere locuințe celor care nu aveau mijloacele de a-și permite o locuință, deși legenda spune că a fost ca urmare a unei penitențe impuse de confesorul său. În orice caz, inițiativa sa avea sens într-o Europă în care diferențele dintre bogați și săraci erau abisale și în care mai mult de 70% din populație nu dispunea de bunurile cele mai elementare și trăia din mila altora.
O incintă împrejmuită de ziduri
wikipedia.org
Fugger nu a cruțat nicio resursă. Situat într-o zonă rezidențială din Augsburg, Fuggerei era un complex primitor format dintr-o serie de străzi înconjurate de un zid. Au fost construite 67 de case, o biserică și o clădire administrativă centrală. Casele, proiectate de însuși Fugger, au început să fie construite în 1516 și și-au primit primii chiriași în 1520.
Toate aveau etaje și formau o imagine care amintește vag de băcăniile flamande. Apartamentele erau închiriate pentru un florin renan (zis și gulden renan) pe an (echivalentul a 0,88 EUR, ceea ce este valabil și în prezent), iar pentru a fi eligibil erau necesare mai multe condiții: cel puțin doi ani de reședință în oraș, credință catolică, trei rugăciuni zilnice, dovada de a nu deține nicio proprietate și de a nu avea datorii restante.
Citește și: Ferdinand Cheval, poștașul care și-a petrecut 33 de ani construind un palat cu pietre adunate de pe drum
Când trecutul devine prezent
wikipedia.org
Cel mai surprinzător lucru este să ne gândim că proiectul lui Fugger este valabil și astăzi. Încă din secolul al XVI-lea a fost locuit întotdeauna de cei care au îndeplinit condițiile impuse de fondatorul său, care le-a scris cu mâna sa.
Astăzi, complexul este format din 142 de apartamente (în cele 67 de case) de aproximativ de 45 până la 65 de metri pătrați cu confortul secolului al XXI-lea, iar fiecare unitate are propria intrare pe stradă.
Chiria era și este în continuare de un gulden renan pe an (echivalentul a 0,88 euro), precum și obligația de a face trei rugăciuni zilnice pentru actualii proprietari ai complexului Fuggerei – Tatăl Nostru, Ave Maria și Crezul de la Niceea – și de a avea un loc de muncă cu jumătate de normă în cadrul comunității. Condițiile pentru a locui acolo au rămas aceleași ca în urmă cu 500 de ani: trebuie să fi locuit cel puțin doi ani în Augsburg, să fii de credință catolică și să nu ai datorii. Cele cinci porți ale complexului sunt încă închise în fiecare zi la ora 22.00.
Nu există locuințe comune; fiecare familie are propriul apartament. De altfel, toate apartamentele de la parter au o mică grădină și o magazie, în timp ce apartamentele de la etaj au o mansardă.
Aceste locuințe au apă curentă. Un apartament de la parter este nelocuit, servind drept muzeu deschis publicului. Soneriile au forme elaborate, fiecare fiind unică, datând de dinainte de instalarea iluminatului public, când locuitorii își puteau identifica ușa pipăind mânerul în întuneric.
Gerd Eichmann, CC BY-SA 4.0
Singura excepție de la regulile fondatoare este că, de îndată ce situația financiară a rezidenților se îmbunătățește, aceștia trebuie să părăsească Fuggerei. În orice caz, există o listă de așteptare pentru locuințe.
Întreținerea complexului Fuggerei continuă să fie plătită din chiriile Fugger. Jakob Fugger a constituit un fond de 10.000 de florini, care continuă să dea roade și la care contribuie veniturile provenite din alte investiții în terenuri forestiere sau alte afaceri gestionate cu grijă de-a lungul secolelor de membrii familiei, care se află încă în fruntea consiliului de administrație care administrează Fuggerei.
Numeroșii turiști care vin să viziteze muzeul rămas în starea în care a fost construit contribuie, de asemenea, la întreținerea complexului prin plata taxei de intrare.