Franz Stigler, Charlie Brown și o prietenie născută din groaza războiului
Când pilotul Luftwaffe, Franz Stigler, a observat bombardierul american pilotat de Charlie Brown, în 1943, germanul nu numai că l-a lăsat pe Brown să plece, ci l-a și escortat departe de pericolul care îl pândea.
O jumătate de secol mai târziu, cei doi bărbați au devenit prieteni buni.
Această poveste ne demonstrează că bunătatea, o valoare universală, este mai presus de război. Însă, bunătatea este o calitate pe care nu o au mulți.
Prima misiune
Archives New Zealand from New Zealand CC BY-SA 2.0
În data de 20 decembrie 1943, Charlie Brown, un tânăr fermier din Virginia s-a alăturat forțelor aeriene ale armatei SUA, iar prima sa misiune a fost un atac asupra orașului german Bremen. „Cetatea sa zburătoare” B-17, supranumită „Ye Olde Pub”, era unul dintre cele 21 de bombardiere care vizau o uzină de avioane Focke-Wulf de la periferia orașului Bremen.
Bremenul era fost protejat de peste 250 de tunuri manevrate de cei mai buni artileriști pe care îi aveau germanii – și, mai mult decât atât, uzina era păzită și de de avioane de vânătoare germane.
La început, toate lucrurile au mers conform planului. Bombardierele au decolat de la baza lor din Anglia și până la ora 9:40 s-au adunat în formație la o altitudine de 2.500 de metri. La ora 11:32, avioanele americane erau la o altitudine de 8.300 de metri și mai aveau de parcurs aproximativ 48 de kilometri până în punctul stabilit pentru începerea bombardamentului. Numai că, de aici au început necazurile.
Formația de luptă de grup era formată din escadrile, fiecare patrulă fiind alcătuită dintr-un element de trei bombardiere, urmat de un al doilea element cu patru bombardiere și tot așa, fiind în total 21 de avioane americane. Nava lui Brown urma să zboare în extremitatea stângă a celui de-al doilea element – sau escadrilă joasă – slotul cunoscut de aviatori sub numele de „Purple Heart Corner”.
Brown a declarat după câțiva ani: „Cu aproximativ două minute înainte de începerea bombardamentului, exact în fața noastră, am văzut ceea ce părea a fi o orhidee negră fantastic de frumoasă, cu un centru de culoare roșiatică”. Nu era o orhidee reală…ea era fumul generat de bombele date de inamici. Tunurile germanilor erau îndreptate către bombardierele americane.
Curând după aceea, în urma atacului, avionul pilotat de Brown a fost avariat și presiunea uleiului de la unul dintre motoare a început să scadă. Brown a încercat să-și aducă avionul înapoi în formație, dar bombardierele colegilor săi cădeau unul câte unul. Ye Olde Pub era o țintă perfectă.
Întrebarea era: putea avionul să rămână în aer suficient de mult timp pentru a traversa 400 de km până la bază? Și, mai ales, putea să scape de germani?
Un coșmar
Bundesarchiv Bild 101I-662-6659-37 Hebenstreit CC-BY-SA 3.0 CC BY-SA 3.0 DE
Bombardierele germane au atacat avionul american și totul părea că acela este sfârșitul lui Ye Olde Pub. Însă, dintr-o dată, Brown a văzut un avion Messerschmitt 109 cum zbura la o distanță mică de aripa avionului său.
Bombardierul german era vopsit în negru. Copilotul lui Brown a spus: „Doamne, acesta este un coșmar”.
Dar apoi, s-a întâmplat ceva uimitor: pilotul german le-a făcut semn din cap, a salutat și și-a continuat drumul. Practic, acesta le-a cruțat viața piloților americani.
Acesta a fost un act remarcabil, care i-a surprins pe americani, însă aceștia tot erau în pericol. Brown trebuia să facă în așa fel încât avionul să ajungă până în Marea Britanie.
Pe măsură ce bombardierul pierdea treptat altitudinea, membrii echipajului din avionul pilotat de Brown au început să arunce din lucruri: arme, muniție, tot ceea ce nu era absolut necesar. Spre norocul lor, aceștia au ajuns în Marea Britanie.
Au avut parte de o aterizare dură, dar erau în viață.
Căutarea
După terminarea războiului, Charlie Brown a încercat să-l caute pe pilotul german care i-a cruțat viața, însă nu a avut succes. La un moment dat, acesta chiar și-a pierdut nădejdea că va afla numele pilotului.
Numai că, în data de 18 ianuarie 1990, lucrurile s-au schimbat. În acea zi de iarnă, Brown a primit o scrisoare de la Franz Stigler.
Stigler s-a prezentat ca fiind pilotul german care i-a cruțat viața lui și colegilor săi și și-a exprimat fericirea că Brown și echipajul său au aterizat în siguranță, după acea luptă îngrozitoare.
După câteva luni, Franz Stigler și Charlie Brown s-au întâlnit și au format o frumoasă prietenie.
La întâlnirea celor doi, Stigler a povestit cuvintele unuia dintre ofițerii săi care îi spunea: „Urmezi regulile războiului pentru tine – nu pentru dușmanul tău. Lupți după reguli pentru a-ți păstra umanitatea. ” Așa că Stigler a luat degetul de pe trăgaci și și-a continuat drumul, fără să bombardeze avionul american. „Am zburat alături de ei multă vreme, încercând într-un fel să ajut; încercau cu disperare să ajungă acasă, așa că aveam să-i las să o facă ”, a mai declarat Stigler.
Cartea „Furtuna războiului. O nouă istorie a celui de-al Doilea Război Mondial” – de Andrew Roberts – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
