Fenomenul Lazăr: Când morții revin la viață

Fenomenul Lazăr este o afecțiune rară care apare atunci când o persoană care pare a fi moartă dă din nou semne de viață, de obicei la câteva minute după ce personalul medical a încetat să îi mai aplice resuscitarea cardiopulmonară (RCP).

Sindromul poartă numele lui Lazăr din Betania, care – conform Noului Testament al Bibliei – a fost readus la viață de Iisus Hristos la 4 zile după moartea sa.

wikimedia.org / CC BY 4.0

Fenomenul Lazăr a fost descris pentru prima dată în literatura medicală în anul 1982. A fost numit fenomenul Lazăr în 1993. Unii medici îl numesc și „autoresuscitare”.

Din 1982 și până acum au fost raportate aproximativ 38 de cazuri. Deși mulți oameni care se confruntă cu fenomenul Lazăr mor la scurt timp după aceea, un studiu sugerează că aproape o treime dintre pacienții care revin la viață au experimentat o recuperare neurologică bună.

Dar, în timp ce numărul scăzut de cazuri raportate ar putea evidenția raritatea sindromului Lazăr, oamenii de știință cred că este mult mai frecvent decât sugerează studiile.

Conform cercetărilor, în cazul acestui fenomen, o persoană prezintă semne de viață în decurs de 10 minute de la oprirea RCP (resuscitare cardio pulmonară). Acest lucru i-a determinat pe cercetători să recomande medicilor sau asistentelor să urmărească îndeaproape un pacient timp de cel puțin 10 minute după un RCP nereușit, în loc să-l declare decedat imediat.

Ce poate cauza apariția sindromului Lazăr?

wikimedia.org /  CC BY 4.0

Cercetătorii nu sunt siguri ce determină apariția acestui fenomen, dar au teorii. De exemplu, unii cred că s-ar putea datora unui efect întârziat al procedurilor de resuscitare sau poate fi acțiunea întârziată a medicamentelor utilizate ca parte a eforturilor de resuscitare, cum ar fi adrenalina.

De asemenea, unele cazuri pot avea o legătură cu o afecțiune numită hiperkaliemie (prea mult potasiu în sânge) sau o problemă cardiacă numită asomare a miocardului. Acesta este momentul în care inima nu primește suficient sânge și nu funcționează corect, chiar dacă fluxul sanguin este normal.

Citește și: Ce se întâmplă cu creierul nostru atunci când inima încetează să mai bată

Afecțiuni medicale care pot face ca o persoană să „pară” moartă

Există două tipuri de moarte: moartea clinică și moartea biologică. Moartea clinică este definită ca absența pulsului, a bătăilor inimii și a respirației, în timp ce moartea biologică este definită ca absența activității cerebrale.

Poți presupune că este simplu că îți dai seama când o persoană este decedată – dar în unele cazuri nu este atât de simplu.

Există o serie de afecțiuni medicale care pot face ca o persoană să „pară” moartă.

Una dintre aceste afecțiuni este hipotermia, prin care organismul suferă o scădere bruscă și potențial fatală a temperaturii, cauzată în mod normal de expunerea prelungită la frig.

Hipotermia poate provoca încetinirea respirației și a bătăilor inimii, până în punctul în care acestea nu mai sunt detectabile.

Catalepsia și sindromul de blocare sunt alte două afecțiuni care pot face ca o persoană să „pară” moartă.

Catalepsia se caracterizează printr-o stare de transă, respirație încetinită, sensibilitate redusă și imobilitate completă, care poate dura de la minute la săptămâni. Afecțiunea poate apărea ca un simptom al unor tulburări neurologice, cum ar fi epilepsia și boala Parkinson.

În sindromul de blocare, un pacient este conștient de mediul înconjurător, dar experimentează paralizia completă a mușchilor voluntari, cu excepția mușchilor care controlează mișcarea ochilor. În cazul sindromului de blocare poți gândi, poți simți, poți auzi, dar nu poți comunica absolut nimic.

pxhere.com

Citește și: 10 lucruri interesante despre moarte