Fapte șocante și puțin cunoscute despre sclavie
Când vine vorba de comerțul cu sclavi, mulți oameni își amintesc cu siguranță de sclavii de culoare care proveneau din Africa. Dar, de fapt, traficul de persoane este o practică extrem de veche.
În prezent, în ciuda intrării în vigoare a Convenției cu privire la sclavie și a interzicerii oficiale în aproape toate țările, sclavia continuă să existe, atât în forma sa tradițională, cât și în forma sa modernă.
Guvernul Mauritaniei a fost acuzat în mod repetat că nu promovează o politică suficient de fermă pentru a desființa sclavia pe teritoriul său. Sudanul este o altă țară, care pe fondul conflictului interetnic și interreligios de pe linia de fractură care desparte, pe de-o parte, populația negroidă, din sud de cea arabă, din nord, și pe de cealaltă populația de religie islamică de aceea creștină sau animistă, a fost acuzat că permite sclavia.
Un fenomen similar este înregistrat și în Haiti, unde nici până astăzi, în anul 2007, forma locală de sclavie („restavec”, formă de sclavie acceptată cultural de către populația țării) nu a fost eliminată.
Iată mai jos câteva fapte șocante și puțin cunoscute despre sclavie!
Unul dintre primele documente care atestă prezența sclaviei într-o mare civilizație este Codul Mesopotamian din Hammurabi
Una dintre primele referiri despre sclavie a fost găsită în Codul Mesopotamian din Hammurabi (circa 1860 î.Hr.). Trebuie precizat că și în trecut, când nu exista limbaj scris, sclavia era foarte populară.
Piramidele din Egipt și munca sclavilor
Încă din cele mai vechi timpuri, sclavia a jucat un rol important în viața societății: de la construirea piramidelor din Egipt, până la sclavia modernă. De fapt, la începutul secolului al XIX-lea, potrivit estimărilor actuale, 3/4 din populația lumii a fost în robie, împotriva voinței sale (vorbim despre diferitele forme de sclavie sau iobăgie).
Comerțul cu sclavi în Peninsula Arabică
Primul comerț de sclavi, pe scară largă, a apărut printre arabi. În secolul al VII-lea a început exportul de sclavi din Africa de Vest către Peninsula Arabică. Unii istorici cred că acest comerț cu sclavi arabi a devenit o posibilă sursă de prejudecăți împotriva africanilor de culoare din sudul Saharei.
Portugalia și sclavia
Portughezii au fost primii care au transportat sclavi peste Atlantic, în secolul al XVI-lea. Pentru următoarele 4 secole, ei erau principalii „furnizori” ai sclavilor. De fapt, în momentul în care sclavia a fost abolită în secolul al XIX-lea, aproape jumătate dintre toți sclavii care au fost transportați peste Atlantic au fost trimiși în colonii portugheze.
Comerțul cu sclavi din Statele Unite
Deși majoritatea oamenilor cred că cei mai mulți au fost luați de navele britanice din Africa de Vest și duși în Statele Unite, de fapt procentajul acestora este de 6% din totalul sclavilor.
Cei mai mulți sclavi (aproximativ 60%) au fost trimiși în coloniile spaniole și portugheze din America de Sud. Majoritatea sclavilor (aproximativ 30%) au fost duși în Caraibe de britanici, francezi și olandezi.
„Triunghiul de tranzacționare”
Interesant este că, pe baza comerțului cu sclavi, a fost creat așa-numitul „Triunghi al Comerțului”. După cum se poate ghici după nume, aceasta implica așa-numitul comerț între trei regiuni separate. „Triunghiul comercial” era format din: Noua Anglie, Caraibe, Africa de Vest.
Milioane de sclavi
Potrivit istoricilor, aproximativ 12 milioane de sclavi africani au fost transportați cu navele de pe Atlantic între secolele XVI și XIX. Aproximativ 1,5 milioane de persoane au murit la bord în timpul transportului, iar 10,5 milioane au fost vândute în sclavie, în special în Caraibe. În plus, 6 milioane de sclavi au fost vânduți comercianților asiatici de slavi, iar alte 8 milioane au fost destinate comercianților de sclavi în Africa.
Fabricile pentru sclavi
În trecut, sclavii au fost ținuți în forturi mari, numite „fabrici”. Potrivit istoricilor, din cei 20 de milioane de sclavi care au trecut prin fabrici, aproximativ 4% (820.000 de persoane) au murit în aceste fabrici.
Navele cu sclavi
Sclavii au fost transportați în diferite regiuni, în condiții inumane. De exemplu, pe o navă încăpeau de la 350 la 600 de persoane. Drept urmare, sclavii au fost transportați în condiții atât de rele, încât nu se puteau mișca nici când era vorba de o călătorie de 2 luni pe Atlantic. Mulți au murit din cauza bolilor, pentru că au dormit în urină și fecale. Alții s-au sinucis.
Plantațiile de zahăr din Brazilia
Plantațiile de zahăr erau motivul pentru care aproximativ 84% dintre sclavi au fost aduși în Brazilia.
Sclavii africani
De ce europenii cumpărau sclavi africani. Dacă ar fi să explicăm pe scurt, motivul era tehnologia. Deși poate părea mai ieftin să înrobești alți europeni, progresele înregistrate în tehnologia construcțiilor navale au permis europenilor să ia oameni de pe alt continent, în sclavie.
America de Sud
Plantațiile din sudul Americii au fost mult mai mici decât plantațiile din Caraibe și America de Sud (mai mult de 100 de sclavi lucrau de obicei pe fiecare plantație).
Rata de mortalitate din Caraibe și Brazilia a fost atât de mare, iar rata natalității a fost atât de scăzută – încât numărul de sclavi era în continuă scădere. Astfel că se aduceau constant oameni noi din Africa. În sudul Americii, rata natalității sclavilor a fost cu aproape 80% mai mare.
Sclavia modernă
Oficial, toatele statele din lume au interzis sclavia, însă aceasta rămâne chiar și astăzi o problemă. Potrivit unor estimări, până la 50 de milioane de oameni trăiesc în robia modernă. Acest fenomen al sclavie moderne este răspândit în Asia de Sud, Europa de Est, Africa și Orientul Mijlociu.
Conform Indexului Global al Sclaviei, România se află pe locul 32 în lume, cu un număr estimat la 80.200 de persoane afectate de sclavie. Mai precis, 0,4% din populație.
