Pe teritoriul României, resursele de petrol au fost cunoscute şi exploatate încă din perioada Daciei Romane. Urme ale „aurului negru“, denumit „picula”, au fost găsite pe ceramica din secolul al II-lea. Din secolul al XIII-lea, petrolul a fost denumit păcură.

Primele instalaţii de prelucrare a ţiţeiului au fost “găzăriile” de la Lucăcești-Bacău, deschise în anul 1840 şi 1844. Acestea erau simple ateliere meşteşugăreşti, utilate cu mijloace rudimentare, care foloseau pentru rafinare o metodă asemănătoare obţinerii ţuicii în cazanele ţărăneşti.

Însă, ceea ce este și mai interesant este faptul că, în anul 1857, România a stabilit o premieră mondială: La marginea orașului Ploiești a fost construită prima rafinărie de petrol de tip industrial din lume.

În anii următori, în zona orașului Ploiești au fost inaugurate și alte rafinării. Numărul lor ajunsese la un total de 15, în anul 1937.

„Fabrica de gaz“

„Fabrica de gaz”, așa cum era numită rafinăria, a fost creația fraţilor Mehedinţeanu. Aceasta era echipată cu echipamente din Germania.

Teodor Mehedinţeanu a fost cel care s-a documentat în legătură cu această idee de afacere. El a făcut comenzi de echipamente în vestul Europei. Tot el a fost cel care a realizat proiectul rafinăriei. Instalaţiile rafinăriei, construite în cadrul firmei Moltrecht, din Germania, erau moderne pentru acea epocă. Toate utilajele erau formate din vase cilindrice din fier sau fontă, încălzite direct cu foc de lemne.

În 1857, „Fabrica de gaz” a intrat în funcțiune și a fost înregistrată pe numele lui Marin Mehedinţeanu, fratele lui Teodor.

Marin Mehedinţeanu era arendaşul unor întinse zăcăminte de ţiţei pe moşia Păcureţi, Prahova.

Distileria de petrol a fraților Mehedinţeanu a fost construită pe o suprafaţă de 4 ha şi avea o capacitate de lucru pe an de 2.710 tone (în medie 7,5 tone/zi).

Afacerea a fost una reușită. Dată fiind producția rafinăriei, frații Teodor şi Marin Mehedinţeanu au profitat de acest lucru și au început o nouă afacere: cea a iluminării cu gaz lampant a orașelor. Ei au obținut prin licitaţie concesiunea pe mai mulţi ani a iluminării cu gaz lampant a Bucureștiului (1857) şi a orașului Ploieşti (1860).

Astfel, Bucureştiul a intrat în istorie ca fiind primul oraş din lume în care a fost introdus iluminatul cu petrol lampant.

wikipedia.org

În următorii ani, afacerile cu petrol au început să prindă și mai mult având și să aibă și mai mult succes. În anul 1880 , producţia de petrol a României atingea 15.900 de tone. Prin urmare, în anul 1895, statul român adoptă o primă lege a minelor, care a deschis drumul capitalurilor străine în industria petrolieră românească şi a dus la apariţia celor mai importante companii petroliere româneşti.

În acele vremuri, Ploieștiul era cel mai mare producător de petrol din Europa, fiind numit „capitala aurului negru”.

wikipedia.org

Ca urmare a dezvoltării industriei petrolului din România la momentul respectiv, ţara a înregistrat şi alte premiere mondiale:

România a fost prima ţară din lume care a exportat benzină (1900) și prima ţară care a înfiinţat o şcoală de maiştri sondori și Rafinori (în Câmpina) (1904).


Citește și: Elisa Leonida Zamfirescu: Prima femeie inginer din România