Experimentul Tuskegee: cea mai rușinoasă cercetare medicală din istoria Statelor Unite ale Americii
Experimentele medicale efectuate pe oameni nu sunt un lucru nemaiîntâlnit. Acestea au fost efectuate în lagărele de concentrare naziste, fără îndoială, cât și în alte locuri ale lumii. În Statele Unite ale Americii, experimentul Tuskegee a început în anul 1932, într-un moment în care nu se cunoștea niciun tratament pentru sifilis, o boală venerică extrem de contagioasă. Aproximativ 600 de bărbați afro-americani din Macon, Alabama, au fost recrutați să se înscrie în proiect, prin promisiunea că vor beneficia de îngrijiri medicale gratuite. Experimentul urmărea să studieze evoluția sifilisului netratat.
Mulți dintre cei înscriși în program nu mai văzuseră niciodată un medic. Doctorii din cadrul Serviciului de Sănătate Publică al SUA (PHS), care conduceau studiul, i-au informat pe participanții la studiu (399 de bărbați cu sifilis latent și 201 bărbați care erau sănătoși) că erau tratați pentru sânge rău, un termen utilizat în mod obișnuit în zonă în acel moment și făcea referire la o varietate de afecțiuni. Ceea ce nu știau cei înscriși în program era faptul că aveau să devină cobai pentru ceea ce va fi numit „probabil cel mai infam studiu din cercetarea biomedicală din istoria SUA”.
Bărbații primeau doar aspirină și suplimente nutritive
pingnews.com Public Domain Mark 1.0
Bărbații au fost monitorizați de personalul medical, dar li se administrau numai aspirine și suplimente nutritive (pentru a crea efectul placebo și a le da impresia oamenilor că primesc tratament specializat). Cercetătorii PHS au convins medicii locali din Macon să nu trateze participanții, pentru ca aceștia să fie supuși cercetărilor, în cadrul Institutul Tuskegee (acum numită Universitatea Tuskegee, școala a fost fondată în 1881 cu Booker T. Washington ca prim profesor).
Mai exact, cercetarea ar fi trebuit să analizeze inițial efectele sifilisului netratat asupra bărbaților afro-americani pe o perioadă de la șase ;i până la 12 luni. După aceea, bolnavii ar trebui să primească tratamente adecvate, cele cunoscute la acea vreme, pe bază de arsen și mercur. Numai că, după câteva luni de la începerea experimentului, fondurile destinate studiului au fost anulate, iar tratamentele oferite nu au mai putut fi furnizate.
În ciuda acestui fapt, directorul PHS, Taliaferro Clark, decide să continue cu experimentul. Pentru a urmări evoluția completă a bolii, cercetătorii nu au oferit îngrijiri medicale eficiente, deoarece bărbații au murit, au orbit, au înnebunit sau au dezvoltat alte probleme grave de sănătate din cauza sifilisului netratat.
Dar nu numai atât, toți cei bolnavi, care nu au fost informați cu privire la starea lor de sănătate, și-au infectat soțiile cu sifilis – iar acestea la rândul lor au născut copii care sufereau de sifilis congenital.
Experimentul a continuat, chiar dacă exista un remediu pentru sifilis
Nici măcar descoperirea unui remediu pentru sifilis, bazat pe penicilină, în 1943, nu pune capăt experimentului.
La mijlocul anilor 1960, un cercetător al bolilor venerice PHS din San Francisco, numit Peter Buxton, a aflat despre studiul Tuskegee și și-a exprimat îngrijorarea către superiorii săi, spunându-le acestora că nu este etic ceea ce se întâmplă. Ca răspuns, oficialii PHS au format un comitet pentru a revizui studiul, dar în cele din urmă au optat pentru continuarea acestuia – cu scopul de a urmări participanții până când toți mureau, pentru a fi efectuate autopsii și datele proiectului să poată fi analizate. Mai mult decât atât, rudele decedaților își dădeau acordul pentru efectuarea autopsiei și a ultimelor cercetări, în schimbul cheltuielilor înmormântării.
Pe scurt, acel experiment era ultima oportunitate de a studia modul în care sifilisul omora un om care nu este supus tratamentului.
Experimentul s-a încheiat după 40 de ani
National Archives Atlanta GA (U.S. government) Public domain
Este de neconceput faptul că timp de 40 de ani cercetătorii PHS au efectuate studii pe oameni. Pe toată durata experimentului, cobaii au fost încurajați să nu renunțe, deoarece beneficiau de vizite medicale gratuite, precum și de tratamente pentru tulburări colaterale. În niciun caz tratament pentru sifilis. De asemenea, aceștia aveau dreptul la mâncare caldă în zilele în care erau examinați de către cercetători.
Peter Buxton nu a lăsat, însă, lucrurile așa. Conștient de gravitatea problemei, acesta i-a povestit întreaga situație reporterului Jean Heller de la Associated Press. Jurnalistul a publicat un articol despre experimentul Tuskegee în data de 25 iulie 1972, în The Washington Star, provocând indignarea publicului și obligându-i pe cercetători să oprească studiul. Articolul a fost publicat a doua zi și pe prima pagină a publicației The New York Times.
Lucrurile nu erau roz deloc: 28 de cobai au pierit din cauza sifilisului, alți 100 au murit din cauza complicațiilor asociate, cel puțin 40 de soții au diagnosticate cu această afecțiune, iar sifilisul a fost transmis la 19 copii la naștere.
Guvernul SUA, prin organizațiile sale de sănătate publică, și-a încălcat propriile legi și a efectuat experimente medicale asupra oamenilor. Reprezentanții serviciului de sănătate publică nu le-au cerut niciodată scuze nici supraviețuitorilor, nici familiilor cobailor.
Din 1975, guvernul a oferit asistență medicală supraviețuitorilor și tuturor celor infectați ca urmare a experimentului. Tratamente care servesc la vindecarea corpului, în timp ce rănile psihologice sunt greu de vindecat. Copiii și nepoții cobaiilor știau puține lucruri despre această chestiune, deoarece acesta era un subiect tabu, ceva „de care să-ți fie rușine”.
În urma experimentului Tuskegee, mulți afro-americani au dezvoltat o neîncredere persistentă și profundă față de oficialii din domeniul sănătății publice.
Abia în 1997, președintele din acel moment – Bill Clinton, și-a cerut formal scuze față de victime: „Guvernul Statelor Unite a făcut ceva greșit – profund, profund, greșit. Nu numai prin amintirea acelui trecut rușinos putem să reparăm națiunea noastră, ci prin amintirea acelui trecut putem construi un prezent și un viitor mai bun. ”
Cinci dintre cei opt supraviețuitori ai experimentului, care încă mai erau în viață, au fost prezenți la ceremonia care a avut loc la Casa Albă. În 2004, a murit și ultimul dintre supraviețuitori.
Studiul privind sifilisul din Guatemala
Tuskegee nu a fost primul studiu sifilis lipsit de etică. În 2010, președintele de atunci Barack Obama și alți oficiali federali au prezentat scuze pentru un alt experiment sponsorizat de SUA, realizat cu decenii mai devreme în Guatemala. În acel studiu, din 1946 până în 1948, aproape 700 de bărbați și femei – prizonieri, soldați, pacienți din instituții de psihiatrie – au fost infectați intenționat cu sifilis fără consimțământul lor.
Scopul studiului a fost de a determina dacă penicilina ar putea preveni, nu doar vindeca, infecția cu sifilis. Unii dintre cei care s-au infectat nu au primit niciodată tratament medical. Rezultatele studiului, care a avut loc cu cooperarea oficialilor guvernamentali din Guatemala, nu au fost niciodată publicate. Cercetătorul american în domeniul sănătății publice responsabil cu proiectul, dr. John Cutler, a lucrat și în cadrul experimentelor de la Tuskegee.
Cartea „Experimentul Philadelphia” – de Brad Steiger – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
