Evariste Galois, tânărul minune al matematicii care a contribuit la crearea GPS-ului

Povestea de astăzi este despre Evariste Galois, un tânăr matematician care a părăsit această lume la vârsta de 20 de ani, după ce a participat la un duel în urmă cu aproape 200 de ani.

În ciuda morții sale, ilustrul francez a lăsat o moștenire societății, soluții matematice care au servit la crearea multor tehnologii pe care le folosim astăzi, una dintre ele fiind și GPS-ul.

GPS-ul (Global Positioning System) este bine cunoscut. Acesta este un sistem bazat pe 24 de sateliți care orbitează planeta și a fost dezvoltat în Statele Unite, fiind folosit inițial în scopuri militare. Cu toate acestea, puțini știu că nu ar fi fost posibil fără ingeniozitatea unui tânăr matematician francez care a trăit acum 200 de ani. Teoria lui Galois a pus bazele pentru numeroase ramuri ale matematicii pe care le vedem aplicate zilnic, ea fiind fundamentul algebrei moderne, care a influențat geometria, topologia, informatica și criptografia.

Galois s-a născut la Paris în 1811, într-o familie înstărită. Tatăl său, Nicholas Gabriel Galois, un susținător al lui Napoleon, și mama sa, Adelaide Marie Demante, descendentă a unei familii de avocați, i-au oferit o viață confortabilă în clasele superioare ale societății.

În primii ani de viață, a fost educat de mama sa, care i-a oferit cunoștințe solide de latină și greacă.

Galois și matematica: dragoste la prima vedere

După ce a intrat la școală, Louis le Grand a început să fie atras de algebră, fiind fascinat de această ramură a matematicii, iar găsirea soluțiilor la numeroasele probleme de calcul din acea vreme a devenit pasiunea sa.

Atât de mare era înclinația sa pentru acest domeniu, încât părea obsedat de el. De altfel, profesorii chiar le-au transmis părinților săi că ar trebui să-l lase să studieze doar această ramură a matematicii, deoarece nu-l interesau celelalte materii și nu-și dădea niciun interes să învețe pentru ele.

Un geniu al matematicii care a picat de două ori același test

Încăpățânarea sa l-a făcut să vrea să avanseze o clasă și a vrut să dea examenul de admitere la Școala Politehnică din Paris în 1828, examen pe care l-a picat, așa că a decis să se întoarcă la școala Louis le Grand. Ciudat, nu-i așa, un geniu care nu trece un examen? Însă, Evariste Galois era un băiat era foarte special. Nu îi plăceau lucrurile simple.

De aici și-a început scurta și uimitoarea carieră în lumea matematicii, studiind geometria și tratatele lui Lagrange.

Un an mai târziu a publicat în Annales de mathématiques, prima sa lucrare de cercetare fiind bazată pe fracții continue. Acest lucru a continuat și, câteva luni mai târziu, a prezentat lucrări privind soluțiile algebrice ale ecuațiilor la Academia de Științe.

În 1829 a dat pentru a doua oară examenul de admitere la Școala Politehnică, dar a picat din nou. De data aceasta, se presupune că moartea tatălui său, care își luase viața cu câteva săptămâni înainte, l-a afectat foarte mult. După acest eșec, așa cum îl considera el, s-a resemnat să studieze la o școală normală, care ar fi fost o continuare a școlii Louis le Grand.

O mare descoperire: teoria grupurilor

Studiile sale au început să dea roade mai importante. A rezolvat o problemă de ecuații polinomiale, iar acest lucru a dat naștere unui nou domeniu care avea să fie cunoscut mai târziu sub numele de teoria grupurilor.

Această descoperire a pus capăt algebrei clasice, înțeleasă ca arta de a rezolva ecuații, și a marcat începutul algebrei moderne: studiul structurilor. Și astfel continuă să fie studiată și astăzi, fiind cunoscută sub numele de teoria lui Galois.

Viața bate filmul

Acest tânăr nu este cunoscut doar pentru marile sale contribuții în domeniul matematicii, ci și pentru viața controversată pe care a dus-o. Viața lui era ca o telenovelă, avea câte puțin din toate.

La școală a avut mai multe conflicte cu profesorii săi. Se spune că, odată, l-a lovit cu o gumă de șters pe unul dintre membrii comisiei de examinare a examenului de admitere la universitate.

Pe lângă faptul că era încăpățânat, Galois era un susținător înfocat al lui Napoleon, ca și tatăl său, așa că s-a implicat într-o luptă politică împotriva regelui Bourbon Ludovic al XVIII-lea și mai târziu împotriva regelui Ludovic-Filippe în 1830.

S-a alăturat unei miliții republicane împotriva noului rege și, la o petrecere, a decis să propună un toast pentru monarh, „în același timp în care a ridicat paharul, a ridicat și un pumnal”. Pentru acest lucru a fost acuzat de conspirație împotriva nobilimii și a fost întemnițat timp de 8 luni.

În timpul în care a fost închis, și-a continuat munca și studiul în domeniul matematicii, dar un detaliu l-a afectat foarte mult: Academia Franceză de Științe l-a informat printr-o scrisoare că îi respingea admiterea. Cu luni înainte, el trimisese ultimele sale lucrări unui alt matematician genial, Siméon Denis Poisson, care probabil nu a înțeles rezultatele și a fost responsabil pentru respingerea sa de la Academia Franceză.

Galois nu a fost ucis de holeră, ci de dragoste

wikipedia.org

Public Domain

În 1832, o epidemie a lovit Parisul. Galois nu a scăpat de ea și s-a îmbolnăvit, în timp ce era în închisoare. Deoarece starea sa de sănătate se înrăutățise, a fost transferat la o clinică.

În spital a cunoscut-o pe fiica unuia dintre medicii care îl tratau, cu care a început o relație amoroasă.

Se speculează că această fată s-a jucat cu sentimentele lui și că Galois nu era singurul ei iubit. Situația a luat o turnură sumbră și s-a încheiat cu o confruntare până la moarte.

„Mor ca o victimă a unei cochete infame”, a scris el cu o seară înainte de duelul pe care l-a avut împotriva campionului francez de scrimă al armatei Pescheux d’Herbinville.

Deși nu există nicio dovadă despre cine a fost ucigașul său, Alexandre Dumas i-a atribuit-o ulterior acestui personaj, care era și republican.

Galois era atât de convins că avea să-și piardă viața în acel duel, încât – în noaptea dinaintea duelului – în ​​loc să doarmă a scris scrisori de rămas bun. Nu s-a înșelat: în zorii zilei de 30 mai 1832, a fost împușcat în abdomen, a fost dus la spital și a murit a doua zi.

Însă nu își publicase lucrările remarcabile, așa că într-o scrisoare de adio i-a explicat unui prieten, Auguste Chevalier, că a făcut niște descoperiri matematice și îl ruga ca acestea să fie revizuite de experți. 

În 1843, Joseph Liouville i-a revizuit munca și și-a dat seama că Galois făcuse ceva revoluționar în domeniul matematicii: teoria lui Galois. Ea avea să stea la baza algebrei moderne, care a influențat geometria, topologia, fizica, informatica și criptografia. GPS-ul funcționează datorită acestui geniu.

stockvault.net

Citește și: Abraham de Moivre: matematicianul care și-a calculat data morții