Puțini știu că prima femeie inginer din România a fost Elisa Leonida Zamfirescu. Aceasta a reușit să răzbească într-un domeniu care, în acele timpuri, era destinat bărbaților. Pentru că nicio facultate din România nu a acceptat-o, pe motiv că femeile nu au ce căuta în inginerie, Elisa Leonida Zamfirescu a studiat ingineria în Germania.

A fost acceptată cu greu și la universitatea germană, pentru că era femeie. Mai târziu, soarta a făcut ca ea să devină unul dintre cei mai apreciaţi şi mai căutaţi ingineri din lume.

Născută în Galaţi, în data de 10 noiembrie 1887, într-o familie de intelectuali cu 10 copii, Elisa Leonida Zamfirescu și-a dedicat cea mai mare parte a timpului educației.

Toți cei 10 copii ai familiei au avut o carieră strălucită. Cel mai cunoscut a fost sculptorul Gheorghe Leonida, cel care a sculptat chipul celebrei statui a lui Iisus, construită pe muntele Corcovado, din Rio de Janeiro (Brazilia).

Sora Elisei, Adela Leonida, a fost un medic oftalmolog renumit, iar la un moment dat a devenit și chirurgul Casei regale a României. De altfel, ea este cea care a operat-o de cataractă pe Regina Maria.

Celebru a fost şi Dimitrie Leonida, inginer energetician recunoscut ca fiind creatorul Muzeului Tehnic din Bucureşti.

Nu a fost admisă la Politehnică, deoarece era femeie

Elisa Leonida Zamfirescu a studiat clasele primare la şcoala din Galaţi, urmând apoi cursurile la Şcoala Centrală de Fete din Bucureşti. Tatăl său, Anastase Leonida, era ofiţer în Armata Română, astfel că familia a fost nevoită să se mute destul de des.

După terminarea studiilor liceale, Elisa s-a înscris la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti (astăzi Politehnica din București). Din păcate, a fost respinsă, din cauza prejudecăților din acele timpuri, care nu permiteau ca o femeie să urmeze o şcoală la care erau numai bărbaţi.

Ulterior, Elisa a încercat să se înscrie la alte şcoli tehnice, însă a fost din nou refuzată.

Admisă în Berlin

Pentru că în țară nu îi era permis să-și continue studiile în domeniul ingineriei, Elisa Leonida decide să plece din România, în anul 1909, și se înscrie la Academia Regală Tehnică din Berlin. Dar nici în Germania nu a fost ușoară admiterea.

Decanul Academiei a încercat să o convingă că locul ei nu era acolo, pentru că prioritățile unei femei ar trebui să fie altele. Conform lui, biserica, copiii și bucătăria erau singurele lucruri de care o femeie trebuia să se preocupe.

De altfel, mulți colegi și chiar profesori au ocolit-o pe motiv că era femeie, considerând că locul ei era la cratiță, nu în sala de curs.

Însă, Elisa Leonida nu s-a dat bătută și și-a convins profesorii că își dorește cu adevărat să urmeze cursurile Academiei. Astfel, în anul 1912, Elisa a absolvit, fiind catalogată drept cea mai silitoare studentă.

Ziarele din România și din străinătate au scris despre româncă, deoarece reușise într-un domeniu care – în acele timpuri – era specific bărbaților.

După ce a ajuns cunoscută în întreaga lume, Elisa Leonida a primit numeroase oferte de muncă de la diferite firme din străinătate, în special din Germania. Aceasta a ales, în schimb, să revină în România.

S-a angajat la laboratorul Institutului Geologic Român din Bucureşti, unde a fost laborant. La izbucnirea Primului Război Mondial, Elisa Leonida a plecat pe front cu organizaţia Crucea Roşie.

Pe front l-a întâlnit şi pe viitorul ei soţ, inginerul Constantin Zamfirescu, fratele cunoscutului scriitor Duiliu Zamfirescu. Cei doi s-au căsătorit în anul 1918 și au avut împreună două fiice: Măriuca și Ancuța.

După terminarea războiului, Elisa Leonida Zamfirescu s-a întors la Institutului Geologic Român, unde, de-a lungul timpului, a condus mai multe laboratoare de analize geologice și a scris numeroase studii în domeniu.

În paralel, a predat fizică şi chimie la Şcoala de fete „Pitar Moş” şi la Şcoala de electricieni şi mecanici din Bucureşti.

De-a lungul carierei sale, Elisa a semnat 85.000 buletine de analize, rezultatul lor fiind publicat în seria Studii economice, editată de Institutul Geologic. Elisa Leonida Zamfirescu a fost prima femeie membră a Asociației Generale a Inginerilor din România și membră a Asociației Internaționale a Femeilor Universitare.

I-a plăcut atât de mult ceea ce făcea, încât abia la 75 de ani a ieșit la pensie. Prima femeie inginer din România a încetat din viață în anul 1973, la vârsta de 85 de ani.

A fost prima femeie inginer din Europa?

Descrisă adesea drept „prima femeie inginer din Europa”, acest lucru nu este tocmai corect. Rita de Morais Sarmento din Portugalia a fost prima femeie care a primit o diplomă de inginerie în Europa. Rita de Morais Sarmento și-a luat licența în Inginerie Civilă și Lucrări Publice în 1894. Doi ani mai târziu, în data de 30 iulie 30, 1896, ea a aplicat la Universitatea din Portugalia pentru o „Carta de Capacidade”, echivalentul unei certificări de inginer autorizat. 

SmatxiCC BY-SA 4.0

Citește și: Sofia Ionescu Ogrezeanu, prima femeie neurochirurg din lume