Elie Radu, un geniu în domeniul ingineriei: A realizat primul sistem modern din ţară de alimentare a oraşelor cu apă potabilă

Considerat un geniu în domeniul ingineriei, Elie Radu rămâne un deschizător de drumuri în domeniul tehnic. Constructor de poduri și șosele, profesor și academician român, Elie Radu a militat pentru drepturile profesionale ale inginerilor și a sprijinit și a îndrumat creația inginerească.

Însă, pe lângă toate realizările sale, poate una dintre cele mai importante contribuții ale sale a fost primul sistem modern din ţară de alimentare a oraşelor cu apă potabilă. Tot el a realizat o stație de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa, și a contribuit la construirea șoselelor transcarpatice.

Născut în Botoșani

Născut în Botoșani, în data de 20 aprilie 1853, Elie Radu a fost pasionat de mic de domeniul tehnic, dorind mereu să construiască ceva. Probabil că a învăţat acest lucru de la tatăl său, care a fost primar al Botoşaniului timp de 10 ani şi a desfăşurat numeroase proiecte în zona de care era responsabil.

După ce a a absolvit școala primară și cea gimnazială în Botoșani, Elie Radu și-a continuat studiile la Colegiul Național (una dintre instituțiile continuatoare ale fostei Academii Mihăileane) din Iași.

Cel care l-a încurajat pe băiat să devină inginer a fost chiar tatăl său. Astfel că, după terminarea liceului, Elie Radu pleacă la studii la Bruxelles, în anul 1872, unde a urmat cursurile Școlii Politehnice, pe care a absolvit-o în 1877, obținând titlul de inginer diplomat.

Deşi i s-a oferit un post de inginer în Belgia, tânărul s-a întors acasă. În decembrie 1877, la doar 24 de ani, visul său de a deveni inginer a devenit realitate și a intrat în serviciul Ministerului Lucrărilor Publice, unde a debutat ca inginer alături de renumitul Anghel Saligny, la controlul liniei ferate Ploiești-Predeal.

Un proiect unic în Europa

Elie Radu a uimit inginerii din întreaga Europă cu talentul său. El este cel care a dezvoltat o stație de captare a apei subterane la Bragadiru, unică în Europa. Elie Radu a adus în prim plan concepte care depăşeau pregătirea tehnică a contemporanilor, precum puţurile construite cu aer comprimat.

Fiind numit director de lucrări în 1897, Elie Radu hotărăşte ca Bucureştiul să fie alimentat cu apă din subteran, cu ajutorul unor rezervoare colectoare inovative. Aceste rezervoare au fost amplasate pe platoul Bragadiru, iar de aici, prin apeducte, apa ajungea la Grozăveşti, unde era filtrată. Astfel a fost dezvoltată prima rețea de alimentare a orașului București.

Până să apară Elie Radu, Bucureştiul (şi marile oraşe ale României) erau alimentate prin instalaţii improprii şi din surse îndoielnice. Majoritatea oamenilor foloseau apa adusă din fântâni. Calitatea apei și igiena erau precare, astfel ca Bucureștiul era permanent expus bolilor sau epidemiilor.

Construcţia de la Bragadiru era unică în Europa. După modelul din Bucureşti, Elie Radu a proiectat staţii de capatare şi reţele de alimentare cu apă în oraşele Sinaia, Turnu Severin, Sulina, Botoşani, Târgovişte, Brăila, Piteşti, Iaşi, Târgu Ocna. Ulterior, modelul său a fost preluat de aproape toate oraşele României.

Primele șosele din România

Elie Radu a contribuit la realizarea primelor șosele moderne din țară.

După 1918, drumurile pietruite care legau Ţara Românească şi Moldova de Transilvania au fost transformate în şosele, cu podeţe, ziduri de sprijin, viaducte sau parapete.

Alături de Gogu Constantinescu, un alt nume în domeniul ingineriei, Elie Radu a adus în prim plan construcțiile din beton armat. Elie Radu a dezvoltat o grindă care a revoluționat construcția podurilor, ea fiind folosită pentru modernizarea multor poduri feroviare şi rutiere din România.

Numită ,,Grinda lui Elie Radu”, aceasta era realizată din beton armat, pe baza unor calcule făcute de inginer, cu o deschidere de 8 metri, și rezista unor încărcături extreme, demonstrând calităţile betonului armat, într‑o perioadă în care proprietăţile sale erau contestate. Şi astăzi, în Bucureşti, la Polithenică, se păstrează aşa numita „grindă a lui Elie Radu”.

Tot Elie Radu a realizat şi primele planşee din beton armat tot pentru poduri și a realizat şi peste 20 de kilometri de poduri de cale ferată, după calculele sale.

A proiectat şi supravegheat construcţia a zeci de clădiri publice, gări făcute cu arhitecţi români şi după stil românesc, nu așa cum se obișnuia până atunci, după modă austriacă sau franceză. Inginerul Elie Radu a fost implicat și la construirea Palatului Ministerului Lucrărilor Publice, proiectat de către arhitectul Petre Antonescu.

Construită cu o fundație din șapă de beton armat de un metru grosime și cu planșee din beton armat, clădirea găzduiește în prezent Primăria Municipiului București. Împreună cu arhitectul-șef Dimitrie Maimarolu, inginerii Anghel și Paul Saligny și fiul său, Mircea Radu, a construit Palatul Cercului Militar Național din centrul Bucureștiului.

Palatul Cercului Militar Național

wikipedia.orgCC BY-SA 4.0

Gara din Comănești

Cezar SuceveanuCC BY-SA 4.0

Gările de călători din stațiile Calafat, Comănești, Curtea de Argeș, Cotnari poartă, de asemenea, semnătura sa.

Arenele Romane – fotografie de epocă din anul 1935

wikipedia.org

Alături de arhitectul Leonida Negrescu, Elie Radu a contribuit la realizarea complexului construit în Parcul Carol I, din București, „Arenele Romane” – proiect închinat latinității poporului român. Tot el a contribuit la reconstrucția și mărirea Spitalului Brâncovenesc, unde a realizat planșee din beton armat.

wikipedia.org

Pe lângă proiectele de inginerie, Elie Radu a fost și cadru didactic, iar timp de 34 de ani a îndrumat şi pregătit generaţii întregi de ingineri. Şi-a început activitatea didactică la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, începând cu anul 1894, și a predat Cursul de Edilitare (despre alimentarea cu apă și canalizarea orașelor), la Şcoala Politehnică din Bucureşti. Elie Radu este primul profesor care a predat acest curs în ţara noastră.

Pentru meritele sale deosebite, Elie Radu afost ales, în 1926, membru de onoare al Academiei Române. Elie Radu, un geniu în domeniul ingineriei, a murit în data de 10 octombrie 1931, la vârsta de 78 de ani, după o muncă neîntreruptă, şi a fost înmormântat în Cimitirul Bellu din Bucureşti.

Citește și: Românul George Constantinescu, inginerul care a elaborat „Teoria Sonicității”