Deșertul Sahara a fost cândva o oază luxuriantă plină cu lacuri care adăposteau numeroase specii de pești
Deșertul Sahara este cel mai mare deșert cald din lume, o întindere imensă de nisip în care apa este aproape imposibil de găsit și unde nimeni nu se așteaptă să întâlnească pești.
Cu toate acestea, ceea ce astăzi este o zonă aridă – până în urmă cu mai puțin de 5.000 de ani era umedă, bogată în lacuri, plante, faună neașteptată și chiar așezări umane.
Se știe acest lucru de ceva vreme, iar un studiu publicat în PLOS One și realizat pe mai mult de 17.000 de specimene fosile găsite în sud-vestul Libiei de o echipă a Muzeului de Istorie Naturală din Belgia și a Universității La Sapienza din Roma o dovedește în mod spectaculos.
Andrzej Kryszpiniuk
Zona săpăturilor, munții Tadrart Acacus din Libia, este bine cunoscută paleontologilor și arheologilor: întreaga zonă este inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO pentru cantitatea enormă de picturi rupestre găsite acolo. Cu toate acestea, studiul lui Van Neer și Di Lernia s-a concentrat pe rămășițele de animale găsite în zonă, în special acolo unde există și urme de așezări umane.
Jeff Jewiss
Echipa a identificat aproximativ 17.551 de rămășițe fosile, datând de acum 10.200 până la 4.650 de ani și aparținând mai multor grupuri de animale, de la moluște la păsări, de la reptile la amfibieni.
Adevăratele vedete ale descoperirii sunt însă peștii, cărora le aparțin aproape 80% din fosilele găsite. În special, au fost scoase la iveală multe exemplare de cichlide și pești pisică, fosile cu urme evidente de arsuri și tăieturi – semne că aceste specii erau pregătite și mâncate de oamenii care își stabiliseră locuințele acolo.
Nu numai atât, cercetătorii au descoperit că proporția de pești scade odată cu trecerea timpului: în rămășițele de acum 10.000 de ani, cichlidele și peștii pisică reprezintă 90% din total, în timp ce în cele de acum 4.650 de ani, acestea scad la 40%, fiind înlocuite de mamifere.
Potrivit autorilor studiului, cauza este începutul procesului de deșertificare în Sahara, care a dus la dispariția treptată a zonelor umede favorabile peștilor. Cel mai grav afectați sunt în special peștii cichlide, în timp ce peștii pisică au dus-o mai bine, cel puțin pentru o vreme, deoarece sunt dotați cu organe care le permit să respire aer și să supraviețuiască chiar și în corpuri de apă foarte calde și puțin adânci.
