Deșertul navelor fantomă: Secarea misterioasă a Mării Aral
În trecut, Marea Aral era a patra cea mai întinsă mare din lume și acoperea o suprafață de circa 68.000 km2 între Kazahstan și Uzbekistan, în Asia Centrală. Chiar și Alexandru cel Mare a scris despre eforturile sale de a o traversa. Dar astăzi, Marea Aral este o fantomă a ceea ce a fost.
Motivul acestei transformări dramatice este intervenția umană. În anii 1960, guvernul sovietic a deviat apa din cele două râuri care alimentau Marea Aral pentru a iriga câmpurile de bumbac și orez din regiune. Ei au construit o rețea de irigare enormă, incluzând km întregi de canale, 45 de baraje și mai mult de 80 de rezervoare, toate pentru a iriga câmpurile întinse de bumbac și grâu din Kazahstan și Uzbekistan.
Ca urmare, marea a început să se micșoreze rapid, iar până în anii 1980, a pierdut mai mult de jumătate din volumul său.
Marea Aral în 1985
wikipedia.org
Consecințele au fost devastatoare. Industria pescuitului, care a susținut comunitățile timp de secole, s-a prăbușit, iar porturile care se întindeau de-a lungul țărmului s-au transformat într-o mare de nisip. Astăzi, Marea Aral este cunoscută sub numele de „Deșertul navelor fantomă”, cu carene ruginite care împânzesc peisajul arid.
Artem Asset
Ecpirolli, CC BY 4.0
Impactul asupra mediului al secării Mării Aral a fost, de asemenea, unul mare.
Marea Aral – 1989 vs. 2014
Producercunningham.
Fundul marin expus a creat un praf toxic care conține sare, pesticide și alte substanțe chimice (deoarece apa a fost contaminată cu fertilizatori și pesticide), ceea ce a dus la probleme grave de sănătate pentru oamenii din regiune, inclusiv boli respiratorii și cancer. Mai mult decât atât, acesta s-a transformat într-un deșert, ceea ce a schimbat clima locală și a intensificat deșertificarea în regiune.
De ani de zile se depun eforturi pentru a readuce Marea Aral la viață, cu un oarecare succes. În ultimul deceniu, partea nordică a mării a înregistrat o ușoară creștere a nivelului apei datorită unui baraj construit pe partea kazahă a mării. Cu toate acestea, partea sudică a mării rămâne un pustiu.
Cele două râuri care alimentează bazinul, Amu Darya și Syr Darya, transportă în Aral aproximativ 10% din apa pe care o transportau înainte de proiectele industriale sovietice din anii 1960.
Arian Zwegers, CC BY 2.0
Arian ZwegersCC BY 2.0
Povestea Mării Aral este o avertizare care ne arată ce impact poate avea intervenția omului asupra mediului. Această tragedie este considerată ca fiind una din cele mai mari catastrofe ecologice ale omenirii.
Foarte interesant !
Modificarea climei ,făcută de comuniști ,schimba viața a milioane de oameni !
Mda! Dacă ar fi facut-o capitalistii ar fi fost benefică?
Dar modificările climatice impuse de capitaliști sant normale și justificabile, nu?!
La noi în tara s-a hulit ca au murit mulți oameni la canalul Dunăre – Marea Neagra (canal început de „faimoșii” regi ai României, deși a fost acuzat Ceaușescu pt. „ambiția” asta), la construcția canalului Panama au murit 120.000 de oameni, și nu se mai bate moneda pe asta, deoarece a fost sub patronajul capitaliștilor!
Si totusi, din cei 120000 niciunul nu fusese condamnat politic. Toti venisera de bunavoie.
Subsciu!
Bun comentariu,in sfarsit citesc si eu ceva interesant.
just comentariu !!! bravo !
Mda! Dacă ar fi făcut-o capitaliștii ar fi fost benefică?
La canalul de Suez , la fel, tot atatia…
Au secat un lac?Comunistii au incercat sa-l omoare si pe Dumnezeu…