De ce se țin palmele împreunate în timpul rugăciunii sau al meditației: un gest cunoscut încă din Antichitate
Nu există multe diferențe între rugăciune și meditație, iar printre asemănări se numără tradiția îndelungată de a împreuna palmele.
„Gestul de rugăciune” acceptat în multe confesiuni este familiar omenirii de mii de ani, iar pentru mulți oameni nu este doar o parte a ritualului religios, ci este legat de viața de zi cu zi și de comunicarea cu ceilalți.
Rugăciunea
wikipedia.org Public Domain
Nu există orientări stricte pentru creștini în ceea ce privește poziția mâinilor în timpul rugăciunii. Printre acele gesturi care au fost populare în rândul creștinilor timp de secole se numără ridicarea mâinilor, încrucișarea mâinilor pe piept, întrepătrunderea degetelor mâinilor unite și un alt gest, reflectat în multe picturi – palmele împreunate, cu degetele unite, îndreptate în sus.
Jean Auguste Dominique Ingres
În același mod, în epoca feudală, vasalul își exprima loialitatea față de stăpân.
Theophile Marie Francois Lybaert Public Domain
Există o altă variantă interesantă a originii acestui gest de rugăciune. Se presupune că, în timpul educației tinerilor catolici în școlile monahale, copiii erau astfel învățați să nu se lase distrași și să se concentreze la rugăciune.
Se pare că, mult mai devreme decât creștinii, acest mod de a ține mâinile în timpul răgăciunii era folosit în Orient.
Salutul asiatic
Saptarshi Biswas, CC BY 2.0
În India, palmele împreunate reprezintă un semn de respect încă din cele mai vechi timpuri. Acest gest se numește Anjali Mudra. Semnificația sa este similară cu cea a salutului „Namaste”.
Namaste („namah” însemnând „plecăciune”, „te” însemnând „către tine”) este o adresare către divinul ascuns în cealaltă persoană, o glorificare a cosmosului din care face parte.
Gestul Anjali Mudra este folosit pentru a exprima respect și recunoștință pentru o persoană sau pur și simplu ca un gest de salut. În ambele cazuri, chiar și gestul formal are o semnificație sacră: subliniază legătura cu esența divină a fiecăruia. Anjali Mudra este menționat chiar și în texte scrise înainte de era noastră. O variantă ușor diferită a gestului este Namaskara Mudra.
Palmele împreunate sunt un gest familiar pentru asiatici. În Thailanda, acesta este un salut numit „wai”, care presupune plecarea capului în timp ce țineți mâinile la nivelul pieptului. Este, de asemenea, un mod de a saluta o altă persoană, arătând recunoștință și respect.
Fabien LE JEUNE from France, CC BY 2.0
În același timp, cu cât statutul celui căruia i se adresează salutul este mai înalt, cu atât palmele sunt așezate mai sus: de exemplu, la nivelul nasului sau funții.
Poziția mâinilor în timpul meditației
pxhere.com
Gestul, folosit de multe confesiuni religioase, un gest familiar pentru milioane de oameni, pe înțelesul vorbitorilor de aproape orice limbă, este studiat și din punct de vedere fiziologic.
Atunci când degetele și palmele se ating între ele, multe terminații nervoase sunt stimulate, iar gestul de rugăciune devine un fel de scurtă ședință de reflexoterapie. Unii spun că este un mod de a coordona activitatea emisferelor cerebrale dreaptă și stângă.
Dacă vă uniți palmele, după un timp puteți simți cum tensiunea psihică dispare și capacitatea de concentrare este îmbunătățită. Într-un anumit sens, Namaste indian folosind gestul Anjali Mudra este o scurtă meditație. Dar este, de asemenea, un lucru obișnuit în multe asane de bază din yoga și practici de meditație.
Nu este o coincidență faptul că gesturile sunt importante în cultura umană: unele sunt capabile să ducă la conflicte, iar altele duc la pace. Dar gestul de rugăciune, gestul de meditație, gestul de salut oriental este practic universal, cu excepția faptului că este mai frecvent în lumea asiatică, unde, de altfel, se acordă mult mai multă atenție exprimării respectului față de ceilalți.