De ce s-a despărţit Biserica catolică de cea ortodoxă?
În 476, Imperiul Roman de Apus a dispărut. Dar episcopul Romei (adică papa) a continuat să revendice întâietatea asupra tuturor episcopilor creștinătății: el era succesorul apostolului Petru, care primise de la Hristos misiunea de a construi și conduce Biserica. El se opune astfel episcopului de Constantinopol (patriarhului), care are sprijinul împăratului roman de Răsărit, încă înfloritor.
Totul se schimbă începând cu secolul al X-lea
În această perioadă, a apărut un nou stat: Sfântul Imperiu Roman. Acesta cuprindea Germania și Italia de Nord (cu excepția Romei) și îi oferea Papei protecția sa. Cu acest sprijin, Papa dorea să își impună puterea spirituală asupra întregii lumi creștine.
Problema: timp de mai multe secole, riturile și dogmele au fost diferite între creștinii greci (orientali) și cei latini (occidentali). În 1054, Papa Leon al IX-lea a pornit într-un turneu prin diocezele din sudul Italiei, unde ritul creștin era practicat în stil oriental. Acest lucru a provocat furia Patriarhului Constantinopolului Mihail Cerularius, care s-a rupt definitiv de Roma în 1054. De atunci, Biserica romană se numește catolică (universală), în timp ce Biserica bizantină se numește ortodoxă (fidelă credinței).