De ce folosesc chinezii beţişoare drept tacâmuri
Dacă la noi este ceva normal să utilizăm furculița și lingura atunci când mâncăm, în unele țări asiatice – oamenii folosesc beţişoare drept tacâmuri.
Și, deși pentru mulți dintre noi mâncatul cu bețișoare este o activitate dificilă, pentru asiatici aceast lucru nu este o problemă. Ei folosesc bețișoarele pentru a mânca orez, fidea, carne, legume și chiar și unele supe.
În ciuda răspândirii modului de viață occidental în rândul populației țărilor asiatice, bețișoarele sunt încă foarte populare.
Potrivit cercetătorilor, utilizarea beţişoarelor îşi are originea în urmă cu peste 5.000 de ani, dar nu se cunoaşte data exactă a primei lor apariţii. Conform unei legende chineze faimoase, Marele Yu, un descendent al Împăratului Galben, care avea responsabilitatea de a opri inundaţiile, a folosit prima dată bețișoarele, pe post de tacâmuri.
Copleşit de foame, în timpul unei misiuni de a opri inundațiile, acesta a luat un vas şi a început să gătească un pic de carne.
În timp ce mâncarea fierbea, şi-a dat seama că nu avea nimic cu care să o poată scoate din oală. Pentru că nu avea timpsă aștepte ca mâncarea să se răcească, acestuia i-a venit o idee: a rupt două ramuri şi le-a folosit drept tacâmuri pentru a scoate carnea fierbinte din oală. Astfel, el a reușit să mănânce repede și să se întoarcă la treabă.
Angajaţii săi, văzând cât de ușor a mâncat Marele Yu cu bețișoare, au început să îl imite. Astfel că, în timp, bețișoarele au devenit “instrumente” de bază din bucătărie.
În plus, pe lângă această legendă faimoasă, mai există și o altă explicație pentru care unii asiatici folosesc bețișoarele. În conformitate cu filozofia tradițională chineză, furculița și cuțitul sunt elemente care fac trimitere la război și violență.
Deşi pare incredibil, chinezii au inventat furculiţa: cea mai veche furculiţă din lume a fost descoperită în Nordul Chinei şi datează din perioada dinastiei Xia (secolele XXI-XVI î.e.n). Ustensila pentru mâncat era utilizată doar de către clasa conducătoare din China, iar beţişoarele fiind preferatele chinezilor “de rând”.
În limba chineză, bețișoarele sunt numite kuàizi, care combină două cuvinte: “repede” şi “bambus”. În japoneză, beţişoarele sunt numite “hashi” sau “otemoto”, în coreeană se numesc “jeokkarak”, în vietnameză li se spune “đũa”.
Beţişoarele sunt fabricate din diverse materiale, cel mai popular fiind bambusul, un lemn ieftin, uşor de prelucrat, rezistent la căldură şi fără miros şi gust perceptibile. Se mai fabrică însă şi beţişoare din cedru, santal, tek, pin, os sau plastic.
Mulți cred că o furculiță, de exemplu, este mult mai practică. Poate că acesta este un alt motiv pentru care se folosesc bețișoarele – rata de absorbție a alimentelor.
Dacă utilizați bețișoare, o să mâncați mai lent, bucurându-vă mai mult de gustul preparatelor. Mâncatul lent este o tradiție din Est, un ritual special care în care nu este tolerată graba, agitația. În China, mâncarea înseamnă din vremuri străvechi viaţă şi sănătate, fiind un simbol al norocului şi al prosperităţii.
Mai mult decât atât, oamenii de știință au demonstrat că utilizarea bețișoarele îmbunătățește dezvoltă inteligența copiilor, prin stimularea abilităților motorii ale mâinilor. La urma urmei, capacitatea de a folosi bețișoarele este o artă.
De exemplu, în Japonia, mulți copii sunt învățați să folosească bețișoarele încă de la o vârstă fragedă.
În ciuda răspândirii culturii occidentale, lingurile și furculițele nu au înlocuit încă bețișoarele chinezești. Acestea sunt încă utilizate în restaurantele cu specific tradițional și în cadrul ceremoniilor importante, cum ar fi nunțile.
În plus, conform statisticilor, bețișoarele nu vor deveni foarte curând o relicvă a trecutului. Numai în Japonia fiecare cetățean folosește anual 200 de bețișoare de unică folosință. Mai mult decât atât, în fiecare casă din Japonia pot fi găsite bețișoarele reutilizabile.
