Cu toții căscăm. La fel fac și multe animale, inclusiv șerpii, câinii, pisicile, rechinii și cimpanzeii.

În jur de 60-70% dintre oameni cască dacă văd alte persoane care fac acest lucru în viața reală sau într-o fotografie sau chiar dacă citesc despre căscat. Interesant, nu-i așa?

Cascatul contagios apare și la animale, dar nu funcționează neapărat în același mod ca la oameni. Oamenii de știință au propus multe teorii care explică motivul pentru care căscatul este contagios. Iată câteva dintre ele:

Căscatul semnalează empatia

 Sander Sammy 

Probabil că cea mai populară teorie a căscatului contagios este aceea că acesta servește ca formă de comunicare nonverbală.

Conform unui studiu realizat în 2010 la Universitatea din Connecticut, SUA, căscatul nu este contagios la copiii care au o vârstă mai mică de 4 ani, ci după această vârstă – când se dezvoltă abilitățile de empatie.

Un studiu din 2015 a cercetat căscatul contagios la adulți. În acest studiu, studenților de la facultate li s-au dat teste de personalitate și li s-a cerut să vizioneze clipuri video cu oameni care căscau. Rezultatele au indicat faptul că studenții mai puțin empatici aveau mai puține șanse de a căsca.

Cascatul contagios și vârsta

Cu toate acestea, legătura dintre căscat și empatie nu este concludentă. Cercetările efectuate la Centrul Duke pentru Variația Genomului Uman, publicate în revista PLOS ONE, au încercat să definească factorii care contribuie la apariția căscatului contagios. În cadrul studiului, 328 de voluntari au fost testați, în funcție de nivelul de somnolență, cel de energie, dar și de empatie.

Participanții la sondaj au vizionat un video cu oameni care cascau și au numărat de câte ori au cascau în timp ce îl vizionau. În timp ce majoritatea oamenilor au căscat, nu toți au făcut-o. Dintre cei 328 de participanți, 222 au căscat cel puțin o dată.

Studiul nu a găsit nicio corelație între empatie, ora din zi sau inteligență în cazul apariției căscatului contagios, însă a evidențiat că participanții mai în vârstă erau mai puțin predispuși să caște.

Cascatul contagios la animale

Daniel Lincoln

Studierea căscatului contagios la animale ar putea oferi indicii despre căscatul contagios la oameni.

Un studiu realizat la Institutul de Cercetare a Primatelor de la Universitatea Kyoto din Japonia a examinat modul în care cimpanzeii reacționează la căscat. Rezultatele, publicate în The Royal Society Biology Letters, au indicat că doi dintre cei șase cimpanzei din studiu au căscat atunci când se uitau la videoclipuri cu alți cimpanzei care căscau.

Trei cimpanzei sugari din cadrul studiului nu au căscat, ceea ce indică faptul că acest căscat contagios nu este valabil în cazul cimpanzeilor tineri, la fel ca și în cazul copiilor sub 4 ani.

Un studiu al Universității din Londra a descoperit că faimosul căscat contagios este valabil și în cazul câinilor. În cadrul studiului, 21 din 29 de câini au căscat atunci când o persoană a căscatîn fața lor.

De altfel, numai câinii mai mari de 7 luni au experimentat căscatul contagios.

Câinii nu sunt singurele animale de companie cunoscute care pot căsca atunci când văd un om care cască. Acest lucru este valabil și în cazul pisicilor.

Timothy Meinberg

Cascatul contagios este legat de temperatură, atât la animale, cât și la oameni. Cei mai mulți oameni de știință speculează că este un comportament de termoreglare, în timp ce unii cercetători cred că este folosit pentru a comunica o potențială amenințare sau o situație stresantă.

Oamenii cască de obicei atunci când sunt obosiți sau plictisiți. Un comportament similar este observat și la animale.

Un studiu a constatat că temperatura creierului la șobolanii privați de somn era mai mare decât temperatura corpului. Astfel, căscatul a redus temperatura creierului, îmbunătățind, probabil, funcția acestuia.

Concluzia este că oamenii de știință nu sunt complet siguri de ce se produce căscatul contagios. Acesta a fost legat de empatie sau vârstă, însă motivul de bază nu este bine înțeles.


Citește și: 10 sisteme de apărare ale corpului nostru