De ce bebelușii clipesc mai puțin decât adulții?
Când venim pe lume, abia dacă clipim. Practic, închidem ochii doar pentru a dormi. Poate ați observat că bebelușii clipesc mai puțin decât adulții, dar de ce se întâmplă acest lucru?
Un studiu publicat în „The Annals of Neurology” a analizat clipitul spontan la 269 de copii și 179 de adulți și a arătat că, în timp ce sugarii închid ochii de aproximativ două ori într-un minut, adolescenții și adulții clipesc de până la 15 ori, în medie, în același interval de timp.
Având în vedere că scopul principal al clipitului este de a umezi ochiul și de a îndepărta orice murdărie sau particule de pe suprafața corneei, pare logic să credem că bebelușii clipesc mai puțin, deoarece petrec mult timp dormind. Deoarece o funcție a clipirii este de a menține ochii lubrifiați, cercetătorii au propus că bebelușii clipesc mai puțin decât noi, deoarece ochii lor mici nu au nevoie de atât de multă lubrifiere.
Adele Morris
Pe măsură ce cresc și devin mai vigilenți, frecvența clipitului crește pentru a le lubrifia ochii.
O altă teorie spune că bebelușii trebuie să muncească din greu pentru a obține toate informațiile vizuale de care au nevoie. Când faci lucruri solicitante din punct de vedere vizual și ești atent, ai tendința să clipești mai puțin.
În plus, după cum au demonstrat oamenii de știință, clipitul spontan este reglementat de sistemul dopaminergic, care nu este complet dezvoltat la început.
Daniel Thomas
Practic, ne putem face o idee despre nivelul de activitate al hormonului plăcerii, dopamina, din corpul nostru, în funcție de cât de des clipim. Clipitul des poate apărea și din cauze neurologice, de stimularea excesivă a reflexului de clipire sau anumite afecțiuni ale ochilor.
S-a constatat că persoanele în vârstă care au un comportament rigid clipesc mult mai puțin decât cele care sunt mult mai deschise la noutate.
Dopamina
Mai multe studii au ajuns la concluzia că această activitate fiziologică normală (clipitul) este reglată de dopamină, un neurotransmițător care trimite semnale de la creier la restul corpului.
Așadar, există o legătură între dopamină și acest act involuntar.
Acest lucru ar explica frecvența crescută a clipitului la persoanele cu schizofrenie sau care iau medicamente, care au în general niveluri ridicate ale acestui hormon.
În schimb, frecvența clipitului scade la persoanele cu boala Parkinson din cauza morții neuronilor producători de dopamină.