Cum a fost furat creierul lui Einstein şi pierdut timp de 50 de ani
Moartea lui Einstein, de acum mai bine de 60 de ani, a fost doar începutul unei călătorii ciudate pentru cea mai apreciată parte a corpului său: creierul.
În noaptea de 18 aprilie 1955, la ora 01:15, Albert Einstein – renumitul fizician, un militant pentru pace și un genial necontestat – mormăie câteva cuvinte în germană, apoi respiră de două ori și moare. Din păcate, asistenta medicală de la Spitalul Princeton, care îi era alături în acel moment, nu vorbea limba germană, astfel că semnificația ultimelor cuvinte ale lui Einstein rămân un mister.
Incinerarea lui Einstein a avut loc mai târziu, în Trenton, New Jersey, dar a doua zi după moartea tatălui său, Hans Albert, fiul marelui fizician a aflat că trupul tatălui său nu este intact. Conform un articol din prima pagină a publicației New York Times „creierul care a elaborat teoria relativității și a făcut posibilă dezvoltarea fisiunii nucleare” a fost păstrat „pentru studiul științific”.
Patologul Spitalului Princeton, dr. Thomas Harvey, cel care a stabilit cauza decesului (o ruptură abdominală care a provocat o sângerare internă) a îndepărtat, măsurat şi cântărit creierul lui Einstein. Medicul a susţinut ulterior că a avut autorizaţie pentru a efectua autopsia şi a presupus că se vrea studierea creierului omului de ştiinţă. Până în prezent nu au fost descoperite însă documente care să permită autopsia.
Medicul Harvey a conservat creierul lui Albert Einstein în formol şi a scos globii oculari ai acestuia, apoi a dat restul corpului la crematoriu. Îndepărtarea creierului şi a globilor oculari au fost împotriva ultimelor dorinţe ale lui Albert Einstein, care dăduse instrucţiuni precise pentru moartea sa. Fizicianul voia să fie ars cu creierul în interiorul corpului, iar cenuşa să fie împrăştiată în secret.
Mai mult, medicul Harvey nu avea dreptul de a păstra creierul fizicianului. Singura sa responsabilitate era de a stabili cauza morţii acestuia, deoarece nu era nici neurochirurg, nici specialist al creierului.
Mulți ani mai târziu, Harvey, care primise permisiunea lui Hans Albert (fiul cel mare al lui Einstein) să cerceteze creierul marelui geniu, a trimis bucăți din creierul acestuia câtorva cercetători din întreaga lume.
Medicul Harvey a tăiat creierul în mii de felii şi 240 de bucăţi. De asemenea, a dat câteva bucăţi și doctorului Zimmerman (medicul personal al lui Einstein), păstrând restul pentru sine.
În 1985, la 30 de ani de la moartea lui Einstein, a fost publicat primul studiu despre creierul lui Einstein, de către Marian Diamond de la UCLA. Marian Diamond a descoperit că, spre deosebire de creierul unei persoane normale, creierul lui Einstein prezenta mai multe celule gliale în regiunea de creier responsabilă pentru sintetizarea informației.
Citește și: 10 lucruri pe care nu le știai despre Albert Einstein
Tot în anul 1985, dr. Harvey publică primul studiu al creierului lui Einstein, susținând că a avut o proporție anormală de celule și neuroni. De asemenea, acest studiu a fost urmat de alte cinci lucrări.
În 1997, dr. Harvey s-a întâlnit cu nepoata lui Einstein, Evelyn Einstein, în California, unde a dus creierul fizicianului în mai multe borcane depozitate într-o geantă, în portbagajul maşinii. Deşi medicul a uitat creierul acasă la nepoata omului de ştiinţă, aceasta i l-a returnat. 
În 2010, la trei ani de la decesul doctorului, moștenitorii acestuia au transferat toate documentele, studiile și rămășițele creierului lui Albert Einstein, Muzeului Național de Sănătate și Medicină, inclusiv 14 fotografii ale întregului creier care nu au fost dezvăluite niciodată publicului.
Alte 46 de porțiuni mici ale creierului lui Einstein se află expuse la Muzeul Mütter din Philadelphia. Segmentele creierului, groase de 20 de microni și colorate cu violet crezil, pot fi văzute în Galeria principală a Muzeului Mütter.
Albert Einstein știa că după moartea sa creierul său va fi examinat împotriva dorinței sale. De asemenea, acesta era contient că cercetătorii nu vor avea nimic de aflat despre inteligența sa extraordinară. Poate că acesta a fost motivul pentru care Einstein a spus: „Nu tot ce contează poate fi numărat, și nu tot ceea ce poate fi numărat contează”.
messagetoeagle.com/mediafax.ro
