Cum a devenit filosoful Aristotel tutorele lui Alexandru cel Mare
Unul dintre cei mai cunoscuți filosofi greci, Aristotel, a fost și profesorul celui mai puternic cuceritor al lumii, Alexandru cel Mare. Relația profesor-student a durat aproape 20 de ani, predarea începând când tânărul Alexandru avea 13 ani.
Aristotel din Stagira a fost elevul lui Platon. A fost un pionier prin faptul că a folosit examinarea sistematică, științifică în toate aspectele cunoașterii umane. Contemporanii săi îl numeau „omul care știa totul”.
Vicki Hamilton
Abordarea lui Aristotel a fost empirică și observațională. El credea în importanța dovezilor și a experienței în căutarea cunoașterii. De asemenea, a introdus conceptul de metafizică, în timp ce scrierile sale acoperă mai multe discipline, precum logica, etica, teoria politică, estetica și retorica.
Filosoful din Stagira a fost unul dintre primii care a descris emoțiile, iar cea mai importantă parte a dezvoltării personalității – conform lui – este controlul asupra acestora. Aristotel a pătruns și în domenii non-filosofice, cum ar fi biologia empirică. A fost un observator excelent și a scris descrieri ample ale plantelor și animalelor.
Regele Filip al II-lea al Macedoniei îi dă prietenului său Aristotel, cel mai talentat discipol al lui Platon, o misiune ciudată: să-l educe pe fiul său, Alexandru. Grecul a încercat mai întâi să facă un om din el
Jean Leon Gerome Ferris
Pentru regele Filip al II-lea al Macedoniei, marele filosof a fost tutorele ideal pentru a-l învăța pe fiul său, Alexandru, să devină un moștenitor puternic al tronului său. În plus, Filip dorea să aducă cultura și educația în regatul său pentru a egala realizările intelectuale și culturale ale orașelor-state grecești bine organizate și cultivate.
În momentul în care regele Macedoniei l-a chemat pe Aristotel pentru a-l educa pe Alexandru cel Mare, Macedonia se transformase deja dintr-o zonă turbulentă într-un adevărat regat. Acest regat era situat la răscrucea mai multor culturi diferite, care nu erau ușor de contopit.
Ambițiosul Filip era conștient că o armată puternică nu era suficientă pentru a crea un regat puternic și respectat. Pentru Aristotel, a fost o provocare, deoarece el ar fi fost capabil să aplice principiile sale filosofice pentru a-l modela pe viitorul conducător. Alexandru urma să fie conducătorul unui ținut care, până în acel moment, fusese batjocorit de regii orașelor-state grecești organizate și cultivate.
Aristotel îl educă pe tânărul Alexandru
În anul 343 î.Hr., când Filip l-a chemat pe Aristotel să-l mediteze pe fiul său Alexandru, a început o relație strânsă de prietenie între cei doi. Aristotel a ales Templul nimfelor de la Mieza ca loc de predare, datorită seninătății sale și a împrejurimilor naturale frumoase.
Programa pe care a conceput-o era un amestec de retorică, filosofie, politică, științe naturale și arte. Aceasta pentru a cultiva intelectul și caracterul lui Alexandru. Metoda folosită de profesor era una bazată pe interes și fundamentată pe observație și experiență.
În timp ce se plimbau prin Mieza, cei doi purtau conversații. Discuțiile lor mergeau de la metodele de guvernare până la structura plantelor și a animalelor. Aristotel dorea ca Alexandru să gândească analitic și critic.
Profesorul și elevul au vorbit și despre emoții. Discuția despre emoții a fost crucială pentru conturarea caracterului lui Alexandru, deoarece tânărul rege era impulsiv. Totuși, avea o minte curioasă și receptivă.
Ruinele Templului nimfelor din Mieza
Jean Housen CC BY-SA 4.0
Treptat, relația dintre elev și profesor a devenit un parteneriat dinamic de respect reciproc. Lecțiile s-au încheiat în 336 î.Hr., când tânărul moștenitor a urcat pe tron după ce tatăl său a fost asasinat. Însă, prietenia dintre cei doi a durat aproape 20 de ani.
În 335 î.Hr., când Alexandru și-a început ambițioasa campanie în Asia, filosoful s-a întors la Atena, dar cei doi au rămas în contact prin scrisori.
Citește și: Aristotel, una dintre cele mai strălucite minți din Antichitate
Alexandru duce învățăturile lui Aristotel în locurile pe care le cucerește
Influența lui Aristotel asupra celui mai mare cuceritor al lumii poate fi văzută în faptul că Alexandru a purtat cu el cărți pe mai multe teme de-a lungul marii sale campanii. Mai important, aceasta a fost evidentă în diplomația sa abilă în gestionarea problemelor politice dificile de-a lungul vieții sale de conducător puternic.
Conștient sau nu, Alexandru a devenit un produs al tradiției elenistice, impregnat de un sentiment al misiunii culturale și de dorința de a răspândi ideile și valorile grecești. Pe măsură ce se deplasa prin Asia Mică, Egipt și Persia, Alexandru a promovat fuziunea culturilor greacă și locală, o politică cunoscută sub numele de elenizare, conform greekreporter.com.
Lecțiile lui Aristotel despre poezie, în special despre Homer, l-au inspirat pe Alexandru să dezvolte povestea curajosului Ahile ca standard la care să aspire. Prin urmare, Alexandru a ales calea eroului moral, punând onoarea și stăpânirea de sine mai presus de orice.
În plus, renumitul filosof i-a insuflat un interes pentru medicină, determinându-l pe Alexandru să prescrie tratamente pentru mulți dintre prietenii săi. Învățăturile lui Aristotel în zoologie și botanică l-au motivat chiar pe Alexandru să ia o armată de botaniști și zoologi în Asia, alături de armata sa obișnuită.
Citește și: Bătălia de la Issos: Lupta în care macedonenii conduși de Alexandru cel Mare nimicesc armata Imperiului Persan
Aristotel, Alexandru cel Mare și diplomația
O carte intitulată Secretum Secretorum (Secretul secretelor), care a fost foarte populară în secolul al XIII – lea și al XV-lea, este un presupus tratat epistolar care conține sfaturi de la Aristotel către Alexandru cel Mare. Sfaturile se referă la orice, de la dieta lui Alexandru până la modul de a conduce războiul.
Originea tratatului este necunoscută. Se susține că ediția arabă din secolul al IX-lea a fost tradusă din greacă. Cu toate acestea, nu au fost găsite texte grecești. Cercetătorii cred că textele au fost scrise inițial în arabă de Yaḥyā ibn al-Biṭrīq, un savant asirian care a fost pionierul traducerii textelor din Grecia antică în arabă.
Printre sfaturile referitoare la probleme cotidiene, cum ar fi sănătatea, natura și obiceiurile alimentare, filosoful abordează probleme politice serioase, răspunzând întrebărilor lui Alexandru cu privire la modul de a conduce noile teritorii pe care le-a cucerit și de a trata cu băștinașii.
Mai jos este prezentat un exemplu de întrebare pe care Alexandru ar fi postat-o: „O, excelentul meu preceptor și ministru drept, te informez că am găsit în țara Persiei oameni care posedă o judecată sănătoasă și o înțelegere puternică, care sunt ambițioși să dețină conducerea. De aceea am hotărât să-i omor pe toți. Care este părerea ta în această privință?”.
Aristotel a răspuns:
„Nu are rost să-i omori pe oamenii pe care i-ai cucerit, pentru că țara lor, prin legile naturii, va da naștere unei alte generații care va fi similară. Caracterul acestor oameni este determinat de natura aerului din țara lor și de apele pe care le beau în mod obișnuit. Cea mai bună cale pentru voi este să îi acceptați așa cum sunt și să încercați să îi adaptați conceptelor voastre, câștigându-i prin bunătate”.
Această relatare a sfaturilor date de Aristotel lui Alexandru arată valoarea consilierilor, a secretarilor și a elitelor administrative și, mai important, întărește nevoia de diplomație în situații dificile.
După preluarea Imperiului Persan, Alexandru a tratat familia regală persană cu respect cavaleresc și s-a căsătorit cu fiica regelui Darius, Stateira (cunoscută și sub numele de Homa). De asemenea, a avut alte două soții nobile persane, Barsine și Parysatis. Ideea lui a fost să integreze și să insufle cultura greacă în teritoriile cucerite. Cel mai bun prieten al lui Alexandru, Hephaestion, s-a căsătorit și el cu o nobilă persană pe nume Drypetis.
Nu este sigur dacă Alexandru a urmat sfaturile mentorului său în toate privințele. Cu toate acestea, cuceritorul a condus o mare parte a lumii cunoscute la acea vreme, iar moștenirea sa rămâne puternică până în zilele noastre.