Cum a descoperit împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, crucea pe care a fost răstignit Iisus
Împărăteasa Elena a devenit o legendă datorită căutării sale extraordinare a „Adevăratei Cruci”, pe care a fost răstignit Iisus Hristos.
Astfel, a jucat un rol decisiv în restructurarea religioasă a Imperiului Roman, consolidându-i moștenirea ca figură centrală în istoria creștinismului.
Născută Flavia Iulia Helena (Flavia Iulia Elena), cunoscută sub numele de Helena Augusta, în jurul anilor 248/250 d.Hr. în Drepanum, un orășel din provincia Bithynia, cea care avea să devină mama primului împărat roman care s-a convertit la creștinism a crescut în vremuri tulburi. Elena este un nume foarte vechi și răspândit, mai ales, în lumea greacă. Se pare ca a fost numele unei divinități a luminii și se aseamănă cu cuvintele grecești helane = făclie, torță – și hele = strălucirea Soarelui.
wikipedia.org
De origine modestă, la vârsta de 20 de ani s-a căsătorit cu Constantius Chlorus, un tânăr militar. Din această uniune s-a născut viitorul împărat Constantin în anul 272 d.Hr. la Naissus, în provincia romană Dacia Mediterranea.
Instabilitatea politică și lupta constantă pentru putere au definit această anarhie militară, cu mai mult de 50 de uzurpatori care s-au ridicat și au fost înlăturați de la putere într-o perioadă scurtă de timp.
Astfel, viața Elenei s-a schimbat atunci când a fost creată tetrarhia romană, un sistem de guvernare care împărțea vastul imperiu între patru conducători care aveau cea mai mare autoritate, pentru a încerca să lupte împotriva tuturor uzurpărilor.
Soțul ei a fost numit Cezar, cu dreptul de a deveni Augustus sau împărat. Totuși, pentru a obține această promovare, în anul 289 d.Hr., împăratul Maximian i-a impus o condiție lui Constantius: trebuia să se căsătorească cu fiica sa Teodora, formând astfel o alianță familială. Această decizie l-a determinat pe Constantius Chlorus să o repudieze pe Elena.
Destinul Elenei a luat o nouă turnură atunci când fiul ei, Constantin, a fost proclamat împărat în 306 d.Hr. de către trupele tatălui său, după moartea acestuia în Eburacum, Britannia.
Celebră este relatarea viziunii lui Constantin înainte de bătălia de la Podul Milvian din Roma, în anul 312 d.Hr., în care a văzut o cruce și a ordonat ca aceasta să fie purtată pe steagul imperial.
Conform legendei, înainte de bătălie, Constantin a văzut o cruce pe cer și a auzit cuvintele: „În acest semn vei birui”. Încurajat de viziune, Constantin a ordonat trupelor sale să-și picteze scutul cu emblema chi-rho.
Armata lui Constantin cel Mare a învins armata împăratul Maxentius, în bătălia de la Podul Milvian, Constantin obținând controlul deplin al Occidentului roman.
Constantin a fost cel care, potrivit lui Eusebiu din Cezareea, a influențat convertirea mamei sale la creștinism. Elena s-a întors la curtea imperială, iar influența ei a crescut semnificativ.
Citește și: Istoria Bisericii Sfântului Mormânt: Construirea primei bazilici creştine s-a datorat împăratului Constantin cel Mare şi a avut loc între anii 326 şi 335
Între anii 326 și 328 d.Hr., Elena a întreprins o călătorie în Țara Sfântă cu un singur scop: să găsească relicvele tradiției creștine.
La Ierusalim, însoțită de episcopul Macarius I, Elena a ordonat demolarea unui templu dedicat lui Venus pe Muntele Calvar. Săpăturile au scos la iveală trei cruci.
Potrivit legendei, a ordonat să îi fie adusă o femeie care era pe moarte. Când femeia a atins prima și a doua cruce, nu s-a întâmplat nimic. Cu toate acestea, când a atins-o pe cea de-a treia, ea și-a revenit în mod miraculos, confirmând că aceasta era „Adevărata Cruce”.
Eusibiu, în lucrarea sa „Vita Constantini”, relatează descoperirea într-o scrisoare care ar fi fost trimisă de către Constantin către episcopul de atunci al Ierusalimului.
James Steakley
Povestea descoperirii crucii este consemnată și de către Sfântul Ambrozie, un secol mai târziu.
Giovanni Battista Cima da Conegliano
Pe locul descoperirii, Constantin a ordonat construirea Bisericii Sfântului Mormânt. Eusebiu îi atribuie Elenei construirea a două biserici în regiune, cea a Nașterii din Betleem și cea a Eleonei de pe Muntele Măslinilor, locul Înălțării.
Potrivit unor legende, Elena a fost inspirată în vis cu privire la găsirea și amplasarea crucii, lucru care a fost descris în diferite opere de artă de-a lungul secolelor, dar poate că niciuna nu a fost mai frumoasă ca în Viziunea Sfintei Elena, pictată de Paolo Veronese în 1580.
Paolo Veronese
Această operă se găsește în cadrul Muzeelor Vaticanului.
Crucea descoperită pe Golgota a fost pusă în Bazilica „Sfânta Cruce” din Ierusalim. Tot acolo au mai fost depuse un cui și placa pe care Pilat pusese să se scrie INRI.
Elena, supranumită „primul arheolog” din lume
wikipedia.org
Dar legenda Elenei nu se încheie cu crucea lui Hristos. Se spune că ea a găsit și cuiele răstignirii. Sfânta Elena, așa cum ne spun Ambrozie, Rufinus și alți Părinți și scriitori bisericești, a trimis acasă, fiului ei Constantin, un fragment din lemnul Sfintei Cruci și două cuie din cele în care fusese pironit Iisus. Unul dintre ele a fost pus pe coiful lui Constantin, iar altul pe frâul calului său, protejându-l astfel pe fiul său în luptă. Datorită acestor fapte, ea este sfânta protectoare a arheologiei și a noilor descoperiri.
Elena a murit în jurul anului 330 d.Hr., la scurt timp după ce s-a întors la Roma din Palestina. Trupul împărătesei a fost adus sub escorta armată la Constantinopol si a fost depus în biserica Sfinții Apostoli din Constantinopol, ctitoria Sfinților împărați, apoi a fost adus la Roma, într-o bazilică de pe Via Labicana.
Influența ei a dăinuit și a fost canonizată ca sfântă atât de Biserica Catolică, cât și de cea Ortodoxă. Astfel, în fiecare an, în data de 21 mai credincioșii ortodocși și greco-catolici îi celebrează pe Sfinții Constantin și Elena, cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului.
wikimedia.org
Citește și: Viața lui Constantin cel Mare, primul împărat creștin al Romei