Cum a apărut mitul berzei care aduce copii?

Posted on iulie 27, 2023

by Adela

Curiozități

Filmele, cărțile poștale, cărțile ilustrate și tot felul de materiale grafice ne vorbesc despre un mit care explică originea copiilor: barza, o pasăre care pare să zboare ținând în cioc un fel de eșarfă în care este purtat un nou-născut fericit.

Dar cum a luat naștere această poveste și cum a fost transmisă din generație în generație? Iată cum s-a născut mitul berzei și cum a ajuns să fie atât de popular.

Barza și mitologia

Georg Bommeli

Povestea începe în Grecia antică. Hera, zeița nașterii, a transformat-o pe rivala ei, Gerana, regina poporului pigmeu, într-un cocor, ca drept pedeapsă pentru că a avut o aventură cu soțul ei, Zeus. Deoarece nu dorea să se despartă de fiul ei nou-născut, Gerana a luat copilul, l-a înfășurat într-o pătură și a zburat cu micuțul în cioc.

Într-un mod similar, în mitologia egipteană, berzele sunt asociate cu naşterea lumii. Indiferent de originea mitului, istoricii tind să fie de acord că ideea berzei care aduce copiii a fost stabilită în nordul Europei, în particular în Germania şi Norvegia.

În mitologia nordică, berzele simbolizau valorile familiei și puritatea, deoarece se credea că aceste păsări sunt monogame. Credințele spuneau că, dacă o barză își făcea cuibul pe acoperișul unei case, aceasta aducea noroc și posibilitatea unei noi nașteri în familie.

Evoluția mitului

De-a lungul secolelor, barza a luat locul cocorului în povestea din Grecia antică. Acest lucru se datorează faptului că berzele își fac, de cele mai multe ori, cuibul în zona caselor, deci sunt păsări care fac trimitere la familie, la comunitatea de oameni.

Un moment crucial în popularizarea mitului berzei a avut loc la începutul secolului al XIX-lea, când barza a început să apară în basme. În aceste povești, ea venea aproape întotdeauna în ajutorul copiilor oamenilor.

Contribuția lui Hans Christian Andersen la mitul berzei

Există o poveste intitulată „Berzele” de Hans Christian Andersen (1839) care preia aceste elemente. Bineînțeles, Andersen este unul dintre cei mai cunoscuți autori de cărți pentru copii din lume, astfel încât povestea sa a contribuit și ea la crearea unei legături foarte strânse între barză și figura bebelușilor.

În poveste, aceste păsări luau copiii din lacuri şi bălţi şi îi duceau la familiile care îi meritau. Fabula are şi o parte întunecată: familiile cu copii obraznici primeau un bebeluş mort drept pedeapsă.

Barza ca simbol al unei noi vieți

Maurice Schalker

Există și alte explicații pentru apariția mitului berzei. De exemplu, însăși imaginea păsărilor este una de puritate, bunătate și grijă maternă. Cu toate acestea, există și o parte negativă a acestor păsări. Berzele își aruncă din cuib puii slabi sau bolnavi.

Pe de altă parte, istoricii tind să fie de acord cu faptul că ideea de barză care aduce copilul era adânc înrădăcinată în țări precum Germania și Norvegia. În epoca păgână, în perioada medievală, cuplurile se căsătoreau în mod obișnuit în timpul solstițiului anual de vară, deoarece vara era asociată cu fertilitatea.

În aceeași perioadă, berzele începeau migrația anuală din Europa spre Africa. Păsările se întoarceau apoi în primăvara următoare, exact nouă luni mai târziu, cam în același timp în care se nășteau mulți copii. Astfel, berzele au devenit vestitorii noii vieţi, ducând la apariţia ideii că aceste păsări aduc copiii.