Primele decenii ale secolului al XX-lea au fost vremuri interesante pentru știință. A fost o epocă în care mulți gânditori străluciți din întreaga lume au dezvoltat câteva idei și teorii inovatoare care au schimbat modul în care privim lumea. Ulterior, a existat, de asemenea, necesitatea organizării unor conferințe care să se concentreze și să abordeze anumite probleme din domeniul științei.

Prima conferință mondială de fizică a avut loc în 1911, inițiată de belgianul Ernest Solvay. Acesta, cunoscută sub numele de Conferința Solvay, a format o adunare unde puteau participa numai persoanele invitate. Ambiţionat de felul în care s-a desfăşurat această conferinţă, un an mai târziu, Solvay înfiinţa „Institutul pentru Fizică şi Chimie Solvay”.

GdML CC BY-SA 4.0

Desigur, unele ediții au fost mai speciale decât altele. Judecând după fotografiile de grup, cea de-a cincea ediție a conferinței din 1927, axată pe protoni și fotoni a fost una dintre cele mai interesante, datorită personalităților de seamă care au participat. Albert Einstein, Niels Bohr și Marie Curie pot fi văzuți în fotografia de grup din acel an, iar restul celor 26 de participanți erau și ei niște genii.

În timp ce teoria cuantică era proaspăt formulată în 1927, conferința Solvay a stabilit un punct de cotitură: acesta a fost spațiul pentru rezolvarea „unei lupte notabile în curs”, între două grupuri distincte de oameni de știință.

 Jackie Ramirez 

Primul grup, așa-numiții realiști științifici, grup din care făcea parte și Einstein, voia să aplice niște reguli rigide ale metodelor științifice, inspirate de gânditori precum Karl Popper și Charles Pierce. Cu toate acestea, al doilea grup, condus de Bohr și desemnat grupul „instrumentaliști”, era înclinat spre mai puține reguli și mai multe rezultate bazate pe dovezi în cadrul utilizării metodelor științifice (ştiinţa este doar un instrument care trebuie evaluat pe baza rezultatelor pe care le produce).

I Harsten CC BY 2.0

După încheierea dezbaterilor, instrumentiștii au câștigat și, de atunci, norma lor a devenit un standard în întreaga lume a științei. Einstein – nu atât de fericit, ușor dezamăgit de un astfel de rezultat, a comentat că „Dumnezeu nu joacă zaruri”. Însă Bohr i-a dat imediat un răspuns: „Einstein, încetează să-i spui lui Dumnezeu ce trebuie să facă”.

 CC BY-SA 4.0 via Wikimedia Commons

Einstein și Bohr au fost, fără îndoială, doi dintre cei mai faimoși dintre cei 29 de participanți la conferință, dar merită să menționăm că 17 dintre cei participați la conferința Solvay din 1927 au fost câștigători ai Premiului Nobel. Marie Curie a fost singura femeie din grupul de bărbați, la acel moment fiind deja cunoscută deoarece era singura persoană care câştigase două premii Nobel. Primul ei a fost în 1903 în domeniul chimiei, iar al doilea în 1911 pentru fizică.


Citește și:  La 87 de ani de la moartea sa, rămăşiţele şi obiectele Mariei Curie sunt încă extrem de radioactive