Îngropate în resturile din pădure sau încolțite din copaci, ciupercile – aceste organisme micologice – ar putea da impresia că sunt tăcute și relativ autonome, dar un nou studiu sugerează ca ar putea fi buni comunicatori.

Analiza matematică a semnalelor electrice pe care se pare că ciupercile și le trimit una alteia a identificat modele care poartă o similaritate structurală izbitoare cu vorbirea umană.

Cercetările anterioare au sugerat că ciupercile transmit impulsurile electrice prin structuri filamentoase lungi, subterane, numite hife – similar cu modul în care celulele nervoase umane transmit informații.

Andreas

S-a demonstrat chiar că viteza de declanșare a acestor impulsuri crește atunci când hifele ciupercilor care digeră lemnul intră în contact cu bucățile de lemn. În acest mod, crește posibilitatea ca ciupercile să utilizeze acest „limbaj” electric pentru a împărtăși informații despre hrană sau leziuni cu părți mai îndepărtate ale propiului organism, sau cu parteneri legați tot prin hife, cum ar fi copacii.

Dar au aceste „trenuri de activitate electrică” ceva în comun cu limbajul uman?

Pentru a investiga, profesorul Andrew Adamatzky de la laboratorul de calcul neconvenţional al Universităţii West of England din Bristol a analizat modelele de vârfuri electrice generate de patru specii de ciuperci – enoki, split gill, ghost şi caterpillar fungi.

El a făcut acest lucru introducând microelectrozi minusculi în substraturi colonizate de mozaicul de fire de hifă, miceliile lor, conform theguardian.com.
„Nu ştim dacă există o relaţie directă între modelele de vorbire dintre ciuperci şi vorbirea umană. Posibil să nu existe”, a declarat Adamatzky. „Pe de altă parte, există multe asemănări în ceea ce priveşte procesarea informaţiilor în substraturile vii din diferite clase, familii şi specii. Am fost pur şi simplu curios să compar”.

Citește și: Descoperire impresionantă: Copacii comunică între ei, prin intermediul unei rețele subterane fungice


După această cercetare, publicată în Royal Society Open Science, s-a constatat că aceste vârfuri se grupau adesea în trenuri de activitate, semănând cu vocabulare de până la 50 de cuvinte, şi că distribuţia acestor „lungimi de cuvinte fungice” se potrivea îndeaproape cu cea a limbilor umane.
Branhiile despicate, care cresc pe lemnul în descompunere şi ale căror corpuri de fructificare seamănă cu valuri ondulate de corali bine strânşi, au generat cele mai complexe „propoziţii” dintre toate.
 Alexa 

Cele mai probabile motive pentru aceste valuri de activitate electrică sunt menţinerea integrităţii ciupercilor, analog cu urletul lupilor pentru a menţine integritatea haitei, sau raportarea surselor nou descoperite de atractanţi şi repelenţi către alte părţi ale miceliului lor, a sugerat Adamtzky.

„Există şi o altă opţiune – nu spun nimic”, a spus el. „Vârfurile miceliului care se propagă sunt încărcate electric şi, prin urmare, atunci când vârfurile încărcate trec într-o pereche de electrozi diferenţiali, se înregistrează un vârf al diferenţei de potenţial”.

Indiferent ce reprezintă aceste „evenimente cu vârfuri”, ele nu par a fi aleatorii, a adăugat el.

Chiar şi aşa, alţi oameni de ştiinţă ar dori să vadă mai multe dovezi înainte de a fi dispuşi să le accepte ca fiind o formă de limbaj. Alte tipuri de comportament pulsatoriu au fost înregistrate anterior în reţelele fungice, cum ar fi transportul pulsatoriu de nutrienţi, posibil cauzat de creşterea ritmică în timp ce ciupercile caută hrană.

„Această nouă lucrare detectează modele ritmice în semnalele electrice, cu o frecvenţă similară cu cea a impulsurilor de nutrienţi pe care le-am găsit”, a declarat Dan Bebber, profesor asociat de bioştiinţe la Universitatea din Exeter şi membru al comitetului de cercetare în domeniul biologiei fungice al Societăţii Britanice de Micologie.


Citește și: Ciupercile negre care cresc la Cernobîl și se „hrănesc” cu radiații