Ciudata bătălie de la Caransebeş, în care soldaţii armatei austriece au început să se lupte între ei: „Totul a pornit de la rachiu”

Bătălia de la Caransebeș este amintită ca fiind una dintre cele mai absurde bătălii din istorie. În timpul faimoaselor războaie dintre otomani și habsburgi, soldații din armata austriacă a Sfântului Împărat roman Iosif al II-lea ar fi sfârșit prin a lupta unii contra alților, bătălie care a devenit un simbol al nebuniei războiului.

În septembrie 1788, armata otomană a ajuns în orașul Caransebeș, după mai multe zile de luptă pentru a-l cuceri. Acolo i-au găsit pe inamicii lor, austriecii, într-o stare de dezordine și distrugere totală, întrucât se luptaseră unii împotriva altora, totul fiind o încăierare la beție.

Bătălia de la Caransebeș, între cavalerii austrieci beți și camarazii lor, le-a permis dușmanilor lor, otomanii, să cucerească orașul pe care austriecii îl câștigaseră fără probleme.

Înainte de bătălie

wikipedia.org

Războiul austro-turc (1787-1791) a avut drept cauză disputele teritoriale dintre Imperiul Otoman și Sfântul Împărat Roman. Până în acest moment, otomanii controlau teritorii extinse în Europa de Sud-Est, Asia de Vest și Africa de Nord, în timp ce Sfântul Împărat Roman urmărea să extindă influența austriacă în Europa de Est. Conflictul a fost alimentat și mai mult de alianța Sfântului Împărat Roman cu Ecaterina cea Mare a Rusiei, căreia otomanii îi declaraseră război în 1787, conform ancient-origins.net.

Din dorința de a-și lăsa amprenta asupra istoriei, legenda spune că împăratul Iosif al II-lea a decis să își conducă trupele în luptă, în ciuda lipsei sale de abilități pe câmpul de luptă. Trupe din tot imperiul s-au întâlnit în apropiere de Belgrad, într-o decizie fatală care a declanșat o epidemie de malarie. În ciuda pierderilor uriașe suferite, au decis să se îndrepte spre Transilvania (în România de astăzi) pentru a găsi o poziție defensivă bună.

Hungarian Codex, 2000

Armata austriacă a campat lângă Caransebeș. În noaptea de 17 septembrie, cavalerii austrieci au plecat pentru a căuta trupe otomane, dar au dat peste un grup de rromi care își așezaseră tabăra în zonă. În plus, aceștia aveau de vânzare rachiu, pe care austriecii au cumpărat-o și au început să o bea, scrie allthatsinteresting.com.

Mai târziu, un contingent de infanteriști austrieci i-a găsit pe cavaleriști și a vrut să li se alăture. Cu toate acestea, aceștia din urmă au refuzat să îi primească în grupul lor, ceea ce a declanșat o ceartă care s-a transformat într-o bătaie în toată regula. A urmat haosul.

La scurt timp, bătaia a degenerat și s-ar fi tras focuri de armă.

Citește și: Urban, armurierul care a fabricat monstruosul tun cu care otomanii au cucerit Constantinopolul: Provenea din Brassó (Brașovul de astăzi)

Bătălia de la Caransebeș

În orașul Caransebeș, restul armatei austriece era în alertă. Când soldații au auzit împușcăturile trase din zonă, forțele austriece au interpretat, în mod natural, că atacă turcii. Astfel, au început să strige:”Turcii! Turcii!”.

În zona unde se purta bătălia pe rachiu, soldații beți au auzit strigătele tovarășilor lor, „Turcii! Turcii!”, și s-au grăbit să se întoarcă în tabără pentru a-și ajuta camarazii, crezând că strigătele lor erau cereri de ajutor.

Văzând grupul de oameni care se apropia în întuneric, soldații din Caransebeș au deschis focul, crezând că soldații beți sunt inamicii turci invadatori.

Văzând că se trag focuri de armă în grupul lor, soldații care consumaseră alcool au crezut că tabăra lor a fost invadată de turci și, la rândul lor, au ripostat cu focuri de armă.

Fie pentru că și-au dat seama de greșeala care se petrecuse, fie pur și simplu pentru că doreau ca focul să înceteze, câțiva ofițeri au strigat „halt!”, ceea ce înseamnă „opriți-vă”.

Dar, din cauza barierei lingvistice, mulți soldați au crezut că soldații germani strigau „Allah!”, ceea ce se știa că turcii strigau în timpul bătăliei ca un strigăt către Dumnezeu. În loc să înceteze focul, strigătele pur și simplu l-au alimentat. Armata austriacă era o organizație diversă, alcătuită dintr-un amestec de soldați austrieci, sârbi, croați, italieni și nu numai – o situație care nu putea decât să ducă la confuzie, așa cum a fost și în situația prezentată mai sus.

În tabăra austriacă a domnit haosul și astfel a avut loc bătălia de la Caransebeș. Dintr-o combinație de stare de ebrietate, întuneric și bariere lingvistice, soldații austrieci s-au luptat unii împotriva altora.

Sosirea turcilor

Dimineața, austriecii și-au dat seama ce s-a întâmplat. Din nefericire, până atunci pagubele erau deja făcute și mii de soldați au pierit în această bătălie. Pierderile au fost enorme și s-au ridicat la aproximativ 10.000 de soldați austrieci morți și răniți.

Așa că, atunci când turcii au invadat cu adevărat, doar două zile mai târziu, atacul planificat s-a dovedit a fi inutil. Aproape întreaga armată austriacă a fost neutralizată, lăsând apărarea orașului la pământ și Caransebeșul liber pentru a fi cucerit. Ceea ce s-a și întâmplat.

Până în 1831, nimeni nu a ştiut nimic de această bătălie, la 40 de ani de la eveniment, povestea a apărut în ,,Australian Military Magazine”. Cea mai bună sursă despre bătălia din Caransebeş a venit din partea autorului german A. J. Gross-Hoffinger din cartea Geschichte Josephs des Zweiten. Deşi autorul este citat de multe ori când vine vorba de această bătălie, cartea a fost scrisă la 60 de ani de la eveniment.

Elizabeth Thompson 

Citește și: Osman Ghazi, fondatorul Imperiului Otoman: Domnia sa a marcat începutul unei dinastii care a durat peste șase secole