Cine a fost Lucifer? Ce spune Biblia despre îngerul decăzut

Mulți sunt de părere că Diavolul, Satana și Lucifer sunt trei nume care fac referire la același personaj. Dar cine este Lucifer? Potrivit multor cercetători, Lucifer nu este Satana.

La urma urmei, viziunea noastră despre Diavol ca fiind o creatură cu coarne care ține în mână o furcă nu provine din Biblie. Este posibil ca viziunea noastră despre Lucifer ca fiind Satana să nu aibă nici ea rădăcini biblice.

Dacă Lucifer nu este Satana, care sunt originile sale? A fost Lucifer un alt arhanghel, precum Azrael, Îngerul Morții? Și dacă Lucifer nu este Satana, de ce milioane de oameni cred că Lucifer este Diavolul?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne întoarcem la Satana din Biblie și la Lucifer din istorie pentru a face distincția între Diavolul istoric și Lucifer cel istoric.

Argumentul

Mihály Zichy 

Public Domain

Conform secolelor de scriere creștină, Lucifer este Satana. De exemplu, Dante, care a scris despre călătoria sa în Infern. Când Dante ajunge în cele mai joase gropi ale Iadului, îl întâlnește pe Diavol. În scrierile sale, Dante folosește patru nume pentru creatura masivă și înaripată care conduce iadul: Diavolul, Satana, Belzebut și Lucifer. La începutul secolului al XIV-lea, când Dante a scris Infernul, Lucifer făcea referire în mod clar la Satana.

Mulți creștini arată spre Cartea lui Isaia ca o explicație a istoriei Diavolului: el a fost inițial un înger numit Lucifer. Cu toate acestea, Lucifer s-a desprins de autoritatea lui Dumnezeu și a fost alungat din Rai. Isaia 14:12 descrie această cădere: „Cum ai căzut din ceruri, Lucifer, fiu al dimineții! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!”.

După ce a fost izgonit din Rai, Lucifer și-a schimbat numele în Satana. Timp de secole, creștinii au susținut că Lucifer s-a deghizat în șarpe pentru a o ispiti pe Eva în Grădina Edenului. Cartea Apocalipsa prezice că Lucifer va chinui omenirea ca dușman al lui Dumnezeu.

Există doar o singură problemă: mulți cercetători biblici susțin că Lucifer nu este deloc Satana.

Contraargumentul

Gustave Doré 

Domeniu public

În latină, Lucifer înseamnă „aducătorul de lumină”. Este o alegere ciudată pentru numele lui Satan, numit și Prințul Întunericului. Mai mult, romanii nu au folosit Lucifer ca și cuvânt pentru Satana.

În schimb, Lucifer făcea referire la planeta Venus. Fiind una dintre cele mai strălucitoare stele de pe cer, Venus era numită Steaua dimineții sau purtătoarea de lumină.

Vechiul Testament, în care numele Lucifer apare pentru prima dată, a fost scris inițial în ebraică. Textul original al lui Isaia folosea cuvântul לֵילֵה, sau helel, pentru a însemna „cel strălucitor”. Traducătorii latini au tradus cuvântul ca „steaua dimineții”, folosind cuvântul latin Lucifer pentru cuvântul ebraic helel. Alegerea trebuie să-i fi derutat pe unii cititori romani, deoarece Lucifer era un zeu roman.

În mitologia romană, Lucifer era numit purtătorul de lumină, echivalentul zeului grec Phosphorus sau Eosphoros. Romanii îl vedeau pe Lucifer ca pe un zeu care purta o torță, simbolizând strălucirea lui Venus în zori. Poeții romani îl descriau pe Lucifer ca vestitor al zorilor, iar Lucifer era adesea reprezentat ca o stea strălucitoare.

Cuvântul „Lucifer” apare o singură dată în Vechiul Testament, în versetul din Isaia. În schimb, Satana apare de mai multe ori, fiind adesea descris ca adversar sau oponent. În Noul Testament, Diavolul devine o figură și mai frecventă, deoarece Iisus i-a avertizat pe urmașii săi să se ferească de încercările Diavolului de a-i ispiti.

În mod surprinzător, „Lucifer” apare în versiunea latină a Noului Testament – ca o descriere a lui Iisus. Profesorul Henry Kelly explică: „Iisus este numit „Lucifer” sau „steaua dimineții” pentru că reprezintă un nou început”. Pe scurt, textul original al Bibliei nu l-a folosit niciodată pe Lucifer pentru a face referire la Satana. Conform profesorului Henry Kelly, cuvântul „Lucifer” a fost asociat mai mult cu Iisus decât cu Diavolul.

Dezvoltarea istorică a lui Lucifer ca Satana

Phillip Medhurst, CC BY-SA 3.0

Dacă referința din Vechiul Testament la Lucifer nu însemnă Satana, iar referințele din Noul Testament la Lucifer însemnau Iisus, cum a devenit Lucifer Satana?

Primele referiri la Lucifer ca fiind Satana datează din secolul al III-lea, după ce Noul Testament era în circulație de aproape 200 de ani. Cuvântul latin pentru „purtător de lumină” a fost interpretat greșit ca fiind Satana. Ebraica veche din Cartea lui Isaia nu se referă deloc la Satana. Isaia se referă la un rege babilonian, folosind metafora lui Venus, conform profesorului  Henry Kelly, profesor la Universitatea din California (UCLA).

Dar în secolul al III-lea, teologul creștin timpuriu Origen a afirmat că versetul se referea la Satana. Origen spune: „Se spune că Lucifer ar fi căzut din Rai. O ființă umană nu putea să cadă din cer, deci este vorba despre Satana”. Mulți au găsit acest raționament convingător.

Raționamentul lui Origen s-a bazat pe legătura clasică a lui Lucifer cu Venus. Într-unul dintre comentariile sale, Origen a descris Pământul ca fiind „acel loc al războiului, pe care Lucifer, steaua dimineții, a căzut din cer”.

În De Principiis, Origen a făcut legătura între steaua căzătoare din Isaia și cuvintele lui Iisus din Noul Testament: „Iată, îl văd pe Satana căzut din cer ca un fulger” (Luca 10:18). Origen motivează că Satana era Lucifer – cândva o ființă de lumină care a căzut din cer.

Gustave Doré

Public Domain

Origen nu a fost singurul creștin din secolul al III-lea care l-a văzut pe Satana în versetul lui Isaia. Tertullian a susținut că versul se referea la Diavol. Scriitorii de mai târziu au reluat această interpretare.

Sfântul Ierarh Grigorie Teologul (325-389 d.Hr.), Eusebiu de Cezareea (263-339 d.Hr.) și Sfântul Gildas (sec. VI), toți fac legătura între Diavol și descrierea lui Lucifer din Isaia. Scriind în secolul al IV-lea, de exemplu, Grigorie Teologul spunea: „Natura esenței divine este mai presus de orice concepție a inteligenței umane. Este, de altfel, bine că este așa. Căci… poate că ne-am pierde pe noi înșine din cauza mândriei, precum Lucifer, dacă ne-ar fi fost dată”.

Datorită atenției pe care o acordau luminii și întunericului, mulți dintre teologii creștini timpurii l-au văzut pe Satana în descrierea lui Isaia ca un aducător de lumină căzut – chiar dacă versetul original al Vechiului Testament nu a avut niciodată această interpretare.

Concluzie

Franz von Stuck 

Offentlig eiendom

Cercetătorii  susțin că paragraful din Isaia 14:12, singura referire la Lucifer din Vechiul Testament, nu se referă la Satana. Enciclopedia Evreiască spune că textul face referire la un rege babilonian, iar majoritatea cercetătorilor biblici sunt de acord.

Eruditul ebraic Lee Fields explică faptul că Isaia 14:12 nu are nimic de-a face cu Satana. Dar secole de interpretări greșite au schimbat sensul pasajului.

Creștinii au avut nenumărați cercetători biblici, începând cu Origen, care au proclamat că Lucifer este Satana.

Evoluția lui Lucifer deține o lecție valoroasă: sensul cuvintelor se schimbă în timp. În mod similar, religiile evoluează. Noile interpretări insuflă un nou sens textului. La urma urmei, nimeni nu ar folosi astăzi „Lucifer” ca titlu pentru Iisus, chiar dacă Noul Testament îl numește pe Iisus aducătorul de lumină.

Citește și: Misterul celui mai mare manuscris medieval din lume: Codex Gigas sau Biblia diavolului