Cine a fost Barbă Neagră: Povestea adevărată a piratului care a instaurat teroare în Caraibe la începutul anilor 1700
Edward Teach, cunoscut mai bine sub numele de Barbă Neagră sau “regele piraţilor”, a fost unul dintre cele mai „pitoreşti” personaje din istoria epocii de aur a pirateriei.
Deși a fost activ doar între 1716 și 1718, a reușit să domine cu navele sale o zonă vastă a Mării Caraibilor. În jurul său au înflorit numeroase legende și povești, însă nu toate sunt adevărate.
Piraterie în Caraibe
Pirateria, după cum știm, a existat dintotdeauna, dar anii 1580-1720 au reprezentat epoca sa de aur. Fenomenul s-a dezvoltat în principal în zona Caraibelor, datorită intensificării comerțului dintre Europa și „Lumea Nouă” și a concurenței dintre puterile europene.
Mulți pirați erau corsari, adică autorizați de guvernele lor să atace navele care arborează pavilionul unei țări inamice. Corsarii se bucurau de sprijin și pe uscat, iar la începutul secolului al XVIII-lea au înființat chiar un fel de republică independentă pe insula New Providence din Bahamas, care fusese temporar abandonată de britanici.
La începutul secolului al XVIII-lea, „războiul între rase”, adică pirateria autorizată, a fost stimulat de Războiul de succesiune spaniolă, în care s-au confruntat marile puteri europene.
Cu toate acestea, la sfârșitul conflictului, țările de pe „bătrânul continent” au decis să lupte împotriva pirateriei și au retras multe licențe de la corsari, dintre care unii au devenit doar simpli pirați care acționau fără să fie autorizați de guvernele lor. Printre aceștia s-a numărat și Barbă Neagră.
Cine a fost legendarul Barbă Neagră?
wikipedia.org
Informațiile despre copilăria și tinerețea lui Barbă Neagră sunt foarte puține. În primul rând, numele său real nu este cunoscut. Deși cea mai acceptată ipoteză este că se numea Edward Teach, există diferite ortografii ale numelui de familie (Thacht, Tacht etc.) și ipoteze alternative (cum ar fi numele de familie Drummond).
Locul și data nașterii sunt, de asemenea, incerte. Se crede că s-a născut în jurul anului 1680, dar nu se știe dacă în Anglia sau Jamaica. A fost probabil îmbarcat ca marinar pe un vas de corsari englezi în timpul Războiului de succesiune spaniolă.
Ceea ce este sigur este că, la sfârșitul conflictului, s-a mutat în New Providence și, în 1716, s-a alăturat echipajului căpitanului Benjamin Hornigold, un pirat care făcea ravagii în Marea Caraibilor.
Începutul carierei și nava sa „Queen Anne’s Revenge”
Hornigold și-a dat repede seama de capacitățile lui Barbă Neagră și, în 1716, l-a pus la comanda unei nave, un velier de mici dimensiuni, cu un singur catarg ce susține două vele. Stede Bonnet, un latifundiar care se apucase de piraterie în anul precedent, s-a alăturat și el grupului.
Pirații au atacat cu succes mai multe nave, dar spre sfârșitul anului 1717 Hornigold a fost eliberat de la comandă pentru că a refuzat să atace navele care arborau pavilionul englez.
Barbă Neagră i-a luat locul și și-a continuat activitățile. În data de 28 noiembrie 1717, el a capturat nava franceză La Concorde, care transporta sclavi din Africa.
După ce a dus nava pe insula Bequia, în arhipelagul Saint Vincent și Grenadine, Barbă Neagră a rechiziționat nava, a dat echipajului francez cea mai mică dintre cele două sloopuri ale sale și a înrolat în echipajul său o parte dintre sclavii eliberați.
Ceilalți africani, lăsați în Bequia, au fost capturați din nou.
QualiesinCC BY-SA 4.0
Nava a fost botezată Queen Anne’s Revenge și era echipată cu aproximativ 40 de tunuri și un echipaj de 300 de oameni.
La bordul navei Revenge, Barbă Neagră a atacat numeroase nave, le-a jefuit încărcăturile și, în unele cazuri, a forțat marinarii să se alăture echipajului său, ceea ce i-a permis să își extindă flota.
Citește și: Ultimul rege viking: Viața lui Harald Hardrada
Un pirat care stârnea teroare
Port Sundries
Barbă Neagră era un expert în războiul psihologic și și-a construit personajul cu scopul de a insufla teamă potențialelor sale victime și de a le face să se predea fără luptă.
Se spune, de exemplu, că purta o barbă atât de lungă (de la care și-a luat porecla) încât o putea înfășura după urechi, că își punea bucăți de fitil sub pălărie înainte de asalturi, astfel încât fața îi era învăluită într-un nor de fum, și chiar că bea rom amestecat cu praf de pușcă.
Steagul său este, de asemenea, subiect de legendă. Conform unei tradiții, acesta reprezenta un schelet și o inimă sângerândă, dar cel mai probabil reprezenta un craniu alb pe un fundal negru sau o pânză roșie.
RootOfAllLightCC BY-SA 3.0
Tacticile folosite de către Barbă Neagră pentru a insufla teamă nu indicau adevărata sa față.
Din contră, se pare că Barbă Neagră, spre deosebire de alți pirați, nu a exercitat niciodată violență gratuită asupra prizonierilor și și-a tratat echipajul cu bunăvoință.
În orice caz, strategia sa s-a dovedit eficientă și, între 1717 și 1718, a provocat teroare în Caraibe și, în special, în sud-estul Statelor Unite.
Blocada de la Charleston
În mai 1718, Barbă Neagră a întreprins cea mai faimoasă acțiune a sa: blocada portului orașului Charleston, Carolina de Sud. Piratul și-a condus flota în port și a capturat mai multe nave, pe care erau îmbarcați și politicieni, cerând drept răscumpărare medicamente pentru echipajul său.
După ce a obținut ceea ce a cerut, el a returnat navele capturate, dar nu înainte de a le jefui de toate bunurile valoroase pe care le transportau.
Iertarea și reîntoarcerea la piraterie
În timp ce blocada de la Charleston era în desfășurare, Barbă Neagră a aflat că Regatul Unit a trimis o flotă puternică pentru a lupta împotriva piraților. În plus, pirații care se predau erau iertați.
Piratul a decis să se îndrepte spre Beaufort, Carolina de Nord, dar nava sa Queen Anne’s Revenge a eșuat și a trebuit să o abandoneze și să o lase să se scufunde.
Nu este exclus ca Barbă Neagră să fi eșuat intenționat nava pentru a concedia o parte din echipaj, dar ipoteza nu este dovedită.
Piratul a decis să le ceară iertare autorităților pentru faptele sale și, după ce a obținut iertarea, s-a stabilit în Bath, Carolina de Nord, renunțând la acțiunile ilegale.
Această etapă a fost însă de scurtă durată: Barbă Neagră a continuat să dețină o corabie, numită Adventure, ancorată lângă orașul Ocracoke, și încă din august 1718 a ieșit pe mare pentru a se întoarce la piraterie. Nu putea renunța la viața de pirat.
Sfârșitul lui Barbă Neagră
Jean Leon Gerome Ferris
Când a primit vestea că Barbă Neagră și-a reluat activitățile de piraterie, guvernatorul englez al statului Virginia a decis că este timpul să pună capăt acestei activități și a ordonat unui ofițer de marină, locotenentul Robert Maynard, să-l captureze viu sau mort.
În data de 21 noiembrie 1718, Maynard a pornit cu două nave și a reperat nava lui Barbă Neagră lângă Ocracoke. A doua zi a avut loc bătălia. Oamenii lui Maynard au urcat la bordul navei Adventure și s-au confruntat cu echipajul acesteia sub amenințarea armelor.
Rezultatul a fost nefavorabil piraților: Barbă Neagră a fost ucis, în timp ce restul echipajului s-a predat. Cadavrul lui Barbă Neagră a fost decapitat, iar capul său a fost atârnat de catargul navei pe care naviga Maynard, ca trofeu de război.
Legenda lui Barbă Neagră
Moartea sa nu a diminuat legenda piratului, care este populară chiar și în prezent. Există nenumărate opere literare, benzi desenate și producții cinematografice care îl înfățișează.
În plus, au apărut diverse legende despre el, de exemplu cea conform căreia piratul a ascuns o comoară foarte mare, care încă așteaptă să fie găsită.
Comoara, după toate probabilitățile, nu există, dar epava navei Queen Anne’s Revenge a fost găsită în largul coastei Carolinei de Nord în 1996, din care au fost recuperate unele bunuri.