Cercetătorii au datat cu precizie anul în care vikingii au fost prezenţi pe continentul nord-american: „cu aproape 500 de ani înaintea lui Columb”
Ani de zile, cercetătorii au putut doar să ghicească momentul în care vikingii au pășit pentru prima dată în America. Dar un nou studiu remarcabil care a folosit artefacte din lemn și cunoștințe despre furtunile solare a furnizat data exactă. Vikingii au trăit în regiunea Newfoundland în anul 1021.
„Noua noastră dată stabilește un reper pentru cunoașterea europeană a Americilor”, explică studiul, publicat în Nature. „Și reprezintă primul punct cunoscut în care oamenii au înconjurat globul”.
Pentru a determina data așezării vikingilor, oamenii de știință s-au deplasat la L’Anse aux Meadows, la capătul nordic din regiunea Newfoundland. L’Anse aux Meadows este singura așezare vikingă identificată în mod concludent în America și conține artefacte care datează din secolul al VIII-lea până în secolul al XI-lea.
Însă Michael Dee, geoscientist la Universitatea Groningen din Țările de Jos și autorul studiului, bănuia că așezarea nordică ar putea conține și mai multe răspunsuri despre modul în care vikingii au ajuns în America sub conducerea exploratorului Leif Erikson, numit uneori omul care a descoperit America. El și echipa sa au examinat trei bucăți de lemn de la L’Anse aux Meadows colectate în anii 1970 – lemn care prezenta semne clare ale unei unelte metalice.
„Localnicii nu foloseau unelte metalice”, a explicat Margot Kuitems, membră a echipei lui Dee și arheolog la Universitatea din Groningen. Vikingii au trecut testul.
Apoi, oamenii de știință au început să caute un indiciu neobișnuit: dovezi ale unor furtuni solare. Ei știau că o astfel de furtună, numită eveniment Miyake, a avut loc între 992 și 993. Aceste furtuni „bombardează” Pământul cu raze cosmice și lasă în copaci niveluri neobișnuit de ridicate de carbon radioactiv.
Citește și: 12 octombrie 1492: Ziua în care Cristofor Columb a ajuns pentru prima dată pe teritoriul „Lumii Noi”
Creşterea bruscă a nivelului de carbon-14 (o formă mult mai grea şi mult mai rară decât atomul de carbon) se regăseşte în inelele de creştere ale arborilor, cercurile observate într-un trunchi tăiat şi care ajută la determinarea vârstei copacului.
Echipa lui Margot Kuitems a căutat, cu ajutorul unui spectrometru de masă, urmele evenimentului din 993 în trei eşantioane de fragmente de lemn prelevate din situl L’Anse aux Meadows. Experţii canadieni au determinat că aceste fragmente fuseseră prelucrate în sit de către ocupanţi acestuia cu ajutorul unor unelte de fier.
Astfel, cercetătorii au găsit indiciul pe care îl căutau. Toate artefactele prezentau dovezi ale unei furtuni solare, 29 de inele de la marginea scoarței copacului.
„Găsirea semnalului furtunii solare la 29 de inele de creștere din scoarță ne-a permis să concluzionăm că activitatea de tăiere a avut loc în anul 1021 d.Hr.”, a declarat Kuitems. Cu alte cuvinte, vikingii au ajuns în L’Anse aux Meadows la scurt timp după furtuna solară. Oamenii de știință bănuiesc că au trăit acolo aproximativ 13 ani înainte de a se retrage și a se întoarce în Groenlanda.
„Aceasta este prima dată când anul a fost stabilit științific”, a explicat Kuitems. „Anterior, data se baza doar pe istorii orale care au fost scrise abia în secolul al XIII-lea, la cel puțin 200 de ani după ce evenimentele descrise au avut loc”, conform allthatsinteresting.com.
În aceste povestiri, tradiția vikingă descrie evenimente fantastice, precum și întâlniri cu indigeni americani, pe care îi numeau skræling, ceea ce înseamnă „purtător de piei de animale”.
„Erau scunzi de înălțime, cu trăsături amenințătoare și păr încâlcit”, spune o relatare.
O alta descrie modul în care populația indigenă i-a atacat pe vikingii care au sosit cu corabia. „Am fost rănit sub braț”, spune un personaj din saga. „O săgeată a zburat între marginea navei și scut în axila mea. Aici este săgeata, iar această rană îmi va provoca moartea”.
Michael Dee a adăugat că data de 1021 este un pic mai târzie decât se aștepta.
Rămân multe mistere în ceea ce îi privește pe vikingi. Cum vedeau ei L’Anse aux Meadows? Și cât de mult au explorat continentul?
Deși unele dintre aceste răspunsuri rămân evazive, Michael Dee și alții speră că utilizarea datelor privind furtunile solare poate ajuta la răspunsul altor întrebări „cronologice” din întreaga lume. Scopul său, a spus el, este de a oferi „perspective noi și explicative în povestea trecutului uman”.