Cel mai vechi tratat din Europa: Franța oferă Spaniei trei vaci în fiecare an
De-a lungul istoriei, au fost semnate o multitudine de tratate și acorduri, dintre care unele sunt foarte cunoscute, cum ar fi Convenția de la Geneva din 1864 sau Convenția de la Haga din 1899.
Cu toate acestea, există altele care trec neobservate și care sunt la fel de importante, cum ar fi „Tratatul celor trei vaci”, care continuă și astăzi să reunească locuitorii văilor Baretous (Bearne, Franța) și Roncal (Navarra, Spania), în fiecare an în data de 13 iulie. O ceremonie în cadrul căreia Franța oferă Spaniei trei vaci.
Akhlaq Ahmed
Așadar, în fiecare an, în data de 13 iulie, în liniștea Pirineilor, un ritual străvechi prinde viață în pasul Ernaz, un loc unde timpul pare să se fi oprit. Aici, primarii francezi și spanioli, îmbrăcați în costume tradiționale care evocă secole de istorie, se întâlnesc pentru a reînnoi cel mai vechi tratat din Europa încă în vigoare. Acest pact, cunoscut sub numele de „Tratatul celor trei vaci”, a unit comunitățile Baretous și Roncal încă din Evul Mediu. O mărturie neobișnuită a durabilității și unicității alianțelor bazate pe respect reciproc.
Din Evul Mediu până în secolul al XXI-lea
Indalecio Ojanguren , CC BY-SA 3.0
„Tratatul celor trei vaci” își are originea în negura timpului și în legendă. Conform tradiției, totul a început cu invazia cimbrilor, un popor proto-germanic care, cu ajutorul locuitorilor din Baretous, a aplicat pedepse severe locuitorilor din valea Roncal. Drept compensație pentru ostilități, locuitorii din Baretous au fost de acord să ofere trei vaci pe an locuitorilor din Roncal, pecetluind astfel un angajament de pace și cooperare care va dăinui de-a lungul secolelor.
Acest pact a fost documentat pentru prima dată în 1375, prin intermediul unei sentințe care a încercat să aplaneze disputele continue dintre cele două văi cu privire la utilizarea terenurilor și a apei, precum și să reafirme tributul ca un acord perpetuu.
Hotărârea, cunoscută sub numele de „Carta păcii”, a stabilit în mod clar termenii și condițiile în care urma să aibă loc schimbul anual și modul în care acest act simbolic urma să fie executat cu un respect și o solemnitate care reflectau semnificația sa veche și profundă. În acest fel, tributul a devenit o dovadă a capacității popoarelor de a trăi în armonie.
Dar istoricii știu că, până atunci, acest tribut fusese plătit de mai mult timp. Cel puțin 1200 de ani mai devreme. Totul datează din anul 125 d.Hr., când a existat o dispută, nu foarte mare, în Pirinei. Această dispută a avut loc din cauza invaziei cimbrilor în regiune, așa cum am menționat mai sus.
Aceasta era perioada Imperiului Roman, dar unele popoare de origine teutonă, cum ar fi cimbrii, au făcut incursiuni în sud, ajungând chiar în peninsula Iberică, unde au întâmpinat rezistență din partea popoarelor locale de origine celtiberă. Popoarele nordice deveniseră, la un moment dat înainte de aceste evenimente, suficient de organizate pentru a câștiga unele bătălii împotriva romanilor.
Astăzi lucrurile sunt mai relaxate, iar evenimentele fac parte din tradiție, iar evenimentul din 13 iulie este o atracție turistică în zonă, iar în 2011 a fost declarat bun cultural imaterial de către Guvernul Navarrei.
Citește și: Ce secrete ascunde Tripitaka Koreana, cea mai veche colecție de legi budiste?
În ce constă tratatul?
commons.wikimedia.orgCC BY-SA 3.0
Din momentul în care acordul a fost exprimat legal în 1375 și până astăzi, au trecut peste 600 de ani, iar acesta a fost respectat de cel puțin 448 de ori. În secolul al XVII-lea au existat probleme în regiune care au pus în pericol continuitatea sa, iar apoi incidente minore sau evenimente majore de război în zonă au împiedicat îndeplinirea sa pentru câțiva ani. Chiar și așa, sătenii își aminteau de tratat în fiecare sezon.
Întâlnirea are loc într-un punct numit Piatra St. Martin, care este locul în care s-a convenit că va avea loc schimbul. Momentul merge dincolo de evenimentul administrativ, deoarece reunește o multitudine de oameni care vin de pe ambele părți ale Pirineilor. Este un moment de fraternitate, de rememorare a poveștilor, de retrăire a obiceiurilor și, desigur, momentul oferirii tributului.
Istoricii clarifică faptul că, deși este considerat în mod tradițional un tribut, acesta nu este un tribut deoarece nu există vasalitate, ci mai degrabă un acord între egali, un contract sinalagmatic.
Ojanguren, Indalecio, CC BY-SA 2.5
Există un scenariu de urmat: reprezentanții Roncal sosesc în ținută tradițională, pălărie Roncal, pelerină neagră și pantaloni scurți, iar francezii din Baretous, în ținută de duminică și cu banda tricoloră franceză pe piept. Întâlnirea are loc la punctul de trecere a frontierei 262, deoarece piatra originală de la St. Martin a dispărut în 1858.
commons.wikimedia.org CC0
Fiecare grup rămâne în teritoriul său. Primarul din Roncal îi întreabă de trei ori pe locuitorii din Baretona dacă sunt dispuși, la fel ca în anii precedenți, să plătească „Tratatul celor trei vaci”. Cei întrebați răspund afirmativ de trei ori.
Valoarea cuvântului
Sala Prensa Navarra
„Tratatul celor trei vaci” este mai mult decât o tradiție; este un pilon de coeziune socială și culturală pentru comunitățile din Baretous și Roncal. Anual, această ceremonie reînnoiește legăturile de vecinătate și consolidează valoarea cuvântului dat și a acordurilor încheiate, învățături care se transmit din generație în generație. Este o amintire vie a faptului că respectul reciproc și colaborarea pot depăși vechile neînțelegeri.
În ultimul timp, tradiția a suferit o modernizare: vacile fizice au fost înlocuite cu un cec, echivalent cu valoarea lor de piață. Această schimbare simbolizează o punte între păstrarea obiceiurilor și adaptarea la dinamica modernă, demonstrând că respectul pentru patrimoniul istoric poate coexista armonios cu inovația și caracterul practic contemporan.
„Tratatul celor trei vaci” ilustrează modul în care tradițiile ancestrale își pot menține relevanța în societatea contemporană. Acest tratat a supraviețuit schimbărilor politice și sociale de-a lungul secolelor și a fost capabil să se adapteze, demonstrând capacitatea omului de a-și păstra patrimoniul cultural, integrându-se în același timp în modernitate.
În plus, ceremonia anuală este un mesaj puternic de pace și cooperare. Acest act simbolic reamintește că, în ciuda diferențelor și conflictelor din trecut, este posibil să se construiască un viitor comun bazat pe respect reciproc și solidaritate.
Într-o lume adesea divizată, „Tratatul celor trei vaci” este o amintire emoționantă a faptului că armonia și prietenia pot înflori, susținute de respectul pentru trecutul nostru comun și de speranța pentru viitorul nostru comun.