Ce este „zidul” din Sahara Occidentală, lung de 2.700 km, care împarte Marocul în două

Posted on martie 3, 2025

by Miruna Alexandrescu

Curiozități

Zidul care se află între Sahara Occidentală și Maroc, cunoscut și sub denumirea de Zidul Saharei Occidentale sau pur și simplu Berm, are o lungime de aproximativ 2700 km și a fost construit de autoritățile marocane între 1980 și 1997.

Această barieră de nisip este menită să țină la distanță populația sahrawi, limitând-o la teritoriile învecinate ale Algeriei și Mauritaniei, separând astfel zona controlată de Maroc de zonele pe care le revendică.

Așadar, acest zid este unul dintre cele mai lungi sisteme defensive din lume și joacă un rol esențial în conflictul de lungă durată dintre Maroc și Sahrawi.

Ce este Sahara Occidentală: caracteristici și de ce există zidul

Lefidele CC BY-SA 4.0

Sahara Occidentală este un teritoriu disputat situat în nord-vestul Africii, pe coasta Oceanului Atlantic, la sud de Maroc. Deși este una dintre cele mai puțin populate regiuni din lume, cu vaste deșerturi și o economie slab dezvoltată, acest teritoriu este scena unuia dintre cele mai complexe conflicte geopolitice africane. Controlat în mare parte de Maroc, dar revendicat de Frontul Polisario, Sahara Occidentală rămâne unul dintre ultimele teritorii din lume fără un statut clar de suveranitate.

Sahara Occidentală se întinde pe aproximativ 266.000 km², având o populație de aproximativ 600.000 de locuitori. Majoritatea zonei este acoperită de deșert arid, cu temperaturi extreme și precipitații rare.

Capitala de facto: Laayoune (El Aaiún) – controlată de Maroc
Alte orașe importante: Dakhla (controlat de Maroc), Tifariti (sub controlul Frontului Polisario)
Resurse naturale: Fosfați, pescuit, potențiale rezerve de petrol și gaze offshore

Majoritatea locuitorilor sunt sahrawi, un popor berber arabizat, care trăiește în principal ca nomazi sau semi-nomazi. Cultura lor este influențată de tradițiile arabe și berbere, iar limba predominantă este hassaniya, un dialect arabic.

Colonizarea spaniolă a Saharei Occidentale

Cum a ajuns Sahara Occidentală sub control spaniol?

Sahara Occidentală a fost ocupată de Spania la sfârșitul secolului al XIX-lea, în cadrul procesului european de colonizare a Africii. În 1884, Spania a revendicat oficial regiunea ca protectorat, în urma Conferinței de la Berlin, unde marile puteri europene au împărțit continentul african între ele. Spania a stabilit așezări coloniale și a început exploatarea resurselor naturale ale regiunii, în special a fosfaților.

De-a lungul decadelor următoare, populația locală, formată în principal din triburi nomade sahrawi, a fost marginalizată de autoritățile coloniale. Spania a menținut un control strict asupra teritoriului, ignorând cererile de independență ale populației locale.

Sfârșitul colonizării spaniole și începutul conflictului

În anii 1950 și 1960, mișcările de independență din Africa au crescut în intensitate, iar Spania s-a confruntat cu presiuni internaționale pentru a-și retrage administrația colonială. În 1973, a fost înființat Frontul Polisario, o organizație care lupta pentru independența Saharei Occidentale. Această mișcare a început un război de gherilă împotriva spaniolilor, încercând să-i forțeze să părăsească teritoriul.

În 1975, sub presiunea comunității internaționale și a unui Maroc hotărât să anexeze teritoriul, Spania a semnat Acordurile de la Madrid, prin care a cedat administrarea Saharei Occidentale către Maroc și Mauritania. Această decizie a fost contestată de Frontul Polisario, care a proclamat independența Republicii Arabe Sahrawi Democratice (RASD) și a continuat lupta împotriva forțelor marocane și mauritane.

Războiul dintre Maroc și Frontul Polisario (1975-1991)

Marșul Verde și anexarea marocană

În noiembrie 1975, regele Hassan al II-lea al Marocului a organizat Marșul Verde, un eveniment în care aproximativ 350.000 de marocani au fost trimiși în Sahara Occidentală pentru a revendica teritoriul în mod simbolic. Acest marș a fost urmat de ocuparea militară a regiunii de către forțele marocane, ceea ce a dus la un conflict deschis cu Frontul Polisario.

Luptele dintre Polisario și Maroc

Între 1975 și 1991, Frontul Polisario a purtat un război de gherilă împotriva armatei marocane, utilizând tactici rapide și atacuri surpriză pentru a slăbi pozițiile marocane. Polisario a fost susținut de Algeria, care a oferit sprijin logistic și refugiu pentru zeci de mii de sahrawi care au fugit din calea conflictului.

În 1979, Mauritania s-a retras din conflict și a renunțat la pretențiile asupra teritoriului, ceea ce a permis Marocului să preia controlul asupra întregii zone disputate. Cu toate acestea, Frontul Polisario a continuat lupta împotriva Marocului, ceea ce a determinat autoritățile marocane să construiască o barieră defensivă de-a lungul liniei frontului.

Citește și: De ce Războiul pentru Țara Sfântă s-a transformat într-un eșec total pentru creștini: Cruciada săracilor

Construirea zidului din Sahara Occidentală

wikipedia.org

Între 1980 și 1997, Marocul a construit Bermul, un zid lung de aproximativ 2.700 de kilometri, menit să protejeze teritoriile controlate de autoritățile de la Rabat (capitala Regatului Maroc) de atacurile Frontului Polisario. Zidul este format din:

✅ Valuri de nisip de aproximativ 3 metri înălțime

✅ Câmpuri de mine extinse de-a lungul structurii

✅ Fortificații militare la intervale regulate

✅ Puncte de observație și radare pentru monitorizare

Această barieră a reușit să împiedice atacurile Frontului Polisario și a consolidat controlul Marocului asupra regiunii. De-a lungul timpului, partea controlată de Maroc a fost dezvoltată economic, în timp ce zonele din est, gestionate de Polisario, rămân slab populate și dependente de ajutorul umanitar oferit de Algeria și alte state.

Primele lucrări au început în 1980, când Marocul a decis să creeze o barieră defensivă împotriva atacurilor Frontului Polisario.
Prima fază a Bermului a fost finalizată în 1982 și acoperea principalele orașe controlate de Maroc.
Între 1984 și 1987, Marocul a extins semnificativ zidul, ajungând la aproximativ 2.500 km.
Ultima fază de construcție a avut loc în 1997, când zidul a atins lungimea actuală de aproximativ 2.720 km.

Situația actuală și perspective de viitor

Statutul internațional al Saharei Occidentale

Sahara Occidentală rămâne un teritoriu disputat, nerecunoscut oficial ca parte a Marocului de către majoritatea țărilor lumii. ONU consideră regiunea un teritoriu neautonom, iar negocierile dintre Maroc și Polisario au fost blocate de ani de zile.

Marocul propune o autonomie extinsă sub suveranitatea sa, dar Polisario insistă asupra organizării unui referendum pentru autodeterminare, conform rezoluțiilor ONU.

Impactul zidului asupra populației locale

A separat familii sahrawi, împiedicându-le să se reunească.
A limitat accesul refugiaților din Algeria la teritoriul lor natal.
Câmpurile de mine fac deplasarea extrem de periculoasă în regiune.

Posibile soluții pentru viitor

ONU și Uniunea Africană au încercat să medieze un acord între părți, dar fără succes. Comunitatea internațională este divizată: Algeria susține Polisario, în timp ce Franța și SUA susțin Marocul.

Singura soluție viabilă pare a fi fie un referendum, fie o autonomie negociată, dar atâta timp cât zidul rămâne în picioare, conflictul rămâne înghețat.

Zidul din Sahara Occidentală este una dintre cele mai controversate structuri defensive din lume. Deși Marocul îl consideră o barieră necesară pentru securitate, el reprezintă și o separare fizică și politică a poporului sahrawi. Până când se va ajunge la o soluție diplomatică, zidul va continua să fie un simbol al unui conflict nerezolvat și al diviziunii dintre Maroc și Frontul Polisario.