Măsurătorile schimbărilor de temperatură, umiditate, presiune atmosferică, vânt, precipitații și particule atmosferice sunt una dintre modalitățile de a monitoriza și prezice clima.

Dezvoltarea științei și tehnologiei este, de asemenea, foarte importantă în acest segment al vieții și asistăm la diverse cercetări care indică schimbările climatice, dar de foarte multe ori, având în vedere numărul mare de informații, acestea ajung rar la oameni.

Unul dintre cele mai populare proiecte de cercetare privind evenimentele climatice este un proiect numit HAARP (High Frequency Active Auroral Research Program).

High Frequency Active Auroral Research Program este un proiect comun al diverșilor parteneri: Departamentul de Apărare al SUA și numeroase universități (Universitatea din California, Los Angeles, Institutul de Tehnologie din Massachusetts, Stanford, Dartmouth, Universitatea din Alaska, Tulsa, Clemson, Penn State, Maryland și Universitatea Cornell).

Din 1990 și până în 2007, studenții și în mare parte specialiști în domeniul fizicii plasmei au încercat să investigheze și să înțeleagă cum funcționează o parte foarte complexă a atmosferei superioare, numită ionosferă (care este situată la aproximativ 80 de kilometri de suprafața Pământului).

Ei au făcut acest lucru în primul rând pentru a înțelege ce se întâmplă în ionosferă atunci când există un eveniment puternic pe suprafața Soarelui, cum ar fi erupțiile solare sau furtunile geomagnetice, despre care credeau că pot cauza perturbări în funcționarea sateliților și a altor mijloace de comunicare.

Pe măsură ce Pământul a devenit din ce în ce mai conectat cu sisteme electrice și de telefonie mobilă, s-a crezut că există o posibilitate mai mare ca o furtună solară puternică să provoace numeroase perturbări în viitor, iar ideea a fost de a determina modul în care ionosfera afectează schimbările care au loc pe suprafața Soarelui.

Un element important al vieții – atmosfera, este doar o parte a unui sistem mai larg numit sistem climatic, care afectează direct toate formele de viață de pe Pământ și asistăm din ce în ce mai mult la impactul său mare asupra vieții oamenilor. Pe lângă atmosferă, alte părți importante ale unuia dintre cele mai complicate și greu de înțeles sisteme, așa-numitele Clime sunt: ​​hidrosfera (oceane, mări, râuri, lacuri), criosferă (suprafețele de gheață ale Pământului, ghețari, regiuni de zăpadă), suprafața pământului și biosfera (așa-numita zonă de viață).

Oamenii de știință au fost deosebit de interesați de zona ionosferei datorită capacității acesteia de a afecta semnalele radio, dar și de centura Van Allen, care este situată deasupra ionosferei și face parte din magnetosferă, deoarece radiațiile din centura respectivă pot pune în pericol operarea sateliților.

wikipedia.org

Pentru a monitoriza toate acestea, oamenii de știință au creat un laborator în Gakona, Alaska și, pe lângă casele cu diverse instrumente de diagnosticare, au instalat o serie de 180 de antene de înaltă frecvență care, împreună, pot emite 3600 de kilowați de unde radio la frecvențe de la 2,8 până la 10 megaherți (gamă de frecvență înaltă) care permite instrumentelor extrem de sensibile să măsoare procesele fizice care au loc în acea bandă.

wikipedia.org

Acest centru de cercetare din Alaska a fost deschis vizitatorilor curioși în timp ce a fost activ, iar numeroasele fotografii și explicații despre cum să construiască rețeau de antene HAARP încă permit pasionaților de știință să-și construiască și ei una, dacă doresc acest lucru.

Secoy, ACC BY-SA 4.0

Această tehnologie a fost interesantă și pentru membrii Departamentului de Apărare al Statelor Unite, datorită utilizării ei mai largi, mai ales când vine vorba de inovații în comunicare.

Această tehnologie este departe de a fi suficient de puternică pentru a afecta schimbările climatice, a provoca cutremure sau a schimba starea de spirit a oamenilor. Lipsa de înțelegere a tehnologiei și ignoranța științei climatice au dus la interpretări complet greșite ale utilizării acestei tehnologii.

Tehnologia HAARP a fost testată împotriva tuturor standardelor de radiații electromagnetice în toate locațiile în care a fost implementată. Emisia electromagnetică a HAARP la cel mai apropiat loc public este mai mică decât în ​​multe zone urbane unde alte dispozitive emit unde electromagnetice.

HAARP emite o frecvență foarte scăzută de radiații, astfel încât nu poate afecta starea mintală sau de sănătate a oamenilor. Testele au arătat că furtunile ionosferice nu sunt suficient de puternice pentru a afecta clima din alte zone ale atmosferei și, prin urmare, nu există șanse teoretice ca rețeau de antene HAARP să afecteze clima unei regiuni mai mari.

Studenții și cercetătorii din Alaska, precum și membrii industriilor militare, nu au încă tehnologia necesară pentru a direcționa undele radio spre părți mai înalte ale atmosferei noastre și pentru a crea un scut sau pentru a provoca cutremure sau inundații catastrofale și, cu siguranță, nu controlează mințile a milioane de oameni prin intermediul tehnologiei HAARP.

Sistemul climatic al planetei Pământ este mult mai complex decât au impresia unii, iar oamenii de știință continuă să caute secretele ascunse ale funcționării acestuia.


Citește și: Fascinanta poveste a Turnului Wardenclyffe, proiectul misterios al lui Tesla