Ce era mana biblică, mâncarea căzută din cer care a hrănit poporul evreu timp de 40 de ani

Conform Bibliei, mana se referă la substanța comestibilă pe care Dumnezeu a oferit-o poporului lui Israel după Exod, atunci când a călătorit din Egipt spre țara promisă Canaan.

Dumnezeu a oferit această hrană timp de 40 de ani, timp în care israeliții au rătăcit prin deșert.

Așadar, ce era mana, cum a găsit-o Moise și cum au rezistat israeliții 40 de ani în pustie – hrănindu-se numai cu ea?

Contextul biblic

Israeliții au fost sclavi în Egipt timp de peste 400 sute de ani. Conform bibliei, aceștia ani au fost crunți pentru ei.

Cu toate acestea, Dumnezeu a decis să-i salveze și să-i ducă în țara Canaan pe care o promisese strămoșilor lor. Dumnezeu l-a ales pe Moise pentru a elibera poporul Său din robia faraonului egiptean.

Când Moise s-a înfățișat în fața faraonului, conducătorul Egiptului nu a fost de acord să elibereze poporul lui Israel.

„După aceea, Moise şi Aaron s-au dus la Faraon şi i-au zis:

– Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Lasă-Mi poporul să plece ca să ţină o sărbătoare pentru Mine în pustie.

  Dar Faraonul a răspuns:

– Cine este Domnul ca eu să-L iau în seamă şi să-l las pe Israel să plece? Nu-L cunosc pe Domnul şi nu-l voi lăsa pe Israel să plece.”

Ca răspuns, Dumnezeu a trimis 10 plăgi în țara Egiptului pentru a schimba decizia faraonului.

Odată cu cea de-a X-a plagă, când toți fiii întâi născuți au fost uciși în Egipt, rezistența faraonului a cedat în cele din urmă. El a îndemnat poporul lui Israel să părăsească Egiptul cât mai curând posibil, înainte ca alți oameni să moară în țara sa.

Distant Shores Media/Sweet Publishing

CC BY-SA 3.0

Moise, împreună cu poporul lui Israel, a trebuit să părăsească Egiptul în mare grabă și nu a avut timp să strângă suficientă hrană pentru pentru călătoria spre țara promisă.

Foamete și mană miraculoasă

James Tissot

Public Domain

După ce au călătorit câteva zile prin pustiu, hrana pe care poporul lui Israel o purta cu el s-a epuizat și oamenii au început să moară de foame. În Cartea Exodului, se menționează că israeliții au venit la Moise și au început să se plângă.

Oamenii l-au întrebat pe Moise: „De ce ne-ai scos din Egipt? Ne-ai adus în pustiu doar ca să murim de foame? Oare copiii noștri și noi vom pieri de foame în acest pustiu? Nu era mai bine să trăim în sclavie decât să murim de foame?”

Aceștia chiar au început să prefere sclavia, amintindu-și de mâncarea de care aveau parte în Egipt.

Metropolitan Museum of Art 

Moise i-a spus Domnului de această problemă. Dumnezeu i-a spus lui Moise că va ploua cu mană din cer, iar în felul acesta poporul se va hrăni și va supraviețui. În acea seară, zona în care israeliții își așezaseră tabăra era acoperită de prepelițe.

Oamenii adunau păsările în funcție de cerințele fiecărei familii, le omorau și mâncau carnea. A doua zi, aceștia au fost surprinși să vadă că pământul din pustiu era acoperit cu o substanță albă, pe care mai târziu au numit-o mană.

Ce era mana?

În Biblie, mana este menționată în mai multe cărți din Vechiul Testament, cum ar fi Exodul, Numeri, Deuteronomul, Iosua, Neemia și Psalmii. Ce era mai exact mana? Ei bine, potrivit Bibliei, mana se referă la o substanță asemănătoare pâinii, de culoare albă și cu gust de miere.

Nici cuvântul în sine nu este de ajutor. Se crede că mana a fost derivată din întrebarea ebraică „man hu”, care înseamnă „ce este?”. Deci se pare că vechii israeliți s-ar putea să nu fi știut ce substanță era.

Totuși, această mană, așa cum este prevăzută în capitolul 16 din Exodul, este cea din care s-au hrănit oamenii din poporul lui Israel și Moise, permițându-le să supraviețuiască celor 40 de ani lungi în pustie. Există și alte indicii: în Numeri, de exemplu, este descris și ce anume a făcut poporul cu mana care a căzut din cer.

Oamenii obișnuiau să adune substanța albă, să o macine în făină, să o transforme în turte, pe care apoi le firbeau.

Conform textelor, mana este numită și „pâinea îngerilor”. Se credea că avea această denumire deoarece arăta ca zăpada și cădea din cer. În Biblie, mana este văzută și ca o dovadă a faptului că Dumnezeu a avut grijă de cerințele poporului lui Israel în timp ce acesta călătorea în pustiu.

Cu toate acestea, în schimb, termenul de mană nu apare în Noul Testament al Bibliei. În Noul Testament, se pune mai mult accent pe pâine în loc de mană. Unii oameni cred că pâinea vieții menționată în Noul Testament ar putea fi, de asemenea, mana din Vechiul Testament.

Colectare, prelucrare și depozitare pâinii îngerilor

Conform Cărții Exodului, poporul lui Israel aduna zilnic mană. În cazul în care cineva colecta prea puțin sau prea mult din mană, se spunea că va suferi consecințe.

Oamenii aveau o anumită porție de mană pe care trebuiau să o adune zilnic. Conform ordinului lui Moise, aceasta era un „omer” de mană pentru fiecare membru al familiei. Potrivit cercetătorilor, un omer reprezenta aproape 3,64 kg, o greutate potrivită pentru a hrăni o singură persoană timp de o zi.

Indiferent de eforturile depuse pentru a aduna mana, oamenii trebuiau să adune doar cantitatea menționată. Ei nu trebuiau să adune mai mult pentru ziua următoare, deoarece în fiecare dimineață cădea mană nouă din cer. În timp ce unii oameni erau suficient de sârguincioși pentru a ieși din corturile lor și a aduna mana, alții erau destul de leneși și nu-și părăseau niciodată corturile improvizate. Pur și simplu, doar întindeau mâinile pentru a prinde mana cerească.

Mana cădea din cer timp de șase zile fără întrerupere. În timp ce Moise instruise poporul lui Israel să adune un omer de mană în fiecare zi, li s-a cerut să adune porții duble în zilele de vineri. Aceasta pentru că a doua zi era Sabat, iar mana nu cădea din cer în ziua de Sabat.

Când oamenii încercau să adune mană în plus pentru a doua zi, aceasta se strica și nu mai putea fi mâncată. Cu toate acestea, atunci când strângeau mană în plus vinerea și o păstrau pentru ziua de Sabat, aceasta nu se strica.

Conform Cărții Exodului, mana a început să apară din „a cincisprezecea zi a lunii a doua”, când israeliții au început călătoria din Egipt spre Canaan. Moise, împreună cu tot poporul lui Israel, a consumat și a supraviețuit cu mană timp de 40 de ani. Cu toate acestea, mana cerească a încetat să mai apară atunci când poporul lui Israel a trecut granița Canaanului și a intrat în țara promisă, și nu a mai fost văzută niciodată.

Dumnezeu i-a cerut lui Moise să păstreze un vas plin cu mană pentru a arăta generațiilor viitoare cum Domnul are grijă de poporul Său și cum i-a oferit hrană cerească chiar și în deșert. Moise a delegat sarcina lui Aaron. Aaron, fratele lui Moise, umpluse un borcan cu mană, conform poruncilor Domnului.

Blake Patterson

CC BY 2.0

Aceasta era considerată o comoară a Templului evreiesc, plasată în Chivotul Legământului și așezată în fața tabletei care conținea cele 10 porunci.

Încă un mister?

https://clevelandart.org/art/1928.764

Biblia specifică doar că mana a fost trimisă de Dumnezeu pentru israeliți pentru ca aceștia să nu moară de foame în timp ce rătăceau prin deșert. Dumnezeu le-a oferit mană ca hrană zilnică și le-a arătat că El era acolo pentru a-i ajuta.

În acest fel, se pare că ceea ce a fost mană din punct de vedere fizic este mai puțin important decât lecția pe care o predă Biblia. Dumnezeu urma să asigure hrana pentru poporul său și, la rândul său, dorea ca acesta să practice ascultarea și încrederea. El dorea să îi învețe pe oameni să se bazeze pe El, luând doar ceea ce aveau nevoie pentru fiecare zi.

Întrucât nu aveau altă opțiune în pustiu, trebuiau să se bazeze și să se încreadă în Dumnezeu pentru toate nevoile lor. Aceasta i-a ajutat să învețe și să creadă că Dumnezeu va continua să le ofere hrană în fiecare zi și că nu trebuie să se îngrijoreze.

Acesta poate fi motivul pentru care descrierile biblice privind mana sunt atât de vagi. Nu a fost important ce era de fapt mana, ci mai degrabă lecția oferită.

Dezbatere științifică

 Yves

Mai mulți cercetători au încercat să identifice ce ar putea fi mana. Unele teorii pornesc de la faptul că în Sinai există nişte insecte (o varietate de greieri) care într-o anumită perioadă a anului, mai precis în lunile iunie și iulie, produc excreţii sub formă de miere florală pe ramurile de tamarisc.

În vremurile noastre, frunzele și mugurii de tamarisc sunt folosite pentru ceaiuri și tincturi tămăduitoare.

În secolul al XX-lea, negustorii arabi care locuiau în Peninsula Sinai obișnuiau să vândă această excreție, numind-o man es-simma, ceea ce înseamnă „mană cerească”. Se credea că existau mai mulți arbori de tamarisc în regiunea sudică a Sinaiului, iar excreția din copac semăna cu ceara. Noaptea, aceste bobiţe cad de pe ramuri pe sol, până când căldura soarelui atrage furnicile care le adună.

În plus, avea un miros aromat și un gust de miere, ceea ce se potrivește foarte bine cu caracteristicile biblice ale manei cerești. Drept urmare, savanții au crezut că excreţii ledin copacul tamarisc ar putea fi mana.

Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că acestea sunt compuse în principal din zahăr, iar acesta nu era suficient pentru a asigura poporului lui Israel o nutriție suficientă pentru a supraviețui timp de 40 de ani lungi.

În plus, se spune că această substanță este produsă doar în lunile iunie și iulie și nu putrezește atunci când este depozitată peste noapte. Drept urmare, ipoteza a fost respinsă.

Alți cercetători cred că mana cerească oferită poporului lui Israel era un fel de lichen. În Biblie, există, într-adevăr, unele relatări despre căderea lichenilor. Acest lucru i-a făcut pe cercetători să creadă că mana era într-adevăr un lichen. Cu toate acestea, caracteristicile lichenilor nu se potrivesc nici ele cu cele ale manei cerești.

wikipedia.org

Public Domain

Nimic până acum nu se potrivește descrierii și tot ceea ce se poate spune este că singurii oameni care au încercat mana sunt israeliții din Vechiul Testament.

Citește și: Cine a fost Lucifer? Ce spune Biblia despre îngerul decăzut