Ce conţinea comoara Cavalerilor Templieri şi ce s-a întâmplat cu aceasta?
O sabie gravată cu crucea simbolică ordinului templierilor. Un vas de libație din alabastru. O cutie de fier cu imagini biblice. Acestea sunt câteva dintre comorile aflate în posesia colecționarilor Carl Cookson și Hamilton White.
Ar putea vreunul dintre artefactele din tezaurul lui Carl și Hamilton să facă parte de fapt din legendara comoară pierdută a templierilor? Dacă da, cercetările lor perseverente ar putea schimba întreaga noastră înțelegere a ceea ce s-a întâmplat cu ordinul după căderea lor dramatică și sângeroasă în secolul al XIV-lea.
Ascensiune amețitoare și un sfârșit tragic
myshoun
De-a lungul a sute de ani, templierii au evoluat de la un mic ordin de războinici devotați și gărzi de corp, la una dintre cele mai puternice organizații de pe Pământ. Poate că oficial erau „Sărmanii soldați ai lui Hristos”, dar ordinul devenise de fapt un imperiu multinațional de afaceri, controlând numeroase nave și vaste suprafețe de teren, inclusiv ferme, mori de apă și podgorii.
Templierii și-au construit averea incredibilă prin numeroase surse de venit. Celebră este crearea unei rețele bancare timpurii care a traversat Europa și Orientul Mijlociu. Pelerinii care se îndreptau spre Țara Sfântă își depuneau banii la una dintre casele templierilor și primeau o scrisoare de credit care le permitea să își retragă fondurile la o altă „sucursală”, în altă parte a călătoriei lor. Formularea exactă a acestor scrisori de credit și modul în care au prevenit jefuirea pelerinilor rămâne o mare enigmă istorică. Este posibil ca scrisorile să fi conținut mesaje secrete pe care doar templierii le puteau înțelege, dovedind astfel că erau autentice.
Ordinul a făcut, de asemenea, bani din prada capturată pe linia frontului și – mai important – a primit multe donații importante de la oameni influenți care doreau să le confirme acreditările creștine. Conform unui eseu despre templieri publicat în 1902 în American Historical Review, „donațiile către ordin au fost considerate acte de pietate menite să promoveze bunăstarea eternă a sufletului donatorului, un subiect de care omul obișnuit din Evul Mediu era profund interesat”.
Templierii funcționau chiar ca bănci și brokeri pentru cei mai bogați și mai puternici oameni din creștinătate. Casele regale își depuneau averile în cuferele templierilor și îi foloseau pe templieri ca intermediari atunci când cumpărau terenuri (Henric al III-lea al Angliei a cumpărat o insulă în largul coastei Franței trimițând banii prin reprezentanții săi templieri), scrie history.co.uk.
De asemenea, s-a speculat că templierii au pus ochii pe comorile antice din Țara Sfântă. Prima bază a ordinului a fost Moscheea Al-Aqsa din Ierusalim, care fusese capturată și refolosită de cruciați. Această clădire este situată pe Muntele Templului, unde se afla odinioară Templul regelui Solomon, și se spune că templierii au săpat sub moschee în căutarea unor relicve creștine demult pierdute, precum „Sulița destinului’ și „Chivotul legământului”.
Jan Jakubowski
Arheologii din perioada victoriană au excavat Muntele Templului și au găsit ceea ce păreau a fi artefacte care au aparținut templierilor, cum ar fi o sabie și o cruce, indicând faptul că acești cavaleri au întreprins într-adevăr într-o vânătoare de comori acolo.
Dar toate acestea s-au sfârșit brutal în 1307. Au circulat zvonuri conform cărora ordinul efectua ritualuri secrete și diabolice, iar Filip al IV-lea al Franței – care avea datorii către templieri – a folosit acest exemplu de „știri false” medievale drept scuză pentru a lua măsuri drastice împotriva ordinului.
Au urmat arestări și execuții în masă ale templierilor în Franța și în restul Europei, întreaga organizație fiind desființată câțiva ani mai târziu. Rămâne însă un mister major al acestui capitol al istoriei: ce s-a întâmplat cu banii și comorile mitice pe care templierii le-ar fi acumulat?
Citește și: De ce Chivotul Legământului este unul dintre cele mai mari mistere ale lumii
Enigma bogățiilor
Franz Bachinger
Nenumărate teorii se învârt în jurul legendarei averi a templierilor. Mulți cred că aurul, argintul și comorile religioase secrete depozitate în Paris au fost scoase ilegal din oraș în căruțe cu fân în ajunul represiunii. În timpul proceselor templierilor, un bărbat pe nume Jean de Chalon a declarat că preceptorul templierilor francezi, Gerard de Villiers, a fost avertizat cu privire la arestările iminente și a scos peste 50 de cai din Paris, înainte de „a porni spre mare cu 18 galere”.
De unde a plecat de fapt această flotă? Orașul port La Rochelle este candidatul favorit, deși unii speculează că navele au fugit prin Sena. Destinația acestor nave a fost dezbătută timp de generații. Au găsit oare un refugiu în Scoția, așa cum s-au gândit unii scriitori?
Conform unei idei extrem de controversate, acești templieri fugari l-ar fi ajutat pe Robert Bruce să învingă forțele engleze în bătălia de la Bannockburn din 1314. S-a sugerat chiar că descendenții coloniștilor templieri din Scoția au navigat în cele din urmă spre Lumea Nouă, ducându-și comoara în Oak Island Novia Scotia, unde a fost îngropată în faimoasa „Money Pit”.
Căutarea acestei „flote pierdute” și a bogățiilor aferente continuă. După cum spune Sean Martin, autorul cărții „The Knights Templar” (care poate fi comandată de aici): „Nu se știe câte corăbii ale templierilor au plecat din La Rochelle în toamna anului 1307 – nici ce transportau acestea – dar se știe un lucru: flota templierilor a dispărut cu desăvârșire”.
