Ce conține „Cartea lui Enoh”, una dintre cele mai vechi scrieri biblice: A fost exclusă din Biblia canonică și catalogată apocrifă de către teologi
Cartea lui Enoh este unul dintre cele mai cunoscute exemple de apocrife biblice, fiind un vechi text ebraic care vorbește despre apocalipsă, demoni, îngeri și Nefilimi (Uriașii).
Din punct de vedere istoric, autorul textului este necunoscut, dar este datat în jurul anului 200 î.Hr. și există dovezi care arată că evreii antici și primii creștini îl cunoșteau foarte bine.
Astăzi, ea este considerată apocrifă atât de evrei, cât și de creștini, deși evreii etiopieni și unii creștini etiopieni o consideră canonică.
Dar ce este Cartea lui Enoh și ce ne spune ea despre cer, îngeri și demoni?
Ce este mai exact Cartea lui Enoh
Cartea lui Enoh este alcătuită din cinci secțiuni: Cartea Privighetorilor, Similitudinile lui Enoh, Cartea astronomică, Cartea viselor și Epistola lui Enoh.
Prima carte prezintă în detaliu nașterea Nefilimilor, uriașii, în urma căderii îngerilor cunoscuți sub numele de Grigori, sau Observatorii.
A doua carte se referă la Mesia și la sfârșitul timpului. Cea de-a treia carte descrie stelele, Soarele și Luna, și oferă un tip de calendar stabilit în funcție de Soare, un calendar solar. În mod notabil, acest lucru este în contradicție cu calendarul lunar pe care iudaismul îl folosește în mod tradițional.
Cartea a patra tinde să descrie o viziune a istoriei poporului Israel, trecând mult timp după Potop, Exod, primul și al doilea templu și altele, până la sfârșitul vremurilor și era mesianică.
Ultima carte descrie din nou istoria lumii și viitorul, precum și învățături pentru următoarea generație. De asemenea, ea descrie natura celor drepți și a celor păcătoși.
De ce a fost eliminată Cartea lui Enoh din Biblie?
wikipedia.org
În primul rând, acest text antic nu a fost inclus în canonul biblic oficial. Dar de ce?
O teorie care este adesea citată este faptul că în Cartea lui Enoh sunt descriși îngeri căzuți, un subiect care creează dispute. De exemplu, unii cred că Nefilimii, menționați în Cartea lui Enoh, sunt urmașii unei uniuni între oameni și îngeri căzuți care nu au ascultat de Dumnezeu. Acest lucru este descris mai departe în Midrash, un fapt care nu este contestat și este chiar menționat în Talmud în Nidah 61a și Yoma 67b, conform jpost.com.
wikipedia.org
Îngerii în iudaism sunt văzuți ca simpli mesageri fără autonomie. Într-adevăr, faptul că îngerii nu au voință liberă este un lucru foarte important pentru iudaism, iar acest lucru a fost clarificat în dezbaterile dintre evrei și unii dintre primii creștini.
Cine a scris Cartea lui Enoh?
Phillip Medhurst, CC BY-SA 3.0
Nu se știe cine a scris Cartea lui Enoh, dar se crede că este opera mai multor autori diferiți de-a lungul a sute de ani, fiecare porțiune fiind adăugată separat. Cartea lui Enoh este un text apocrif şi pseudoepigrafic. Termenul pseudoepigrafic se referă la o carte atribuită unei persoane care nu a fost autorul real al lucrării. Astfel de texte erau frecvente în perioada 400 î.Hr. – 200 d.Hr.
Autorii își atribuiau operele unor personaje celebre din Biblie sau din istorie pentru a le da mai multă credibilitate. Alte exemple de texte pseudoepigrafice din aproximativ aceeași perioadă sunt Testamentul lui Iov, Apocalipsa lui Baruch și IV Ezra, printre multe altele.
În cazul Cărții lui Enoh, autorul a încercat să atribuie cartea lui Enoh, tatăl lui Matusalem, la care se face referire în Geneza 5. Acest personaj enigmatic, Enoh, s-a înălțat la cer fără să fi murit. Biblia oferă puține detalii despre Enoh, dar ceea ce oferă este materialul ideal pentru a crea o poveste în jurul lui.
Metropolitan Museum of Art
Enoh, conform mărturiilor istorice, se crede că ar fi fost stră-străbunicul lui Noe (1 Cronici 1:1-4). Acesta este menționat în diverse izvoare privind originea comună a religiilor în spațiul mesopotamian. Potrivit tradiției spirituale, Enoh ar fi fost un mare inițiat care a trebuit să realizeze legătura dintre Cer și Pământ.
În Biblie mai este menționat un alt personaj numit Enoh, acesta fiind fiul biblicului Cain. Deși aceasta este măsura în care este menționat în textele ebraice canonice, Enoh este menționat mai mult în textele creștine, precum și în textele mormone.
În calitate de figură a tradiției abrahamice, se crede că Enoh a fost menționat și în islam, iar unii îl identifică cu profetul Idris.
Tradiția susține, de asemenea, că Enoh a scris alte două Cărți ale lui Enoh, care sunt foarte diferite și nu sunt considerate legate între ele. Cu toate acestea, în cea de-a treia Carte a lui Enoh, s-a afirmat că Enoh a fost de fapt îngerul care a rostit cuvântul lui Dumnezeu, Metatron, și a devenit o figură în unele gândiri cabalistice.
Cartea lui Enoh este încă acceptată de unele comunități religioase din Africa, în special de comunitatea evreiască Beta Israel din Etiopia. Aici, întregul text este încă păstrat în limba ge’ez, deși majoritatea cercetătorilor sunt de acord că a fost scris inițial fie în ebraică, fie în aramaică, fie în ambele limbi.
Cu toate acestea, nici un fragment ebraic al Cărții lui Enoh nu a supraviețuit până în prezent. Însă, există rămășițe ale Cărții lui Enoh în alte limbi, mai exact în latină, greacă și aramaică.
Probabil că fragmentele aramaice descoperite ca parte a manuscriselor de la Marea Moartă din Qumran sunt cele mai cunoscute.
Acest lucru are sens, deoarece acestea sunt unele dintre cele mai vechi manuscrise care au supraviețuit din textele biblice și apocrife.
Printre acestea se numără și alte câteva texte necanonice, în afară de Cartea lui Enoh, cum ar fi Cartea lui Tobit, Cartea lui Jubilee, Cartea lui Sirah și Cartea Giganților.