Cazuri uimitoare de copii crescuți de animale

Pentru mulți dintre noi pare imposibil ca cineva să trăiască alături de fiarele naturii. Lupi, maimuțe sau câini sălbatici – acestea sunt doar câteva animale iubitoare care au avut în grijă copii abandonați. Viețuitoare mult mai drăgăstoase decât pot fi unii oameni.

De-a lungul timpului, au existat mai mult de 100 de cazuri documentate de copii crescuți de animale și trăind în sălbăticie. Fiind departe de civilizație și adaptându-se mediului și necesității de a supraviețui în sălbăticie, acești copii au început să imite comportamentul animalelor care îi creșteau și care le erau familie.

Vă prezentăm mai jos câteva astfel de povești fascinante despre copii care reușit să supraviețuiască în sălbăticie și să crească printre lupi sau maimuțe. Unul dintre acești copii este chiar din România, Traian Căldarar sau „Mowgli” de Făgăraș – băiatul care a supraviețuit alături de o haită de câini.

Marina Chapman a crescut în junglă, alături de maimuțe, de la vârsta de 4 ani

Pe când avea doar 4 ani – în anul 1954, Marina Chapman a fost răpită din satul ei. Nu se știe ce au pus la cale răpitorii săi, însă aceștia au lăsat-o în mijlocul junglei din Columbia. Fetița s-a imprietenit cu un grup de maimuțe capucin și a crescut alături de ele.

Marina a învățat să se descurce singură. A început să observe maimuțele și a văzut că, dacă stătea sub copacii în care maimuțele mâncau, ea putea lua fructele scăpate de ele. Marina a dormit în găuri de copaci și a mers exact ca maimuțele. Fetița petrecut aproximativ cinci ani în sălbăticie.

Când vânătorii au găsit-o, fetița nu știa să vorbească. Potrivit Marinei, ea a fost ulterior vândută unui bordel din Cúcuta. A scăpat din bordel și apoi a trăit pe străzi. După aceea, ea a devenit sclavă într-o familie de mafioți.

Un vecin a salvat-o și în cele din urmă ea s-a mutat la Bradford, Yorkshire, unde locuiește și în prezent cu noua ei familie. Marina Chapman a scris chiar și o carte despre povestea vieții ei, cartea numindu-se „Fata fără nume”. Însă, Marina a întâmpinat dificultăți în găsirea unui editor, deoarece nimeni nu era gata să-i creadă povestea.

În cartea sa, Marina descrie numeroase cazuri în care maimuțele în vârstă i-au oferit ajutorul lor. În una dintre aceste povestiri Marina mărturisește că s-a otrăvit, din cauza faptului că a mâncat un fruct otrăvitor, și risca să-și piardă viața. Plângea și credea că o să moară, însă o maimuță în vârstă, pe care o numește „bunicul”, a condus-o într-un loc unde erau ape noroioase. Marina a băut apă din acel loc, a vomitat și astfel și-a revenit.

Bello a fost crescut de maimuțe de la vârsta de 6 luni

În 1996, în presă au apărut știri despre salvarea unui băiat nigerian cu handicap, care a trăit în sălbăticie.

Acesta a fost plasat în grija unei case de copii cu nevoi speciale. Personalul medical din centrul Tudun Maliki Torrey din Kano l-au numit pe băiat „Bello”. Înainte de a fi salvat, vânătorii l-au găsit pe Bello cu o familie de cimpanzeii în pădurea Falgore, la 150 km sud de Kano.

În momentul salvării lui, Bello avea în jur de doi ani. Autoritățile sunt de părere că handicapul său i-au determinat pe părinți să îl abandoneze. Băiatul avea fruntea deformată, umărul drept înclinat și pieptul proeminent. Abandonarea copiilor cu dizabilități este des întâlnită în rândul oamenii din acele părți. Dar Bello a avut noroc că maimuțele l-au adoptat.

Dina Sanichar a fost crescut de lupi

În 1867, vânătorii au salvat un tânăr din pădurea Bulandshahr din India. Când vânătorii l-au găsit, băiețelul era alături de o haită de lupi și se comporta ca ei. La momentul salvării sale, vânătorii au estimat că băiatul avea aproximativ șase ani.

El s-a comportat ca un animal în timpul șederii sale la un orfelinat din Sekandra. Acesta refuza să se îmbrace, și își ascuțea dinții cu oase. Acesta a reușit să învețe să stea drept – să meargă în două picioare, să se îmbrace (cu dificultate) și să se îngrijească de paharul și farfuria proprie. Nu a învățat niciodată să vorbească. De asemenea, obișnuia să mănânce carne crudă.

John Ssebunya a trăit cu maimuțele timp de trei ani

John a fost abandonat în junglă după ce mama sa a fost ucisă, în 1988. Oficialii cred că tatăl său a murit în timpul luptelor civile din Uganda, la începutul anilor ’90.

O colonie de maimuțe din Africa l-au adoptat pe micuțul de doartrei ani. John se comporta precum o maimuță, își petrecea mult timp în copaci și mânca fructe și nuci.

În 1991, o femeie dintr-un trib din Africa l-a văzut-o pe John în timp ce împărțea mâncarea cu maimuțele. Aceasta le-a spus imediat oamenilor din satul ei despre băiat. John, înspăimântat când sătenii l-au găsit, a încercat să se ascundă într-un copac pentru a nu fi luat de aceștia. Maimuțele aveau de asemenea un comportament agresiv față de săteni și încercau să-l protejeze pe băiat, pentru ca acesta să nu fie luat de lângă ele.

După ce a fost luat din sălbăticie, John a fost adoptat de către directorul orfelinatului creștin din regiunea Kamuzinda. El a învățat să vorbească și a început să se comporte ca un om.

Marcos Rodríguez Pantoja a trăit timp de 12 ani cu lupi

Marcos Rodriguez Pantoja provenea dintr-o familie săracă și avea doar șapte ani când tatăl său l-a vândut unui cioban care locuia înt-o zonă izolată din Sierra Morena. Cel care l-a cumpărat pe Marcos locuiaîntr-o peșteră. El l-a învățat pe Marcos să aibă grijă de caprele sale, dar și să se descurce în sălbăticie.

Ciobanul a murit l-a scurt timp după ce l-a luat în grijă pe Marcos, băiatul rămânând astfel singur. Dar datorită lucrurilor învățate de la cioban, băiatul a reușit să facă față mediului. A trăit în munți timp de 12 ani, între 1953 și 1965. Marcos nu a interacționat cu oamenii, în tot acest timp, iar prieteni îi erau lupii.

Membrii Gărzii Civile din Spania l-au găsit pe băiat, când acesta avea 19 ani. Marcos nu s-a adaptat niciodată la lumea civilizată și întotdeauna și-a dorit să se poată întoarce la familia sa de lupi. În 2007, regizorul Olivares a descoperit povestea fascinantă a lui Marcos.

Timp de doi ani, Marcos a colaborat cu regizorul pentru filmarea povestii sale uimitoare. Acesta apare chiar și în ultima scenă a filmului, printre lupi, jucându-se fericit cu un lup.

Citește și: 18 animale hibride despre care nu știai că există în realitate

Ivan Mishukov, băiat din Moscova, a trăit timp de doi ani alături de o haită de câini

În 1998, polițiștii din Moscova l-au găsit pe Ivan Mishukov, un băiețel de șase ani care trăia alături de o haită de câini sălbatici. Ivan a fugit de acasă pe când avea doar patru ani, pentru a scăpa de mama și prietenul ei alcoolist care îl bătea.

Pentru a supraviețui, băiețelul cerșea. Încet, încet, acesta le-a câștigat încrederea câinilor, oferindu-le resturi de mâncare. În schimb, aceștia l-au protejat de frig și de oamenii care voiau să îi facă rău. În cele din urmă, l-au făcut liderul lor. Poliția a avut dificultăți în a separa băiatul de câini. Înainte de a fi prins, Ivan a scăpat de poliție de trei ori, fiind ajutat de câini, conform unbelievable-facts.com.

Ivan a reușit să se integreze în societate și să învețe să vorbească. A studiat la Școala Militară și a lucrat în armata rusă. Povestea sa fascinantă a atras atenția scriitoarei Eva Hornung. Romanul ei Dog Dog (2009) se bazează pe multe întâmplări din viața lui Ivan.

Traian Căldărar a trăit timp de trei ani cu câinii sălbatici

Traian Căldarar sau „Mowgli” de Făgăraș a trăit departe de familia lui, de la vârsta de 4 ani.
Acesta a trăit timp de 3 ani învelit într-o cutie de carton, iar la momentul în care un cioban l-a găsit în Făgăraș, băiețelul suferea de o proastă circulație a sângelui, malnutriție, avea păduchi și răni infectate.

Asistenții sociali au ajuns la concluzia că micuțul a reușit să supraviețuiască pentru că a fost îngrijit de câinii maidanezi alături de care își petrecea tot timpul.

Conform Adevărul.ro, după ce s-a însănătoşit, copilul s-a întors acasă, la părinţii Traian Ciurar şi Lina Căldărar, în localitatea Viştea. Băiatul nu a avut o viaţă uşoară. Dormea în grajd cu animelele, iar tatăl său îl trimitea la cerşit, în Braşov şi Bucureşti.

Fiindcă era trimis neîngrijit la cursurile Şcolii Speciale de la Victoria, Primăria din Veştea a anunţat Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi pentru Protecţia Copilului (DGASPC). Copilul a fost mutat în Centrul cu regim de urgenţă „Domino” din Ghimbav, în data de 5 mai 2009, iar a doua zi a plecat în Centrul de copii cu dizabilităţi „Floare de Colţ” din Făgăraş.