Cazul incredibil de ciudat al gemenelor Pollock, fetițele care aveau amintiri dintr-o viață anterioară
Cazul gemenelor Pollock este un mister nerezolvat care te va uimi, chiar dacă nu crezi absolut deloc în viața de după moarte. De ani de zile, acest caz ciudat a fost considerat de mulți drept o dovadă convingătoare pentru reîncarnare.
În data de 5 mai 1957, surorile Pollock – Joanna (11 ani) și Jacqueline (6 ani) – au fost lovite de o mașină și au murit pe loc. Această nenorocire a fost începutul neobișnuit al unei povești întâlnite doar în filme.
Hai să aflăm povestea lor!
Surorile Pollock au fost ucise într-un accident
Era amiaza zilei de 5 mai 1957, o duminică fericită pentru membrii familiei Pollock, care se îndreptau spre tradiționala masă celebrată la biserica din Hexham, Northumberland, un vechi oraș englezesc. Părinții, John și Florence Pollock, rămăseseră în urmă. Nu rezistaseră pașilor grăbiți ai fiicelor lor, Joanna (11 ani) și Jacqueline (6 ani), care nu puteau să-și țină în frâu nerăbdarea. Amândouă voiau să-și asigure un loc privilegiat la masă.
În ciuda planurilor lor, micuțele nu au mai ajuns la biserică. La numai câteva străzi distanță de biserică, cele două au fost lovite de o mașină, iar Joanna și Jacqueline au fost omorâte pe loc.
La volanul mașinii se afla o femeie disperată că a fost separată cu forța de copiii ei, femeia fiind decisă să se sinucidă. Înainte de a se urca la volan, aceasta a luat un pumn de „aspirină și fenobarbitonă” și s-a urcat în mașină cu intenția de a se ciocni undeva cu o viteză mare, ca să-și piardă viața pe loc.
Ultima ei oprire a fost un zid care trecea de-a lungul unui trotuar. A intrat direct în el, dar nu a murit. În schimb, ciocnirea a ucis trei copii: surorile Joanna și Jacqueline, dar și Anthony, un prieten al micuțelor. În urma impactului, copiii au fost aruncați în aer ca niște bile de cricket și nu au mai avut nicio șansă.
Femeia de la volan a fost arestată și, în cele din urmă, trimisă la un centru psihiatric.
Părinții au trecut prin cel mai trist an din viața lor. Distruși de moartea fiicelor lor, aceștia au vrut să întemeieze din nou o familie. Soarta i-a luat prin surprindere. Florence a rămas însărcinată. Nu cu un copil, ci cu doi. Soții Pollock urmau să aibă gemeni.
Gemenele Pollock: Gillian și Jennifer
În data de 4 octombrie 1958 s-a născut Gillian și, câteva minute mai târziu, Jennifer. Fetițele erau identice, iar diferite erau doar semnele din naștere gravate pe corpurile lor mici. Jennifer avea un semn pe frunte. Chiar în același loc în care sora ei mai mare, cea pe care nu a cunoscut-o niciodată, Jacqueline, avea o cicatrice. Ambele aveau, de asemenea, un semn și pe talie.
Gillian, cealaltă fetiță, nu avea niciunul dintre aceste două semne. Prin urmare, părinții au crezut că în cazul micuței Jennifer semnele erau doar o coincidență.
La trei luni după nașterea gemenelor, familia Pollock a decis să se mute în White Bay, pentru a lăsa în urmă trecutul trist.
Amintirea evenimentelor trecute
La vârsta de trei ani, acestea au cerut jucăriile surorilor lor mai mari, deși nu auziseră niciodată de acele lucruri și nici nu le văzuseră. Când tatăl lor le-a dat păpușile pe care le păstra în pod, gemenele le-au numit Mary și Susan. Aceleași nume pe care le-au dat, cu mult timp în urmă, Joanna și Jacqueline. În plus, ambele fete au spus că păpușile sunt cadourile lor de Crăciun, de la Moș Crăciun (fetițele Joanna și Jacqueline le-au primit în dar, de fapt, de la Moș Crăciun).
Gemenene, deși identice din punct de vedere fizic, au început să se diferențieze prin comportament. Gillian, care avea un comportament asemănător cu cel al Joannei (una dintre fetițele decedate), se comporta mai matur și mai responsabil decât Jennifer.
Coincidențele au început să fie și mai multe atunci când Pollock a decis să se întoarcă în orașul natal: Hexham.
O viață nouă … sau reîncarnarea celei vechi?
Ajunse în Hexham, reacția gemenelor a fost surprinzătoare. Acestea, la unison, au cerut să viziteze un parc de distracții pe care-l vizitau surorile lor – și l-au descris în detaliu de parcă ele l-ar fi vizitat în mod repetat, deși nu aveau când să o facă.
După ce au ajuns la casa din Hexham, fetele au recunoscut fiecare colț al casei, chiar și vecinii, un lucru ciudat, dat fiind faptul că ele nu au mai locuit în acel oraș de la vârsta de trei luni.
De asemenea, ele au recunoscut școala pe care Joanna și Jacqueline au frecventat-o anterior.
Gillian și Jennifer erau îngrozite de mașini. Odată, când un vehicul a pornit lângă ele pe o alee, fetele s-au luat în brațe și au început să strige: „Mașina! Mașina! Vine după noi! ”
Odată, Florence și-a auzit fiicele discutând despre accidentul în care au murit surorile lor mai mari – accident despre care nimeni nu le-a povestit. Apoi, ocazional, Gillian îi atingea capul surorii sale Jennifer spunându-i: „Parcă erai un monstru și ceva roșu îți ieșea din cap. Acolo te-a lovit mașina”.
John Pollock a susținut, de asemenea, că Gillian și Jennifer vorbeau adesea despre accident și chiar păreau să retrăiască experiența.
În ciuda faptului că era un catolic devotat, John Pollock a crezut în reîncarnare, fenomen pe care l-a întâlnit prima dată într-un roman pe care l-a citit la vârsta de nouă ani. Soția sa, Florence, era sceptică cu privire la acest lucru, însă cu timpul, a acceptat că micuțele Joanna și Jacqueline s-au reîncarnat.
De exemplu, o întâmplare care a pus-o pe gânduri a fost atunci când Jennifer a recunoscut un halat pe care ea îl purta des în trecut.
Soții Pollock dețineau o afacere cu produse lactate. În 1946, Florence Pollock a născut- pe Joanna. Cinci ani mai târziu, după ce familia s-a mutat la Hexham, Northumberland, Florence a adus-o pe lume și pe Jacqueline.
În timp ce John și Florence erau preocupați de afacerea lor de familie, fetele erau crescute de bunica lor maternă.
Florence Pollock obișnuia să poarte un halat în timp ce își ajuta soțul cu livrarea laptelui, dar la scurt timp după moartea fiicelor sale, nu a mai purtat niciodată halatul.
Când gemenele aveau vreo patru ani, John a îmbrăcat halatul soției lui în timp ce picta, iar Jennifer l-a întrebat de ce poartă „haina mamei”. Apoi s-a enervat pentru că sora sa Gillian nu a recunoscut haina.
Când a fost întrebată cum știa că este „haina mamei”, Jennifer a spus că mama ei obișnuia să o poarte în timp ce livra lapte.
Deși nu este acceptată în creștinism, ideea reîncarnării este regăsită în diferite religii și doctrine filosofice. Budiștii tibetani, teosofii germani, hindușii și sikhii prețuiesc noțiunea reîncarnării. Filosofii greci antici precum Platon și Socrate au susținut, de asemenea, această idee.
Adevăr sau poveste?
Cazul gemenelor Gillian și Jennifer a atras atenția lui Ian Stevenson, un psihiatru american care credea că studiul reîncarnării ar putea stimula dezvoltarea medicamentelor. Stevenson a petrecut mult timp studiind cazuri de presupusă reîncarnare, el ocupându-se inclusiv de gemenele Pollock.
În 1987, acesta a publicat cartea „Copiii care își amintesc viețile lor trecute”, în care a analizat 14 povești despre reîncarnare și a concluzionat că un astfel de proces de „renaștere” ar putea avea loc. Povestea gemenelor Pollock este una dintre cele mai substanțiale dovezi care favorizează ideea.
Stevenson a declarat că a preferat să lucreze cu copiii, deoarece „adulții reîncarnați” erau mai susceptibili de a fi influențați de factori externi și fanteziști, provenind din cărți, filme sau chiar amintiri ale rudelor lor pe care le credeau a fi ale lor. Copiii, în schimb, reacționează spontan.
În mod ciudat, toate acele amintiri au fost șterse pe măsură ce gemenele au crescut
Când gemenele Pollock au împlinit 5 ani – un prag tipic la care se extinde reîncarnarea, potrivit unor credințe – viața lor nu mai era legată de cea a surorile lor moarte. Amintirile lor din viețile anterioare au fost șterse pentru totdeauna, de parcă nu ar fi fost niciodată acolo.
Unii au considerat că povestea reîncarnării lui Pollocks este o sclipire a falsei speranțe a părinților îndurerați.
Istoricul britanic Ian Wilson a remarcat faptul că dovezile lui Stevenson erau fundamental slabe, întrucât singurii martori ai comportamentului fetelor erau părinții lor, dintre care unul credea ferm în reîncarnare și, prin urmare, nu poate fi considerat imparțial. Potrivit lui Wilson, din moment ce gemenii trăiau în aceeași familie ca fetele decedate, ar fi putut primi informații despre surorile lor mai mari prin mijloace normale, cum ar fi ascultarea conversațiilor părinților.
În ceea ce le privește pe gemene, pe măsură ce au îmbătrânit și amintirile lor din „viața trecută” au dispărut. Deși au acceptat ideea părinților lor că sunt reîncarnarea surorilor lor decedate, ele au fost sceptice cu privire la această noțiune în general, cu toate că – pe când avea 23 de ani, în anul 1981, Gillian a avut viziuni în care s-a văzut jucând într-un loc cu nisip din Wickham – un oraș în care locuia familia când Joanna (sora ei moartă) avea în jur de trei ani. Gillian a descris perfect gazonul, casa și grădinile. Nu pusese niciodată piciorul în Wickham.
