Cu siguranță ați auzit de maxima latină „Carpe diem”. O expresie pentru a reflecta și a începe să ai mai multă grijă de prezent, să te bucuri de acum și să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima. Dar de unde provine aceasta?

„Carpe diem” este o filosofie care datează din secolul I î.Hr., când poetul roman Quintus Horatius Flaccus, în limba română Horațiu, a introdus-o pentru prima dată în cartea sa Odele (Ode, Cartea I, Poemul 11). În poem, scriitorul scrie „Carpe diem quam minimum credula postero”, ceea ce se traduce prin „bucură-te de ziua de azi și nu te încrede în ziua de mâine”. Cu alte cuvinte, să trăim în prezent, având în vedere că, la un moment dat, sfârșitul inevitabil va veni pentru noi toți.

Anton von Werner

Se spune că în anul 8 î.Hr., în Roma antică, un aer misterios a învăluit moartea lui Quintus Horace Flaccus, cunoscut simplu ca Horațiu. Acest poet, aclamat drept cel mai mare liric al epocii sale, a lăsat în urmă o moștenire care a depășit secolele. Horațiu, autorul celebrei fraze „Carpe Diem”, nu a lăsat doar cuvintele sale, ci și o enigmă care îi va provoca pe istorici timp de generații.

În ultima sa noapte de viață, Horațiu a scris pe pergament. Prietenii săi cei mai apropiați, de asemenea poeți și filosofi, l-au găsit mort în zori, trupul său odihnindu-se liniștit, dar cu o expresie care sugera că văzuse ceva extraordinar.

Ceea ce puțini știau, însă, era că Horațiu lăsase indicii în operele sale, coduri ascunse care dezvăluiau secrete despre natura și destinul uman.

Adalbert von Roessler

Pe măsură ce cercetătorii au aprofundat textele sale, au început să deslușească o rețea de mesaje criptate, semne ale unui adevăr care, dacă ar fi dezvăluit, ar fi putut schimba cursul istoriei. Așadar, moștenirea lui Horațiu nu a fost doar cea a unui poet, ci a unui vizionar care a întrezărit limitele existenței însăși.

Și astfel, căutarea adevăratei esențe a expresiei „Carpe Diem” a continuat, provocându-i pe toți cei care au îndrăznit să urmeze indiciile unui dintre cei mai importanți poeți romani din „perioada de aur” a literaturii romane.

Din momentul în care a devenit populară, „Carpe diem” a fost refăcută în funcție de înclinațiile vremii, în special în timpul Renașterii, Barocului și Romantismului. Astăzi, această filosofie este încă utilizată, de asemenea, ca parte a artei muzicale, a filmelor, a cărților și a picturilor.


Citește și: Care este originea expresiei „sânge albastru“: Cum voiau aristocraţii să se distingă de „categoriile inferioare“


„Carpe diem”, un stil de viață

În zilele noastre, acest concept a devenit leitmotivul vieții multor oameni. Acești oameni care iau „Carpe diem” ca mod de viață consideră că trebuie să trăim fiecare zi ca și cum ar fi ultima zi din viața noastră. Timpul se scurge și trebuie să trăim clipele aici și acum.

Mulți consideră că această concepție despre viață este greșită și iresponsabilă. Cei care spun acest lucru consideră că a nu te gândi la viitor nu este corect, deoarece ar trebui să ne gândim ce se va întâmpla cu noi atunci când vom fi bătrâni, pentru a ne asigura o viață liniștită, fără muncă sau responsabilități.

Carpe diem este o invitație de a ne bucura de prezent, de acest moment, fără să ne facem griji inutile cu privire la viitor. Singurul lucru pe care îl avem în termeni concreți este prezentul.

Filmul Dead Poets Society (lansat în 1989 și regizat de Peter Weir) a preluat acest concept în povestea sa. În el, un profesor de literatură își îndeamnă elevii să urmeze filosofia „Carpe diem” , să își schimbe atitudinea față de viață pe baza acestui principiu.

Carpe Diem, un clișeu literar

Această frază a luat forma unui clișeu literar, adică a unei teme recurente în literatura universală din toate timpurile. „Carpe diem” poate fi considerată un îndemn de a nu pierde timpul și, pe de altă parte, de a ne bucura de timpul prezent și de fiecare moment al vieții noastre, fără a ne opri să ne gândim la viitor, deoarece acesta este incert.

Este important de menționat că acest concept este strâns legat de un alt clișeu latin, „memento mori”, care ne spune să ne amintim că vom muri. Singurul lucru pe care îl știm exact este că vom muri și trebuie să trăim amintindu-ne acest lucru, altfel viața ne scapă printre degete, timpul trece și nu ne-am bucurat de nimic.

Roberto Bompiani

Citește și: De unde provine expresia „lună de miere”?