Care este originea expresiei „a plânge cu lacrimi de crocodil”?
„A plânge cu lacrimi de crocodil” este una dintre puținele expresii frazeologice cunoscute în întreaga lume. Se știe despre ea încă de pe vremea Romei Antice.
Acolo însemna „a vărsa lacrimi asupra celor învinși”. Astăzi, această expresie înseamnă „a plânge prefăcut”, „a avea un comportament ipocrit”, „a te manifesta cu făţărnicie”.
Dar cum a apărut această expresie? Răspunsul îi va surprinde pe mulți. O legendă antică s-a transformat într-un mit medieval și a fost imortalizată chiar de către Shakespeare.
William Shakespeare a folosit destul de des această expresie în piesele sale. Cel mai faimos exemplu este piesa sa Othello.
De ce a folosit scriitorul expresia atât de des și într-un asemenea context? Răspunsul la această întrebare duce la un mit medieval bizar, care se reflectă în povestirile incredibil de populare ale vremii, publicate sub titlul Călătoriile lui Sir John Mandeville. Cartea este o colecție de povestiri despre aventurile unui cavaler curajos în Asia.
A servit ca o comoară de descoperiri uimitoare și o cantitate destul de mare de ficțiune. Una dintre acestea din urmă a fost o descriere detaliată a crocodililor. Autorul vorbea despre ei ca despre niște șerpi care vărsau lacrimi de durere în timp ce își ucideau și își devorau fără milă victimele. Descrierea literară a adăugat o anumită remușcare naturii acestor prădători. Mandeville a scris astfel: „Acești șerpi ucid oameni și îi mănâncă în timp ce plâng, pentru că nu au limbă”.
Desigur, toate acestea sunt foarte fascinante, dar sunt fundamental greșite. Crocodilii au limbă, dar varsă lacrimi din motive complet diferite, care nu au legătură cu emoțiile. Cu toate acestea, această poveste a reușit să se împletească în țesătura istoriei literare, captivând cititorii cu un amestec ciudat de oroare și simpatie provocată de plânsul reptilelor uriașe.
Mitul Greciei Antice
Rădăcinile acestui mit ciudat se întorc în Grecia Antică. Prima mențiune este atribuită lui Plutarh. În general, în diverse surse literare din Grecia Antică, crocodilul este adesea folosit ca un exemplu viu de ipocrizie. Prima mențiune scrisă a „lacrimilor de crocodil” se găsește în secolul al IV-lea.
Într-unul dintre discursurile sale înflăcărate, episcopul de Amasia din Pont, Asterios, i-a îndemnat pe creștini să țină Postul Mare cu sinceritate și nu cu ipocrizie, precum un crocodil care plânge în timp ce-și mănâncă prada. El a spus că, în acest moment, creștinii sunt precum crocodilii de pe Nil. Ei plâng în timp ce mănâncă capetele oamenilor pe care i-au ucis, nu pentru că le pare rău pentru ei, ci pentru că nu există suficientă carne pe capetele lor.
Desigur, Asterios nu a fost primul care a folosit expresia „lacrimi de crocodil”. Există relatări conform cărora, în secolul I, Plutarh a folosit-o pentru prima dată când a comparat oamenii cu crocodilii. Filozoful spunea că prădătorii amfibieni regretă că și-au ucis victimele nevinovate și, prin urmare, plâng cu amar atunci când le mănâncă, deoarece sunt împinși să facă acest gest pentru a își potoli foamea.
Cu timpul, oamenii au început să se îndoiască de sinceritatea lacrimilor de crocodil. Încă din perioada bizantină, mitropolitul Eustatie al Tesalonicului, într-una din epistolele sale, scrie despre cum un creștin deplânge cu ipocrizie nenorocirea altuia și compară acest lucru cu modul în care un crocodil varsă lacrimi pentru că nu-și poate mânca întreaga victimă.
Așadar, de ce plânge crocodilul?
Rae Wallis
Din cele mai vechi timpuri, oamenii au observat că atunci când un crocodil își mănâncă prada, acesta varsă lacrimi. Și este adevărat, când crocodilul mănâncă, acesta varsă lacrimi. Este clar că lacrimile animalului nu sunt cauzate de remușcări, ci din alte motive. Odată cu dezvoltarea biologiei, oamenii de știință au reușit să afle de ce se întâmplă acest lucru.
David Clode
Adevărul este că aceste aceste reptile mari acvatice au anumite glande care le ajută rinichii să lupte împotriva excesului de săruri din organism. Glandele sunt situate foarte aproape de ochii acestor reptile și secretă o soluție de săruri în exces.
De-a lungul secolelor, expresia „a plânge cu lacrimi de crocodil” a devenit populară și este utilizată pentru a descrie manifestările nesincere de emoție. Acesta este un exemplu al modului în care poveștile creative pot genera fraze care exprimă în mod viu comportamentul și emoțiile umane în viața de zi cu zi.