Canalul Corint, minunăția săpată în piatră care unește Marea Egee şi Marea Ionică
Cei care au vizitat Grecia și au avut ocazia să admire Canalul Corint știu că acesta este minunat, datorită aspectului său, și, mai ales, poveștii sale.
Acest canal, care leagă Marea Egee de Marea Ioniacă, este cel mai îngust canal navigabil din întreaga lume. Construcția sa a fost gândită încă din secolul al VII-lea î.Hr., dar canalul propriu-zis a fost realizat între anii 1881 – 1893.
Cu ajutorul unui astfel de canal, drumul vaselor din Peninsula Peloponez se scurtează cu 400 de km. Astfel că, datorită acestui lucru, mulți conducători antici au visat să realizeze un canal prin Istmul Corint. Prima propunere a fost cea a tiranului Periander, în secolul al VII-lea î.Hr. El a abandonat proiectul din cauza dificultăților tehnice, și pentru că existau diferențe mari între nivelurile mărilor -existând riscul să aibă loc inundații.
Și Alexandru cel Mare, Iulius Caesar sau Caligula au avut planuri să sape acest canal. Împăratul roman Nero (54–68 d.Hr.) a început chiar lucrările de excavare, fiind cel care a săpat și îndepărtat primul coș de pământ, dar procesul a fost abandonat după moartea lui. Astfel că, după mai multe încercări, Canalul a fost construit abia la sfârşitul secolului XIX, cu ajutorul unor arhitecți maghiari mandataţi de guvernul Greciei.
Marea inaugurare a avut loc în august 1893, după 12 ani de la începerea construcție.
Cea mai mare parte a canalului trece printr-un masiv de calcar, iar înălțimea pereților abrupți ajunge la 76 de metri. Canalul Corint este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase canale de transport maritim din lume. Dar, în același timp, el este și cel mai îngust dintre toate canalele existente.
Canalul Corint are o lungime de 6.346 m şi lăţimi de 24,6 m în partea superioară şi 21,3 m la bază, astfel că nu toate vasele au posibilitatea să îl traverseze. În ciuda acestui fapt, prin Canalul Corint trec anual mai mult de 15.000 de nave.
În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Canalul Corint a fost sub conducerea nazistă, iar din cauza faptului că era teatrul unor lupte înverşunate, din cauza importanţei sale strategice, acesta a avut parte de mari daune.
Când forţele germane s-au retras din Grecia, germanii au utilizat explozibil pentru a declanşa alunecări de teren pentru a înfunda canalul şi a bloca accesul prin acesta. Ei au distrus podurile şi au aruncat o mulțime de echipamente de război defecte, dar și bucăţi de poduri în canal, pentru a stingheri lucrările de reparaţii.
Însă, chiar și așa, ingineri din armata Statelor Unite au curățat canalul, iar acesta a fost redeschis în 1948 și continuă să funcționeze cu succes până în prezent.
