Arhitecți remarcabili: Păsările ale căror cuiburi par opere de artă
Multe viețuitoare din sălbăticie caută să trăiască în confort. Doar că, pentru fiecare dintre ele, culcușul ideal înseamnă altceva. De exemplu, caracatița caută să stea într-un loc retras în recif, castorii construiesc un culcuș confortabil, înconjurat de multe ori de un dig, iar furnicilor și termitelor realizează adevărate castele subterane.
Chiar și în rândul păsărilor există, de asemenea, arhitecți remarcabili, ale căror cuiburi sunt pur și simplu fascinante, datorită dimensiunii și complexității lor. Philetairus socius, este una dintre numeroasele specii de păsări țesător, care realizează cuiburi gigantice.
Păsările din familia țesătorului pot construi cuiburi foarte neobișnuite, însă cele din specia Philetairus socius își depășesc toate rudele când vine vorba de această abilitate. Aceste viețuitoare mici, care din punct de vedere al aspectului și dimensiunilor seamănă cu vrăbiile noastre, locuiesc în savanele africane, la sud de Ecuator. Acestea sunt întâlnite în Africa de Sud, Namibia și Botswana, locuri unde pot fi observate și cuiburile lor neobișnuite.
Într-un singur cuib construit de păsările țesător pot locui 300 – 500 de zburătoare. Un simplu cuib de pasăre țesător poate ajunge să cântărească cam cât un autoturism obișnuit, adică peste o tonă. Astfel că, de multe ori, chiar și copacii maturi s-au prăbușit, din cauza greutății cuibului.
Destul de des, aceste păsări aleg ca bază pentru construirea „locuințelor” stâlpii de linie electrică, transformându-i în structuri destul de ciudate.
Cuiburile de țesători sunt construite din iarbă uscată și crengi subțiri, au formă neregulată și ajung la 3-4 metri, iar cuiburile coloniilor mari pot ajunge să măsoare până la 8 metri lățime.
În interior, există compartimente separat pentru cuplurile tinere și puii lor, dar și locuri speciale pentru păsări adulte. Intrările exterioare ale acestor structuri sunt acoperite cu ramuri, astfel încât șerpii să nu pătrundă. În plus, există și intrări false în cuib, prin urmare, chiar dacă șarpele ajunge în copac, nu are prea multe șanse să pătrundă în cuib.
Cuiburile rezistă și zeci de ani, fiind extinse treptat, iar în ele trăiesc simultan mai multe generații de păsări. Se întâmplă, de asemenea, ca pomul care susține cuibul să fie uscat, însă construcția țesătorilor să continuă să existe. De exemplu, acestea pot ajunge să cuprindă mai mult de 100 de compartimente distincte și să fie folosite vreme de peste un secol.
