Apeductele Cantalloc: Sistemul hidraulic sofisticat al civilizației Nazca

Apeductele Cantalloc sunt un sistem vechi și extins de canale subterane și de suprafață, rezervoare și găuri în spirală care au permis civilizației Nazca să distribuie apa într-unul dintre cele mai aride locuri din lume.

În deșerturile și văile din Nazca, seceta poate dura ani de zile, dar civilizația Nazca a reușit să supraviețuiască și să înflorească în această regiune. Acest lucru s-a datorat în mare parte folosirii impresionante a ingineriei hidraulice, o realizare fără îndoială mai mare decât crearea liniilor Nazca.

Sistemul hidraulic de la Nazca, cunoscut sub numele de puquios, este o combinație de tuneluri subterane, rezervoare mici și găuri ciudate în spirală care duc  la apa de dedesubt.

Diego Delso, CC BY-SA 4.0

Acest sistem a fost folosit pentru a transporta apa atât pe terenurile agricole, cât și în zonele populate pentru a furniza apă potabilă.

Oamenii culturii Nazca au construit puquios pentru a se conecta la apa subterană, sursa fiind adesea la mulți kilometri distanță de locul unde era nevoie de ea. Apa era apoi canalizată atât în subteran, cât și la suprafață, unele părți ale sistemului având mai multe ramificații.

Diego Delso, CC BY-SA 4.0

Șanțurile deschise au tendința de a fi mai scurte decât canalele subterane, iar unele au o curbură ușoară în formă de S de-a lungul cursului lor pentru a încetini fluxul de apă.

Kevo287, CC BY-SA 4.0

Apeductele subterane au fost săpate și apoi acoperite și, în unele cazuri, extinse prin săparea de tuneluri. Părțile laterale ale canalelor subterane și de suprafață erau în mod obișnuit căptușite cu pietricele de râu.

De-a lungul traseului multor canale subterane se află construcții ciudate în spirală, asemănătoare unor puțuri, cunoscute sub numele de ojos (ochi). La suprafață, aceste ojos au uneori 15 metri lățime, iar laturile lor se încolăcesc spre interior pe măsură ce coboară în canalele de dedesubt, unde fundul puțului are o lățime de aproximativ 1,5 metri.

Atunci când puquios au fost studiate pentru prima dată, s-a crezut că spiralele funcționau ca fântâni, oferind în același timp acces la canalele subterane pentru întreținere și curățare.

Diego Delso, CC BY-SA 4.0

Dar în 2006, un nou studiu realizat de Rosa Lasaponara și echipa sa de la Institutul de Metodologii pentru Analiza Mediului din Italia a oferit o perspectivă complet nouă atât asupra ojos, cât și asupra sistemului mai larg de puquios.

Rosa Lasaponara și echipa sa au studiat sistemul cu ajutorul imaginilor din satelit. Aceasta a permis o mai bună înțelegere a modului în care puquios au fost distribuite în regiunea Nazca și a arătat unde se aflau acestea în raport cu așezările din apropiere. Acest lucru, la rândul său, a clarificat unele probleme legate de vechimea reală a sistemului, despre care unii susțineau anterior că ar fi fost construit de spanioli.

reddit.com

Deoarece puquios au fost construite din materiale locale, tehnicile de datare cu carbon erau limitate, iar oamenii civilizației Nazca nu au lăsat nicio înregistrare scrisă care să dovedească faptul că ei au construit sistemul.

Dar prin conectarea imaginilor puquios-urilor extinse la diverse așezări, Rosa Lasaponara a adus dovezi că oamenii Nazca au construit într-adevăr puquios-urile cu aproximativ 1.500 de ani în urmă și că sistemul trebuie să fi fost mult mai dezvoltat atunci decât arată astăzi.

Trans-Americas Journey

În privința puțurilor ojos, a devenit, de asemenea, tot mai evident faptul că aveau o funcție dincolo de cea de fântână sau punct de acces tipic. Analizând distribuția ojos, Lasaponara a explicat cum găurile în formă de spirală ajutau la canalizarea vântului în canalele subterane. Vântul a ajutat la împingerea apei prin sistem, ojos servind ca niște pompe antice.

Citește și: Marree Man este cea mai mare operă de artă în peisaj din lume, însă nimeni nu știe cine a realizat-o