Amazoanele, războinicele neînfricate ale lumii antice: locuiau în regiunile din jurul Mării Negre și dincolo de ea
Amazoanele sunt unele dintre cele mai fascinante figuri ale mitologiei antice, simbolizând puterea și independența feminină. Descrise ca femei războinice, curajoase și adesea invincibile, amazoanele au stârnit imaginația multor culturi antice, iar istoria lor a fost transmisă de-a lungul veacurilor prin scriere și artă.
Chiar dacă nu există multe dovezi privind existența lor, miturile despre amazoane au fost adânc înrădăcinate în tradițiile grecești și romane, iar impactul lor asupra istoriei a rămas semnificativ.
Grecii le considerau ca fiind „opuse bărbaților”, cu toate că spuneau despre ele că sunt la fel de curajoase și pricepute în războaie la fel cum sunt bărbații. Această imagine a amazoanelor ca „opuse bărbaților” reflecta valorile și normele grecești ale vremii, care erau patriarhale, unde bărbații erau cei care dominau viața politică, militară și socială. Amazoanele, prin contrast, reprezentau o lume diferită, în care femeile își exercitau puterea, fiind adesea descrise ca fiind independente, curajoase și, în multe cazuri, invincibile pe câmpul de luptă.
Arta și literatura le înfățișează mereu ca fiind curajoase și frumoase, dar înarmate și periculoase.
În momentul în care Iliada a fost scrisă, femeile și copiii greci cunoșteau deja povești interesante despre amazoane. Artiștii le-au descris călare pe cai, trăgând cu arcul, mânuind topoare de luptă și sulițe, luptând și murind eroic.
Legendele amazoanelor
Pierre Mignard
Conform mitologiei greci, amazoanele au fost un grup de femei războinice care trăiau într-o societate independentă, fără să depindă de bărbați, și locuiau în regiunile din jurul Mării Negre și dincolo de ea.
Aceste femei erau apreciate pentru abilitățile lor de luptătoare și erau adesea portretizate ca luptând alături de bărbați, dar având propriile lor teritorii și culturi.
Legendele care vorbesc despre amazoane sugerează o societate complet diferită față de celelalte civilizații din lumea antică. În multe dintre aceste mituri, amazoanele nu erau doar războinice, ci aveau și o structură socială distinctă, dominată de femei. Unii istorici sugerează că amazoanele își învățau fiicele de mici să fie războinice, iar în unele variante ale mitului, femeile erau portretizate ca fiind capabile de acte remarcabile de vitejie și curaj pe câmpul de luptă.
Conform uneia dintre cele mai populare versiuni ale mitului, amazoanele au fost fiice ale zeilor războiului, cum ar fi Ares, sau ale altor zeități masculine, și trăiau într-o comunitate în care femeile erau cele care guvernau, luptau și conduceau războaiele. De asemenea, miturile sugerează că bărbații erau folosiți doar pentru reproducere și nu aveau un rol activ în viața socială a amazoanelor.
Caracteristicile amazoanelor
Claude Deruet CC0
Imaginile și descrierile amazoanelor sunt extrem de variate, dar există câteva trăsături comune care le definesc pe aceste femei războinice. În primul rând, amazoanele erau prezentate ca având o forță deosebită și abilități de luptători aproape legendare. Ele erau de obicei descrise purtând armuri de luptă, echipate cu săbii, arcuri și scuturi, gata să se implice în lupte mari și sângeroase.
În ceea ce privește statutul lor social, amazoanele erau adesea descrise ca având o societate matriarhală în care femeile erau cele care exercitau autoritatea politică și socială. În această societate, femeile nu doar că luptau, dar și conduceau și administrau teritoriile pe care le ocupau. De asemenea, existau mituri care sugerau că amazoanele erau capabile să se organizeze în armate extrem de bine disciplinate și să lupte în bătălii complexe și strategice.
Citește și: Semiramida, singura femeie care a condus vreodată puternicul Imperiu Asirian
Confruntările cu eroii greci
Jastrow
Amazoanele au fost adesea incluse în mituri care implicau eroi greci, precum Hercule, Tezeu sau Ahile. Aceste confruntări între amazoane și eroii greci sunt unele dintre cele mai celebre povești din mitologia antică.
Conform mitologiei grecești, una dintre cele 12 munci ale lui Heracle (Hercule) a fost să obțină brâul Hipolitei, regina amazoanelor. Aceasta era o sarcină dificilă, deoarece brâul era un simbol al puterii și autorității regale. Astfel, în cadrul acestei munci, Heracle a ajuns să lupte cu amazoanele.
De asemenea, Tezeu este adesea descris ca având o luptă cu amazoanele, un episod cunoscut sub numele de „Războiul cu amazoanele”. Potrivit miturilor, Tezeu a intrat în conflict cu amazoanele pentru a le înfrunta și pentru a aduna fetele acestora, cu scopul de a le duce în Atena.
Una dintre cele mai celebre povești implicând amazoane este lupta dintre acestea și greci în timpul războaielor pentru stăpânirea teritoriilor, cum ar fi războaiele descrise în mitologia Troiană. De asemenea, conflictele dintre amazoane și greci erau adesea simbolice, reprezentând un conflict între două lumi diferite: una dominată de bărbați și alta de femei independente.
În aceste mituri, amazoanele erau adesea prezentate ca o forță de temut, dar care, în final, cedau în fața eroismului și strategiei grecești. Totuși, mitologia greacă nu le descria niciodată pe amazoane ca fiind slabe sau inferioare, ci mai degrabă ca o cultură diferită, care se opunea valorilor și idealurilor grecești.
Deși multe dintre povestirile legate de amazoane sunt mitologice, unele cercetări sugerează că aceste figuri ar fi putut avea o bază în realitate, legată de femeile războinice din diverse culturi antice. Există dovezi arheologice care sugerează că în regiunile de la marginea lumii grecești și în zonele care astăzi sunt parte din Turcia, Persia și Asia Centrală, au existat femei războinice care ar fi putut inspira miturile despre amazoane.
Sailko, CC BY-SA 3.0
Istoricii moderni au presupus mult timp că amazoanele, documentate pentru prima dată de Homer în Iliada în secolul al VIII-lea î.Hr. – poetul le-a numit „antianeirai” (Ἀντιάνειραι), „opuse bărbaților” – a constituit o societate matriarhală pur fictivă. Cu toate acestea, încă din anii 1990, specialiștii au început să identifice în regiunea Mării Negre schelete antice de femei nomade din stepă, îngropate cu arme corespunzătoare celor deținute de celebrele războinice din arta greacă antică.
Mai întâi, au fost găsite rămășițele unei femei îngropate cu pumnalul său la granița cu ceea ce este acum Kazahstan. Apoi, în 2017, rămășițele unei femei care părea să fi murit din cauza unei răni de război – avea un vârf de săgeată în femur și alte sechele tipice câmpurilor de luptă – au fost dezgropate în Armenia. În 2019, scheletele a patru războinice îngropate în secolul al VI-lea î.Hr. cu numeroase sulițe au fost descoperite și în provincia rusă Voronej.
Toate aceste dovezi arheologice sugerează că războinicele nu au fost doar un mir. Aceste femei, despre care se credea cândva că sunt produsul imaginației grecești, s-ar putea să se fi inspirat de fapt dintr-un popor de călăreți nomazi care trăiau în Eurasia.
Sciții, de exemplu, experți în călărie și trasul cu arcul, au trăit în vastele stepe eurasiatice care se întind de la Marea Neagră până în Mongolia între 700 î.Hr. și 500 d.Hr. Ei i-au întâlnit pe greci atunci când aceștia din urmă au început să stabilească colonii în regiune.
În anii 1940, arheologii care studiau siturile scitice din Ucraina, sudul Rusiei, Caucaz și Asia Centrală au excavat morminte numite kurgans. Atunci când au găsit rămășițe umane însoțite de arme, au presupus că aceste rămășițe sunt ale unor bărbați. Apariția testelor ADN a demonstrat că aceste presupuneri erau greșite. Aproximativ 300 de schelete au fost identificate ca fiind de sex feminin; la fel ca bărbații sciți, aceste femei au fost îngropate cu tolba lor de săgeți, topoare de luptă, sulițe și cai. Studiile ulterioare ale culturii scitice au dezvăluit un mod de viață egalitar. Făcând parte dintr-un trib nomad de arcași călare, toți copiii – fii și fiice – erau învățați să călărească pe cai și să tragă cu arcul de la o vârstă fragedă. Indiferent de sex, sciții purtau și ei haine similare. Toată lumea se îmbrăca în tunici și pantaloni, facilitând vânătoarea și călăria, conform nationalgeographic.com.
Săpăturile la o necropolă din epoca bronzului din Nakhchivan, în vestul Azerbaidjanului, au scos la iveală mormintele unor femei îngropate cu arme precum vârfuri de săgeți, un pumnal de bronz, un buzdugan și bijuterii, informează ziarul britanic The Guardian.
Potrivit arheologilor aflați la fața locului, aceste femei ar fi putut fi amazoane.
Moștenirea amazoanelor în cultura modernă
Träumer4168
Amazoanele au lăsat o amprentă durabilă asupra culturii moderne, continuând să fie o sursă de inspirație pentru filme, cărți și jocuri video. Imaginea amazoanei, ca femeie puternică, războinică și independentă, a fost adoptată și reinterpretată de-a lungul secolelor, fiind văzută ca un simbol al emancipării și al forței feminine. Personaje precum Wonder Woman, din benzile desenate și filmele Marvel, își au rădăcinile în mitologia amazoanelor și în imaginea acestor războinice legendară.
De asemenea, amazoanele sunt adesea folosite în literatura feministă și în discuțiile despre puterea feminină, simbolizând idealurile de independență și luptă pentru drepturile femeilor. Astfel, imaginea amazoanelor a evoluat de la un mit antic despre femeile războinice la un simbol modern de emancipare și forță.