9 invenții militare pe care le folosim în fiecare zi
Dacă necesitatea este cu adevărat mama invenției, este logic faptul că armata se află în fruntea clasamentului referitor la inovare. Când o descoperire poate face diferența dintre viață și moarte, cercetarea devine incredibil de importantă.
Multe lucruri realizate pentru câmpul de luptă au pătruns în lumea civilă și ne-au îmbunătățit viața de zi cu zi.
Ceasul de mână, ori banalul pliculeț cu ceai sunt obiecte concepute pentru a îi ajuta pe soldați – și au fost foarte folositoare în acele timpuri, cu toate că mulți dintre noi le percep ca fiind o banalitate.
Mai jos puteți vedea și alte invenții militare pe care le folosim frecvent.
GPS-ul
Sistemul de poziționare globală (GPS) se numără printre cele mai interesante invenții militare. La începutul anilor ’40, Marina Regală Britanică dezvoltă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, sistemele de radionavigație la sol, LORAN și Decca Navigator.
Ideea implementării GPS a venit odată cu lansarea navei spațiale sovietice Sputnik în 1957, care a fost proiectat inițial pentru aplicabilitate în domeniul militar în anii 1960, la începutul Războiului Rece. Doi fizicieni americani, William Guier și George Weiffenbach, de la Applied Physics Laboratory, au decis să monitorizeze transmisiile radio ale satelitului Sputnik. Aceștia au realizat că, datorită efectului Doppler, puteau localiza punctul satelitului în orbită, precum și locul utilizatorului cunoscând-ul pe cel al satelitului.
Primul sistem de navigație prin satelit, Transit, folosit de Marina SUA, a fost testat cu succes în 1960. Alcătuit dintr-o constelație de cinci sateliți, putea furniza o poziționare ce se actualiza o dată pe oră.
Între 1978 și 1985, sistemul GPS s-a dezvoltat rapid pentru scopuri militare, cu un total de 11 sateliți de tipul Block I.
Dacă, inițial, GPS-ul a fost utilizat exclusiv pentru operațiunile militare, din 2011 acesta a devenit un sistem de localizare accesibil și publicului larg.
Cuptorul cu microunde
Tehnologia din spatele cuptorului cu microunde a fost descoperită accidental. În 1946, în timp testa tuburile radar cu magnetron, Percy L. Spencer de la compania Raytheon a observat că bomboanele pe care le avea în buzunar se topesc în timpul testelor.
Astfel că, el a explorat modul în care radiația a fost capabilă să realizeze acest lucru asupra alimentelor și a încercat să direcționeze focalizarea pentru a încălzi produsele alimentare. În 1947, compania a construit “Radarange”, primul cuptor cu microunde din lume. Acesta avea 1,8 m înălțime, cântărea 340 kg, costa aproximativ 5.000 de dolari și consuma 3 kilowați.
Ochelarii tip aviator
În timp ce mulți oameni percep ochelarii de soare aviator drept un accesoriu la modă, ei au fost de fapt inventați pentru piloți, așa cum sugerează și numele.
Când piloții din anii 1930 au raportat probleme de vedere, din cauza luminii soarelui, Ray-Ban a creat un set de ochelari care aveau lentilele de culoare verde închis, pentru a rezolva problema de vedere a piloților. Lentilele erau mult mai mari decât cele pe care le au ochelarii din ziua de astăzi, pentru a oferi mai multă protecție.
Banda adeviză
Banda adezivă a fost inventată în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial de către o mamă grijulie, pentru soldații care aveau nevoie să-și sigileze cutiile cu muniție.
Invenția a căpătat popularitate repede, cunoscută ca fiind impermeabilă și foarte lipicioasă.
În timpul războiului, soldații au început să utilizeze banda pentru a face mici reparații și altor echipamente.
Citește și: Top 10 invenții ale lui Nikola Tesla
Aparatul de ras de unică folosință
În trecut, rasul necesita o excursie la frizer sau mare îndemânare, pentru că oamenii foloseau briciul, acel aparat de ras format dintr-o lamă care se pliază în mâner. Lama trebuia să fie ascuțită, iar la o mișcare bruscă se putea întâmpla un dezastru. Astfel că, în 1901, americanul King Camp Gillette primea brevetul de inventator pentru lama de ras. Însă, înainte ca invenția sa să fie lansată pe piață, Gillette a semnat un contract pentru a furniza aparate de ras soldaților.
De asemenea, aparatul de ras electric a fost inventat de către Armata SUA, mai exact de către locotenentul – colonel Jacob Schick, în anul 1927.
Calculatoarele
ENIAC, primul computer electronic care putea fi programat pentru a servi în scopuri diferite, a fost conceput pentru armata americană în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Armata a plătit realizarea calculatorul, pentru ca acesta să fie folosit în laboratorul de cercetare balistică.
Super Glue
Chiar și renumitul Super Glue a fost inventat accidental. În 1942, doctorul Harry Coover lucra pentru Kodak. Menirea lui era să descopere un material plastic care să poată fi folosit ca obiectiv la armele de foc. Cea mai mare dezamăgire a lui Coover era însă că materialul pe care îl obținuse el era foarte lipicios, nici gând de descoperirea unei lentile minune.
Totuși, el nu și-a dat seama că ceea ce descoperise era cel mai bun adeziv inventat vreodată, așa că l-a aruncat, reluandu-și cercetarea.
Peste ani, Coover și-a redescoperit inveția: recipientul în care păstrase substanța lipicioasă nu se mai desprindea nici chip de podea. Kodak a lansat atunci lipiciul „Eastman 910”. Însă, o minte luminată din departamentul de marketing a realizat atunci că invenția nu se va vinde sub o asemenea titulatură. Așa că au „lipit” o mașină de o macara, susținând că este suspendată doar cu ajutorul super-lipiciului 910.
Anvelopele din cauciuc sintetic
Deși nu este cea mai interesantă invenție din lume, cauciucul sintetic este o afacere mare: 10 miliarde de tone de cauciuc sintetic sunt produse în fiecare an (ceea ce reprezintă două treimi din oferta de cauciuc din lume).
Deși cauciucul sintetic a fost conceput de către oamenii de știință germani și ruși la începutul secolului XX, producția nu a început până în Al Doilea Război Mondial. Cu puterile Axei care controlau majoritatea livrărilor de cauciuc natural din lume (datorită cuceririi Japoniei în Asia), SUA au livrat o mare cantitate de cauciuc natural pentru cercetare și pentru producția cauciucului sintetic.
Ceasul de mână
Louis Cartier a inventat un ceas pentru bărbați iî secolul al 20-lea, special conceput pentru a ajuta piloții care nu își puteau să verifice cât este ora, in timp ce pilotau un avion. De asemenea, ofițerii implicați în Primul Război Mondial au cerut să fie descoperită o metodă pentru a verifica ora în timp ce erau în toiul luptei.
Astfel că, armata a ordonat realizarea unui ceas de mână produs în masă. După terminarea războiului, soldaților li s-a permis păstrarea ceasurilor de mână, și astfel acestea au devenit parte a culturii populare.
