8 dintre cele mai neobișnuite testamente din lume
Cei mai mulți oameni își fac un testament pentru a se asigura că banii sau bunurile lor ajung în mâinile potrivite, după moartea lor.
Aceste testamente conțin instrucțiuni și condiții care trebuie îndeplinite înainte ca moștenitorul să intre în posesia bunurilor moștenite.
Dar, uneori, aceste condiții sunt de-a dreptul bizare. Mulți oameni îl folosesc ca pe o oportunitate de a trimite un mesaj de dincolo de moarte.
Iată, așadar, 10 dintre cele mai neobișnuite testamente din lume!
Shakespeare a murit în aprilie 1616, la vârsta de 52 de ani. În testamentul său, el a lăsat „al doilea cel mai bun pat” pentru soția sa Anne Hathaway, iar cea mai mare parte a averii sale a fost moștenită de fiica sa, Susanna.
– Official gallery link
Domeniu public
William Shakespeare a murit în aprilie 1616, la vârsta de 52 de ani. Și-a semnat ultima dorință și testamentul în data de 25 martie 1616. Și-a definitivat testamentul cu ajutorul avocatului său, Francis Collins din Warwick.
El a dăruit cea mai mare parte a averii sale fiicei sale Susanna și a lăsat „al doilea cel mai bun pat” și „mobila” soției sale, cu care fusese căsătorit timp de 34 de ani și cu care avea și alți copii. „Mobilierul” era format din perdele și pături care formau un pat complet.
În vremea lui Shakespeare, un pat era considerat un obiect de lux. Referința la „al doilea cel mai bun pat” din testamentul lui Shakespeare ar fi fost patul lor. Cu toate acestea, în conformitate cu dreptul comun medieval din Anglia, o văduvă avea dreptul la o treime din averea defunctului său soț.
Wellington Burt, un milionar din Michigan, a murit în 1919 și a scris în testamentul său că averea sa enormă nu va fi transmisă decât după 21 de ani de la moartea ultimului nepot supraviețuitor.
Nepoata sa a murit în 1989, iar numărătoarea inversă de 21 de ani s-a încheiat în noiembrie 2010. Averea sa a fost estimată la 110 milioane de dolari și a fost considerată „Moștenirea de amărăciune”.
Wikimedia.org
Un milionar din Michigan, Wellington Burt, a murit în 1919. El își făcuse averea în industria fierului și a lemnului. A murit la vârsta de 87 de ani, iar în testamentul său a menționat că averea sa enormă nu va fi transmisă decât după 21 de ani de la moartea ultimului său nepot supraviețuitor. Ultimul nepot supraviețuitor al lui Burt a murit în 1989, iar numărătoarea inversă de 21 de ani s-a încheiat în cele din urmă în noiembrie 2010.
Averea lui Burt, estimată la aproximativ 100-110 milioane de dolari, a fost distribuită între 12 dintre descendenții săi la 92 de ani de la moartea lui Burt. Acest testament a fost considerat „Moștenirea de amărăciune”. După moartea lui Burt, rudele sale au contestat testamentul în instanță, susținând că starea sa mentală nu era stabilă atunci când și-a creat testamentul.
Adevărul este că Wellington Burt a fost un bătrân înțelept și șiret care știa exact ce face.
Testamentul lui Frank Mandelbaum a fost citit în 2007. El a lăsat fondul său fiduciar de 180.000 de dolari pentru nepoții săi, dar a existat o clauză suplimentară conform căreia nepoții săi vor moșteni partea lor doar dacă fiul său Robert se va căsători cu mama copiilor în termen de șase luni de la nașterea acestora. Singura problemă era că Robert era homosexual și își creștea fiul împreună cu soțul său.
kaushal mishra
Frank Mandelbaum, un om de afaceri din New York, a murit la vârsta de 73 de ani în 2007. La citirea testamentului său, s-a menționat că fondul său fiduciar de 180.000 de dolari va fi moștenit de nepoții săi.
Cu toate acestea, el a avut o clauză suplimentară pentru fiul său Robert Mandelbaum, care este, de asemenea, judecător la Curtea Penală din Manhattan, și anume că nepotul său va moșteni partea sa doar dacă Robert se va căsători cu mama copilului său în termen de șase luni de la nașterea acestuia.
Robert era homosexual și locuia cu soțul său și copilul său. Tatăl lui Robert a vrut să îl căsătorească cu o femeie. Acesta este motivul pentru care a pus această clauză în testamentul său.
Robert și soțul său, Johnathan O’Donnell, au avut un băiețel prin mamă surogat, pe nume Cooper, și s-au căsătorit în 2011.
Astfel, nepotul Cooper nu a primit moștenirea de la bunicul său.
Un aristocrat portughez, Luis Carlos de Noronha Cabral da Camara și-a scris testamentul și a ales 70 de persoane la întâmplare pentru a le lăsa averea sa considerabilă.
Wikimedia.org
Aristocratul portughez Luis Carlos de Noronha Cabral da Câmara era un singuratic bogat, cu puțini prieteni și fără copii. Atunci când și-a scris testamentul, a cerut unui notar portughez să ia cartea de telefon din Lisabona și să aleagă la întâmplare 70 de persoane norocoase care să fie moștenitorii săi.
După moartea sa, aceste 70 de persoane au fost contactate din senin de avocați care le-au spus că pot pretinde o parte din avere. El a decis să dea 7.000 de euro fiecărui beneficiar. Deși acestor 70 de beneficiari nu le-a venit să creadă la început că norocul a dat peste ei, toți au acceptat cu bucurie banii.
Mark Gruenwald, care a fost editor la Marvel, a adus o contribuție uriașă la benzile desenate Captain America și Iron Man. A iubit ceea ce făcea în așa măsură încât în testamentul său a scris ca cenușa sa să fie amestecată cu cerneală în timpul procesului de tipărire a primei ediții colective a benzii desenate.
wikipedia.org
CC BY-SA 3.0
Mark Gruenwald a fost editor și scenarist de benzi desenate Marvel în anii ’80 și ’90 și a murit în data de 12 august 1996. El a avut o contribuție uriașă la benzile desenate Captain America și Iron Man. Mark Gruenwald a creat personaje precum Red Guardian, U.S. Agent, Crossbones și l-a readus pe Red Skull.
Și-a admirat propria operă în cele 12 numere din maxi-seria Squadron Supreme. Își iubea munca în așa măsură încât în testamentul său a scris ca cenușa sa ar trebui să fie amestecată cu cerneală în timpul procesului de tipărire a primei ediții colective a benzii desenate, care a fost tipărită în 1997.
John Bowman, o personalitate bogată din Vermont, credea cu tărie în viața de după moarte. Și-a pierdut fiicele și soția în timpul vieții și a dorit să se alăture lor după moarte. În ultimul său testament, a creat un fond de 50.000 de dolari pentru întreținerea conacului său cu 21 de camere și pentru ca angajații săi să servească mâncare în fiecare seară, în cazul în care soția și fetele sale apar.
Boubloub, CC BY-SA 4.0
John Peter Bowman, o persoană bogată din Vermont, și-a strâns averea vânzând articole din piele guvernului american în timpul Războiului Civil. A îndurat multe evenimente tragice în timpul vieții sale. Fiica sa în vârstă de patru luni a murit în 1854, iar cea de-a doua fiică a sa, care a crescut până la vârsta adultă, a murit în 1879. Soția sa îndurerată a murit în 1880.
Bowman credea cu tărie în viața de după moarte. Când a murit, în data de 18 septembrie 1891, a creat un fond fiduciar de 50.000 de dolari pentru a-și întreține conacul de 21 de camere și pentru a se asigura că în fiecare seară va fi servită mâncare proaspătă în casa sa, în cazul în care familia sa moartă ar fi apărut.
Regulile din testamentul său au fost îndeplinite până în 1950, însă nu au mai fost valabile după ce suma fondului s-a epuizat.
Gene Roddenberry, creatorul Star Trek, a murit în 1991. El a fost inventatorul afirmației „…să mergi cu îndrăzneală acolo unde nimeni nu a mai mers înainte”, care s-a dovedit a fi adevărată după moartea sa.
Gene Roddenberry a dorit, conform testamentului său, ca cenușa sa să fie împrăștiată de pe un satelit spațial care orbitează în jurul Pământului. Dorința sa a fost îndeplinită în 1997.
wikipedia.org
Public Domain
Creatorul Star Trek, Gene Roddenberry, a părăsit această lume în 1991. A fost atât de fascinat de spațiu încât, în testamentul său, a cerut ca cenușa sa să fie împrăștiată în spațiu. El spunea „…să mergem cu îndrăzneală acolo unde nimeni nu a mai mers înainte”, iar după moartea sa, a făcut ultima sa călătorie în spațiu.
Soția sa, Majel Barrett Roddenberry, care a fost, de asemenea, actriță în fiecare sezon din Star Trek, a dorit ca și cenușa ei să fie împrăștiată în spațiu. Cenușa celor doi a fost trimisă în spațiu cu o rachetă în 1997.
Hannah Beswick și-a donat averea medicului care i-a îmbălsămat trupul la moartea sa, în 1758. Era îngrozită de ideea de a fi îngropată de vie, așa că a dat instrucțiuni în testamentul său ca medicul ei să se asigure că este moartă. Acesta nu a îngropat-o și i-a mumificat trupul. Corpul ei a fost verificat de un medic o dată pe an, în următorii 90 de ani, pentru a confirma că este încă moartă. În cele din urmă a fost înmormântată în 1868.
weirdhistorian.com
O femeie bogată pe nume Hannah Beswick a murit în 1758. Ea și-a donat averea medicului care i-a îmbălsămat trupul la moartea sa. Cu toate acestea, în secolele 17 și 18, oamenii se temeau să fie îngropați de vii, iar Hannah avea aceeași teamă. Ea a dat instrucțiuni clare în testamentul său ca doctorul Charles White să se asigure că este moartă înainte de a o îngropa.
Așa că, acesta nu a îngropat-o deloc. I-a mumificat trupul și a înfășurat-o în bandaje infuzate cu gudron și, de asemenea, i-a lăsat fața descoperită. A verificat-o în mod oficial pe Hannah o dată pe an pentru a se asigura că este încă moartă.
Dr. White s-a asigurat că și după moartea acestuia dorința doamnei Hannah Beswick este îndeplinită. Astfe, a însărcinat un prieten de-ai săi să verifice mumia o dată pe an.
Mumia doamnei Hannah Beswick a fost verificată o dată pe an în următorii 90 de ani, până când s-a stabilit cu certitudine că era moartă. A fost înmormântată cum se cuvine în 1868.