8 dintre cele mai importante descoperiri arheologice accidentale
Imaginează-ți cum ar fi să descoperi o fosilă veche de 60 de milioane de ani, un oraș subteran sau o armată din teracotă – menită să protejeze conducătorul în viața de apoi.
Ei bine, au existat mulți oameni care au găsit accidental lucruri vechi, cu o importanță istorică mare, care ne-au ajutat să studiem și să ne înțelegem strămoșii într-un mod mai riguros.
Așadar, iată 10 descoperiri arheologice uluitoare care au fost pur accidentale.
1. În 1902, muncitorii au spart acoperișul hipogeului Hal Saflieni când lucrau la un proiect de amenajare a locuințelor în Malta.
Sanctuarul și necropola neolitică erau în uz încă din 4000 î.Hr., înainte de piramide, iar ambele construcții adăposteau rămășițele a 7000 de persoane.
Hamelin de Guettelet CC BY-SA 3.0
În 1902, pe șantierele navale militare britanice din Paola, Malta, lucrau un număr mare de muncitori. Acest lucru a crescut cererea de locuințe în zonă și au apărut o serie de proiecte de dezvoltare a locuințelor.
În timpul construcției unui astfel de complex, muncitorii au străpuns acoperișul unei structuri care a fost numit ulterior „Hipogeul Hal Saflieni”.
Prima lucrare de săpătură a fost făcută de Emmanuel Magri din 1903 până în 1906. După moartea sa, sarcina a fost preluată de Temistocles Zammit.
Hipogeul este o structură neolitică pe trei niveluri realizată din calcar moale cu globigerină. Nivelul superior are camere mortuare, nivelul mediu are diferite sculpturi și tavane pictate, iar nivelul inferior a fost probabil folosit ca depozit.
Amulete, vase de ceramică, mărgele de lut și rămășițele a 7.000 de oameni au fost recuperate din interiorul sitului arheologic. Conform examinărilor acestor bunuri, sanctuarul a fost folosit din 4000 î.Hr. până în 2500 î.Hr.
2. În 1986, Cristian Lascu a descoperit Peștera Movile, când în zonă se făceau săpături pentru constructia unei termocentrale. Viața din interiorul peșterii a fost separată de lumea exterioară în ultimii 5,5 milioane de ani.
Acest lucru a dus la dezvoltarea unui ecosistem unic, cu specii bizare și gaze toxice. Este singurul loc descoperit până acum pe Pământ care ar continua să existe în cazul unei calamități sau al unui atac nuclear.
(a) N. Ben Eliahu; (b) D. Darom; (c) Israel Naaman; (d) Israel Naaman., CC BY 3.0
Muncitorii care au testat terenul pentru construirea unei termocentrale lângă Mangalia – România, au descoperit o peșteră întunecată, care a fost complet sigilată de lumea exterioară în ultimii 5,5 milioane de ani.
Aerul din interiorul peșterii Movile este plin de gaze dăunătoare. Chiar dacă peștera nu primește lumină solară și apă de la suprafață, viața continuă să înflorească în acest ecosistem unic.
Condițiile ciudate au permis evoluția creaturilor ciudate. Din cele 48 de specii identificate, 33 nu mai fuseseră văzute niciodată de oameni. În absența razelor solare, aproape toate creaturile din peșteră se nasc fără pigment și fără ochi. De asemenea, nu există plante, care este hrană esențială pentru animale în lumea exterioară.
În schimb, aceste animale își obțin hrana de la bacteriile care înfloresc într-un strat spumos deasupra apei. Apa însăși se află în peșteră de 25.000 de ani.
3. În 1979, un miner în căutare de aur din Alaska a descoperit un corp de bizon foarte bine conservat. El a numit descoperirea „Blue Babe”, deoarece pielea mumificată a bizonului avea un luciu albastru metalic. Dar nu era un bizon obișnuit.
Cercetătorii au aflat că a fost un bizon de stepă care a murit acum 36.000 de ani.
Strămoșul bizonilor, bizonul de stepă, a locuit regiunea Beringia din Canada și a trecut în America de Nord acum 160.000 de ani în urmă.
Permafrostul din regiune a asigurat descoperirea de fosile bine conservate. Una dintre cele mai faimoase descoperiri este cea a unui bizon de stepă care a fost mumificat în urmă cu 36.000 de ani.
Corpul bizonului a fost descoperit de un miner în căutare de aur într-o mină de lângă Fairbanks, Alaska, în iulie 1979. El a numit bizonul „Blue Babe” deoarece pielea acestuia avea un luciu albastru metalic. Culoarea a fost determinată de fosfatul de fier albastru care a acoperit mumia animalului.
Fosila bine conservată, având smocuri de păr brun-roșcat și urme de gheare de leu beringian, este expusă la Muzeul Universității din Alaska.
4. În noiembrie 2016, Jude Sparks, un băiețel în vârstă de nouă ani, s-a împiedicat de un craniu fosilizat cu colți, când făcea drumeții în deșertul Las Cruces din New Mexico.
Rămășițele au fost găsite ale unui stegomastodon care a trăit acum 1,2 milioane de ani, o specie dispărută de proboscidean din perioada Pleistocenului.
Jude Sparks făcea drumeții împreună cu familia, când s-a împiedicat și a căzut lângă o rămășiță scheletică. Familia a decis să îl consulte pe profesorul Peter Houde. Îl văzuseră intervievat într-un videoclip de pe YouTube despre o fosilă care avea un aspect similar.
Profesorul Peter Houde a predat biologie la Universitatea de Stat din New Mexico. El și-a dat seama imediat că rămășițele erau ale unui stegomastodon.
Fosilele de stegomastodon sunt rare. Stegomastodon aparține familiei de mamuți și elefanți.
Stegomastodon era întâlnit pe pământ acum 2,6 milioane de ani , o perioadă de timp numită Pleistocen. Fosila descoperită are o vechime de 1,2 milioane de ani.
5. În 2011, minerii de la Mina Suncor Millennium din Alberta au descoperit cea mai bine conservată fosilă a unui dinozaur blindat în timpul lucrărilor de rutină. Timp de șase ani, arheologii au muncit pentru a recompune nodosaurul lung de 5,5 metri.
Fosila veche de 110 milioane de ani era atât de bine conservată încât ultimele alimente pe care le-a mâncat creatura s-au fosilizat împreună cu stomacul.
Shawn Funk, un angajat al companiei Suncor Energy, a observat o stâncă neobișnuitî a cărui culoare și textură se deosebeau de stâncile din jur. S-a descoperit că nu este vorba de un bolovan, ci de o fosilă a unui dinozaur blindat.
Specimenul a fost transportat la Muzeul de Paleontologie Royal Tyrrell, Alberta, după ce compania minieră i-a informat pe oficialii muzeului.
Fosila, care a fost acoperită cu sedimente marine, a fost identificată ca fiind a unui dinozaur de către tehnicianul muzeului Darren Tanke. O masă de alimente fosilizate a fost, de asemenea, descoperită în stomacul nodozaurului.
Animalul, cu o lungime de 5,5 metri, care a trăit în urmă cu 110 milioane de ani, este foarte bine conservat. Fosila restaurată cântărește 3.000 de kilograme.
6. În 1974, șapte fermieri din China, care sapau o fântână, au descoperit o întreagă armată de soldați din teracotă.
Ulterior s-a aflat că această armată avea rolul de a-l proteja pe împăratul Qin Shi Huang în viața de apoi.
Maros M r a z (Maros) CC BY-SA 3.0
La aproximativ 32 de km est de Xi’an, un oraș din China Centrală, șapte fermieri sapau o fântână. Accidental, aceștia au dat peste una dintre cele mai faimoase descoperiri arheologice.
Ceea ce au descoperit aceștia a fost mormântul Primului Împărat al dinastiei Qin Qin Shi Huang (secolul III î.Hr.). Aproximativ 8.000 de statui în mărime naturală au fost găsite într-o stare bună. Soldații erau în armură, aveau cai și arme.
Se crede că armata avea ca scop protejarea împăratului împotriva dușmanilor din viața de apoi. Întregul complex a fost descoperit după o perioadă de aproximativ 2.000 de ani.
7. În 1963, un bărbat din Derinkuyu, Turcia, a descoperit un oraș întreg când a spart un zid în subsolul casei sale.
Orașul subteran Derinuyu are tuneluri secrete, uși grele de piatră pentru apărare împotriva intrușilor, capacitatea de a găzdui 20.000 de oameni, biserici, grajduri și școli.
Unul dintre cele mai mari orașe subterane din lume, orașul subteran Derinkuyu, se crede că are o vechime de aproximativ 1.000 de ani, fiind din Epoca Bizantină.
Camerele din orașul subteran sunt conectate la alte orașe subterane similare din regiune. Au fost plasate uși grele de piatră pentru a închide orașul și pentru a proteja locuitorii în cazul în care se confruntau cu pericole externe.
8. În 1799, membrii expediției lui Napolean în Egipt au descoperit o piatră care a da startul înțelegerii hieroglifelor egiptene.
Găsită în orașul Rosetta, piatra are 14 linii din scrierea hieroglifică, 32 de linii în demotică și 53 de linii din greaca veche. Întrucât greaca era încă o limbă vie, a deschis calea către descifrarea hieroglifelor egiptene.
Hieroglifele egiptene au fost întotdeauna un subiect de interes. Au fost găsite nenumărate hieroglife – însă nimeni nu știa cum să le citească. Eforturile nu au dat roade, dar o descoperire accidentală a schimbat totul.
Inginerii din armata lui Napolean au găsit Piatra Rosetta în timp ce săpau fundațiile unui adăpost la un fort în apropierea orașului Rashid (Rosetta) din Delta Nilului. Piatra reprezintă un fragment dintr-un monument funerar cu trei inscripții ale aceluiași text în trei limbi antice diferite: hieroglifică, demotică și greacă. Acest lucru a ajutat la decodarea hieroglifelor prin greacă.
Cartea „Egiptul Antic. Marile descoperiri” – de Nicholas Reeves – poate fi comandată cu reducere de pe libris.ro.
