7 lucruri surprinzătoare care s-au întâmplat la scurt timp după ce Hitler s-a sinucis
În data de 30 aprilie 1945, potrivit documentelor oficiale, Adolf Hitler și-a luat viața în buncărul său din Berlin. Impactul sinuciderii lui Hitler asupra războiului a fost mai emoțional decât strategic. S-a sinucis pentru că înțelegea că predarea și capturarea sa erau inevitabile. Totuși, în urma sinuciderii lui Hitler, au existat multe consecințe și reacții la nivel individual și colectiv.
Oameni cu funcții importante din guvernul german, cât și germani obișnuiți au avut reacții radicale și diverse la aflarea veștii că Hitler a murit. Unii oficiali au anticipat pe bună dreptate că este timpul să dispară pentru a evita arestarea și responsabilitatea pentru crimele de nedescris ale celui de-al Treilea Reich. Iată câteva dintre lucrurile care s-au întâmplat imediat după ce Hitler s-a sinucis.
Adjuncții lui Hitler au petrecut ore în șir arzându-i cadavrul
No 5 Army Film & Photographic Unit, Wilkes A (Sergeant)
Când Adolf Hitler și Eva Braun s-au sinucis în după-amiaza zilei de 30 aprilie 1945, un simplu detaliu logistic a devenit o sursă de panică în rândul grupului de ofițeri care au fost acuzați de distrugerea trupului său. Hitler i-a spus asistentului Martin Bormann că el și Eva urmau să fie incinerați cât mai repede posibil, astfel încât trupurile lor să nu poată fi niciodată găsite de către aliații victorioși.
Recuerdos de Pandora CC BY-SA 2.0
Problema imediată cu care se confruntau oamenii lui Hitler era că nu știau de unde să găsească benzină pentru a îndeplini această sarcină. Rușii erau atât de aproape de buncăr încât încercarea de a aduce combustibilul din altă parte a Berlinului era imposibilă.
Singura opțiune a fost scoaterea combustibilului din vehiculele avariate din garajul buncărului, mașini care erau acoperite de moloz. Aproximativ 200 de litri au fost extrași rapid și plasați lângă intrarea în buncăr. Șoferul lui Hitler, Erich Kempka, Otto Gunsche și Hans Linge au așezat cadavrul lui Hitler și cel al Evei Braun în curte în timp ce rușii bombardau zona. Cei trei au turnat benzină peste ambele corpuri și au aprins totul cu o cârpă îmbibată în benzină, supravegheați fiind de Bormann și Joseph Goebbels.
Corpurile nu au ars complet imediat, așa că grupul a repetat procesul pentru restul după-amiezii, aruncând litri de benzină pe trupul fără viață al Führerului și al Evei.
Himmler și Göring au fugit înainte de sinuciderea lui Hitler
Malindine E G (Capt), No 5 Army Film & Photographic Unit
În mod surprinzător, amiralul Karl Dönitz a fost numit noul președinte al Reich-ului și Joseph Goebbels a devenit noul cancelar. Martin Bormann a fost numit executant al moșiei lui Hitler. El i-a expulzat pe Göring și Himmler din partid și și-a anulat ordinul desemnând succesorul său pe Göring. Câteva zile mai târziu, Karl Dönitz a primit funcția de șef al guvernului german.
Joseph și Magda Goebbels s-au sinucis și le-au luat viața și celor șase copii ai lor
Bundesarchiv, Bild 146-1978-086-03 / CC-BY-SA 3.0 CC BY-SA 3.0 DE
Când Hitler s-a împușcat, ministrul propagandei Joseph Goebbels și soția sa, Magda, au decis nu numai că se vor sinucide, ci și că își vor ucide cei șase copii.
Magda, în special, era hotărâtă să facă acest lucru și gândea că micuții vor avea o viață plină de dispreț, dacă vor rămâne în viață.
Ea a forțat un ofițer medical SS cu studii în stomatologie, Helmut Kunz, repartizat la cancelaria Reich, să o ajute să îi omoare pe copii. Kunz a refuzat inițial și chiar a fugit din buncăr pentru a evita sarcina oribilă. Însă, înainte de a fugi, Magda l-a amenințat că îi va spune soțului ei despre dezertarea sa.
Așa că Helmut Kunz s-a întors. În noaptea de 1 mai 1945, în timp ce copiii se pregăteau de culcare, Magda i-a ordonat lui Kunz să le facă o injecție cu o doză de morfină. În timp ce erau inconștienți, fiecare copil a fost forțat să ingereze o capsulă de cianură.
Se crede că cianura le-a fost administrată de Magda – ajutată de un alt medic, Ludwig Stumpfegger.
Câteva minute mai târziu, în jurul orei 20:15, Joseph și Magda au intrat în grădina Cancelariei, însoțiți de Goebbels și Gunther Schwagerman. Magda a luat otravă și a fost împușcată în cap de soțul ei. Goebbels s-a împușcat în cap, iar Schwagermann a ordonat unui soldat să-l împuște din nou pe Goebbels pentru a se asigura că a murit. Magda și Joseph Goebbels au fost apoi parțial arși.
Rușii au găsit cei șase copii Goebbels. Stumpfegger a murit în timp ce încerca să scape de rușii din Berlin; Kunz a supraviețuit și a fost în cele din urmă judecat și achitat de colaborare în uciderea copiilor Goebbels, instanța hotărând în esență că a fost constrâns de Magda și Joseph Goebbels.
Stalin a trimis o echipă de anchetatori să găsească trupul lui Hitler
Bundesarchiv, Bild 183-V04744 / CC-BY-SA 3.0 CC BY-SA 3.0 DE
„Deci nenorocitul a murit? Păcat că nu l-am capturat în viață!” a fost presupusa reacție a lui Stalin la auzul morții lui Hitler. Acesta dorea dovada absolută a dispariției rivalului său – dovadă fizică. Așadar, Stalin le-a ordonat anchetatorilor din SMERSH să aducă o dovadă tangibilă a morții lui Hitler.
În data de 2 mai, agenții SMERSH au închis grădina Cancelariei și zona buncărului și au început o căutare sistematică. După trei zile, un ofițer rus a dezgropat ceea ce părea a fi cadavrele a doi câini, apoi rămășițele lui Hitler și Eva Braun. Prea rău arse pentru a fi identificate, cadavrele au fost mutate într-o locație secretă, unde maxilarul lui Hitler a fost scos. Rămășițele dentare ale lui Hitler au fost analizate și s-au potrivit cu înregistrările sale dentare din 1945.
Anchetatorii l-au reținut pe asistentul dentistului lui Hitler, Käthe Hauserman, care a descris dinții lui Hitler. Pedeapsa ei pentru că a oferit muncă dentară regimului nazist a fost de 10 ani în lagărele de muncă sovietice.
Deși Stalin știa adevărul și a acceptat sfârșitul lui Hitler, el nu l-a anunțat niciodată public, preferând în schimb să promoveze diferite zvonuri despre evadarea lui Hitler în Argentina, Spania sau în alte părți ale lumii. Unii cred că a folosit această strategie pentru a-și susține propria agendă politică de menținere a tensiunii între alte puteri mondiale.
Nenumărate sinucideri au avut loc în Germania, după ce Hitler a murit
Mulți naziști au urmat exemplul lui Hitler și Goebbels, luându-și viața. Primarul din Leipzig, soția lui și mulți alți oficiali au participat la o petrecere în primărie, apoi s-au sinucis, înghițind otravă. La Demmin, 1.000 de civili și-au luat viața în mai puțin de 72 de ore, înainte ca orașul să ajungă să fie sub stăpânirea rușilor.
Ernst-Robert Grawitz, un medic nazist implicat în experimentele din lagărele de concentrare, s-a așezat cu soția sa la masă și a detonat două grenade, ucigând întreaga sa familie. În toată Germania, mii de oameni, fie naziști înflăcărați care nu puteau suporta ideea de înfrângere, fie indivizi vinovați de crime oribile, au ales sinuciderea mai degrabă decât să fie prinși.
Generalul german Walther Wenck a purtat o bătălie pe care știa că o să o piardă, pentru a le permite germanilor să fugă din Berlin
Bundesarchiv, Bild 183-G0627-500-001 / CC-BY-SA 3.0 CC BY-SA 3.0 DE
În Berlin, multe unități au continuat să lupte după sinuciderea lui Hitler. Aceste trupe erau formate în mare parte din adolescenți și bărbați mai în vârstă, care aveau sarcina de a îi opri pe ruși să pună stăpânire pe capitală. Dezertarea din aceste unități era pedepsită cu moartea.
Chiar și după ce rușii au înconjurat orașul, forțelor germane ale Armatei a XII-a, sub conducerea lui Walther Wenck, li s-a ordonat să nu mai lupte cu americanii pe frontul de vest și să se întoarcă în Berlin.
Acest lucru a fost făcut pentru a le permite cât mai multor civili și soldați să se îndrepte spre zonele occidentale controlate de SUA și Marea Britanie. Nimeni nu își dorea să fie pe un teritoriu controlat de ruși. Se crede că sute de mii de civili germani au fugit astfel din țară.
Himmler a fost prins încercând să se amestece printre civilii care fugeau
Bundesarchiv Bild 152-11-12 CC-BY-SA 3.0 CC BY-SA 3.0 DE
Heinrich Himmler a început în secret la sfârșitul anului 1944 să caute soluții de a scăpa de responsabilitatea actelor sale oribile. Deși a fost hotărârea lui Hitler să lupte până în ultimul moment, până la sfârșitul anului 1944, asistenții lui Himmler făceau cunoscut faptul că șeful SS știa că războiul era pierdut și căuta o ieșire. Himmler era disponibil pentru discuții despre un acord de pace cu aliații.
Hitler a aflat de încercările lui Himmler de a scăpa și s-a înfuriat.
L-a concediat pe Himmler din toate posturile guvernamentale, l-a expulzat din partid și a ordonat arestarea lui. De asemenea, a ordonat ofițerului de legătură al lui Himmler, Hermann Fegelein, să îl omoare, în ciuda faptului că era căsătorit cu Fegelein – sora Evei Braun.
În tot acest timp, Himmler își pusese în aplicare ultimul plan disperat, încercând să se amestece printre germanii care fugeau în Occident. Și-a ras mustața, și-a pus un plasture pentru ochi, și-a scos ochelarii și s-a îndreptat spre zona britanică din nordul Germaniei.
Reținut la un control rutier, Himmler a fost audiat și și-a recunoscut identitatea. Când a fost percheziționat, un medic a detectat o capsulă în gura lui Himmler. Germanul imediat a înghițit-o și a murit după câteva minute. În capsulă era cianură. Himmlera fost îngropat într-o locație secretă lângă Luneburg.
Volumul „Biblioteca lui Hitler. Cărțile care i-au format personalitatea” – de Timothy W. Ryback – poate fi comandat cu reducere de pe elefant.ro.
Citește și: Margo Wölk, femeia care îi degusta mâncarea lui Hitler, pentru ca dictatorul să nu fie otrăvit
