6 misiuni secrete din Al Doilea Război Mondial care nu se regăsesc în manualele școlare
Operațiunile secrete desfășurate de puterile Aliate și puterile Axei în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au inclus câteva fapte cu adevărat uimitoare. Nu toate aceste misiuni secrete ale celui de-Al Doilea Război Mondial au avut succes (de fapt, multe au fost un mare eșec), dar toate au implicat ingeniozitate remarcabilă, dar și vitejie extraordinară. Unele operațiuni secrete ale celui de-Al Doilea Război Mondial au necesitat activitățile concentrate ale câtorva indivizi cu înaltă calificare, altele au implicat armate întregi – intenționate să schimbe cursul conflictului. Totuși, multe astfel de misiuni au fost nebunești.
Unele dintre operațiunile secrete din această listă schimbat cursul lucrurilor, altele au fost încercări disperate de a face acest lucru, însă au fost doar un eșec.
Așadar, vă prezentăm câteva operațiuni secrete mai puțin cunoscute din cel de-Al Doilea Război Mondial.
Operațiunea Gunnerside a oprit programul german A-Bomb
Anders Beer Wilse Wikimedia Commons Public Domain
În februarie 1942, nouă bărbați s-au parașutat în vecinătatea orașului Vemork, Norvegia (zonă aflată sub ocupație germană). Erau norvegieni, special instruiți de trupele speciale britanice, și plănuiau să arunce în aer uzina de apă grea din Vemork, controlată de naziști. Apa grea a fost un element crucial în producția de plutoniu, un ingredient pentru dispozitivul nuclear pe care oamenii de știință ai lui Hitler au încercat să îl construiască.
Clădirea fortificată nu putea fi fistrusă cu ajutorul bombardierelor. Aceasta putea fi dărâmată doar la fața locului, ceea ce presupunea escaladarea unei stânci înalte de 500 de metri în mijlocul iernii și infiltrarea într-un laborator de la subsol, foarte bine păzit. Cei nouă norvegieni, conduși de Joachim Ronneborg, în vârstă de 23 de ani, au făcut exact acest lucru, detonând cu succes bombele care au distrus clădirea. Distrugerea fabricii Vemork a fost crucială în decizia ministrului german al armamentului, Albert Speer, de a opri încercările de a produce un dispozitiv atomic.
Operațiunea Mincemeat: Omul care nu a existat niciodată
Ewen Montagu Team Wikimedia Commons Public Domain
În 1943, serviciilor secrete britanice au ajutat la ascunderea intențiilor aliaților de a invada Sicilia în vara respectivă. Germania și aliații au fost implicați într-un joc de ghicire care avea o miză mare, pentru a determina exact unde va avea loc primul atac european. Ofițerii de informații britanici au venit cu ideea operațiunii Mincemeat, un plan de diseminare a informațiilor false, permițând germanilor să descopere „accidental” documente de top secret falsificate.
Pentru a efectua Operațiunea Mincemeat, britanicii au achiziționat cadavrul omului fără adăpost Glyndwr Michael, transformându-l în „maiorul William Martin”. Când echipajul unui submarin a lăsat corpul lui Michael/Martin în apă, în largul coastei Spaniei, de încheietura sa era ataşată o valiză umplută cu documente militare falsificate și obiecte banale.
Cu toate că Spania era oficial neutră în confruntările din cel de-Al Doilea Război Mondial, o mare parte a forţelor sale armate era de partea Germaniei. Astfel, naziştii au reuşit să găsească un ofiţer la Madrid care să îi ajute și au aflat despre informațiile referitoare la o presupusă invazie a Greciei – detalii incluse într-o scrisoare oficială găsită în servieta maiorul William Martin. Hitler a decis că Grecia va fi următorul obiectiv aliat – Grecia fiind controlată de Germania. Astfel, când aliații au invadat Sicilia, în data de 10 iulie, au avut parte de o rezistență minimă.
Eroică rezistență cehă care a oprit operațiunea Anthropoid
În septembrie 1941, Reinhard Heydrich, un oficial nazist de rang înalt, a fost numit protector al Reichului din Boemia și Moravia (fosta Cehoslovacia). El a declarat imediat legea marțială, a început să execute prizonieri politici și a deportat considerabila comunitate evreiască cehă. Guvernul ceh, exilat la Londra, a decis să-l asasineze pe Heydrich.
În data de 28 decembrie 1941, după o instruire extinsă a serviciilor de informații britanice, doi agenți cehi, Jan Kubis și Josef Gabcik, ca parte a operației Anthropoid, au fost parașutați cu succes în Cehoslovacia. Au petrecut câteva luni perfecționând un plan cu luptătorii de rezistență locali.
În data de 27 mai 1942, Kubis și Gabcik l-au așteptat pe Heydrich pe traseul său obișnuit către sediul nazist din Praga. Acesta călătorea arogant într-o mașină decapotabilă Mercedes, considerând că un atac al localnicilor este de neconceput.
În timp ce vehiculul lui Heydrich a încetinit la o curbă în formă de L, Gabcik a îndreptat o mitralieră către Heydrich, dar a dat greș. Heydrich a ordonat șoferului său să se oprească, astfel încât să îl poată împușca pe Gabcik. În acel moment, Kubis a aruncat o grenadă, care a detonat lângă aripa dreaptă a mașinii. Ambii agenți au scăpat și Heydrich, crezând inițial că nu este rănit, a murit în data de 4 iunie.
Kubis și Gabcik au fost trădați de un membru al rezistenței și au pierit eroic, în data de 18 iunie, după o luptă cu Gestapo la o biserică din Praga. Există chiar și un film făcut după acest caz, iar acesta se numește Antropoid.
Naziștii, cea mai veche profesie din lume și Operațiunea Kitty
US Army photographers on behalf of the OUSCCPAC or its successor organisation, the OCCWC Wikimedia Commons Public Domain
Katharina Zammit, poreclită Kitty Schmidt, conducea cel mai luxos bordel din Berlin când Hitler a venit la putere. Nemulțumită de regimul nazist, Schmidt a transportat numerar către băncile britanice prin intermediul refugiaților evrei, pe care i-a ajutat să scape din Germania. În iunie 1939, ea a fugit, dar nu a ajuns mai departe de granița olandeză, unde a fost reținută de SD, agenția centrală de securitate nazistă.
De acolo, Kitty a fost dusă la sediul Gestapo, unde a fost interogată de Walter Schellenberg, șeful SD. Schellenberg i-a oferit o variantă de a scăpa: ori mergea într-un lagăr de concentrare, ori putea să-și țină bordelul deschis, astfel încât Gestapo să poată spiona clientela sa prestigioasă. Kitty a fost de acord cu ultima opțiune. Bordelul a fost repede renovat după ultimele standarde ale vremii și redeschis. La subsol său era organizat un ,,atelier”, în care cinci operatori trebuiau să transcrie conversaţiile din dormitoare.
Agenții naziști din întreagul Berlin au trimis la salon diplomați și militari străini și le-au spus să folosească cuvintele de cod „Vin din Rothenburg”.
Această schemă a funcționat până în 1943, când bombardamentele au distrus clădirea. Kitty a supraviețuit celui de-Al Doilea Război Mondial și a trăit cu secretul ei până la moartea sa în 1954. Schellenberg a fost judecat pentru crimele sale din război, dar, datorită faptului că a cooperat cu autoritățile – acesta a petrecut doar doi ani în închisoare.
Operațiunea „Flori de cireș” și războiul biologic japonez
Wikimedia Commons Public Domain Masao Takezawa
Militarii imperiali japonezi au folosit arme biologice în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Unitatea 731, comandată de maiorul Shiro Ishii, a efectuat experimente cumplite care implicau hipotermie, atacuri de cord induse și boli infecțioase asupra civililor chinezi și a prizonierilor americani. Drept urmare, japonezii au dezvoltat arme biologice, cum ar fi bombe care ar putea răspândi ciuma, holera și antraxul. Aceste arme au fost folosite în mod repetat împotriva orașelor chineze și au ucis mii de oameni.
Japonia a ezitat să folosească arme biologice împotriva SUA, dar pe măsură ce înfrângerea a apărut și japonezii erau din ce în ce mai disperați, Ishii a planificat un atac biologic masiv asupra Californiei de Sud.
Operațiunea Cherry Blossoms at Night presupunea direcționarea a cinci submarine către vecinătatea orașului San Diego, SUA. De pe aceste submarine trebuiau lansate bombardiere de scufundări special concepute care transportau purici infectați cu ciumă. Conform planului, epidemia de ciumă nu putea fi evitată.
Deși planul a fost aprobat în martie 1945, acesta nu s-a putut implementa înainte de predarea Japoniei. Ishii și-a folosit cunoștințele extinse despre războiul biologic pentru a evita urmărirea penală a crimelor de război, însă a murit în 1959.
Operațiunea Stejar, misiunea eliberării lui Benito Mussolini
Bundesarchiv Bild 183-J15420 Kayser, Bruno v. Wikimedia Commons CC-BY-SA 3.0
În iulie 1943, după invazia cu succes a aliaților din Sicilia, oficialii guvernului italian l-au destituit pe dictatorul Benito Mussolini. Mussolini a fost arestat și transportat în Gran Sasso, un vechi hotel din munții Apenini. Hitler credea că italienii plănuiau să se predea, apoi să se alăture aliaților, ceea ce putea pune în pericol apărarea sudică a Germaniei. El i-a ordonat personal lui Otto Skorzeny, un comandant priceput și parașutist, să-l localizeze și să-l salveze pe Mussolini.
După ce l-a urmărit pe Mussolini în jurul Italiei – autoritățile italiene au mutat prizonierul în mod regulat, pentru a păstra secretă locația – însă Skorenzy a interceptat o comunicare radio despre locul în care urma să fie mutat Benito.
În data de 12 septembrie 1943, Skorzeny i-a ghidat pe parașutiștii germani la hotelul de pe vârful muntelui, unde dictatorul italian a fost închis, și astfel Mussolini a fost eliberat.
Ulterior, Mussolini a fost reinstalat ca șef al Republicii Sociale Italiene, zona controlată de Germania. Skorzeny a primit o promovare, medalii, iar Winston Churchill l-a numit „cel mai periculos om din Europa”.
Cartea „Orașul sacrificat. Al Doilea Război Mondial la Ploiești” – de Lucian Vasile – poate fi comandată cu reducere de pe elefant.ro.
