6 evenimente care ne demonstrează că istoria se repetă
Fără să vrem, istoria se repetă, iar afirmația filosofului spaniol George Santaya pare să evidențieze acest lucru: „Cei care nu-și pot aminti trecutul sunt condamnați să-l repete”. Practic, trebuie să ne cunoaștem istoria, pentru a putea progresa.
De fapt, repetarea istoriei este un lucru comun, valabil în toate domeniile.
Omenirea își amintește constant că fiecare trebuie să învețe din greșelile sale. Cu toate acestea, o privire asupra istoriei noastre ne demonstrează că acest lucru este adesea ignorat sau uitat.
Iată 5 evenimente care demonstrează că, într-un fel sau în altul, istoria se repetă.
Greșeli privind tacticile militare
Bundesarchiv, Bild 101I-136-0882-13 / Albert Cusian / CC-BY-SA 3.0, CC BY-SA 3.0 DE
„Plecați din Rusia înainte de începerea iarnii”. Aceasta este lecția pe care Napoleon Bonaparte și Adolf Hitler au învățat-o în timpul încercărilor de a ataca imensa țară eurasiatică.
În iunie 1812, Napoleon a adunat o armată de 600.000 de oameni pentru a invada Moscova și a îl face să se supună pe fostul său aliat, țarul Alexandru I.
În timpul acțiunilor militare, păduchii purtători de tifos, nu soldații inamici, au început să afecteze armata lui Napoleon.
Chiar și așa, soldații lui Napoleon au ajuns în Moscova în 14 septembrie 1812, cucerind orașul.
La întoarcere, totuși, temperaturile au scăzut la -37 Celsius. Frigul a afectat armata franceză și a ucis mii de cai. Confruntându-se cu condiții atât de dure, și având puțină mâncare, doar 10.000 de soldați francezi s-au întors acasă, conform nzgeo.com.
În 22 iunie 1941, armata lui Hitler a invadat Uniunea Sovietică, eveniment cunoscut sub numele de Operațiunea Barbarossa. Crezând că lupta va dura doar câteva luni, liderul nazist și-a trimis trupele în luptă prost pregătite pentru iarna care se apropia, cu toate că Hitler citise cărți despre luptele pe care armata lui Napoleon le-a purtat.
Din nou, temperaturile mici și lipsa hainelor groase au făcut ca mulți să se întoarcă acasă fără urechi, nas, degete și chiar pleoape. Până la sfârșitul Operațiunii Barbarossa, peste 800.000 de sovietici au fost uciși, iar alte 6 milioane de persoane au fost rănite sau capturate. Alți 775.000 de soldați germani au fost și ei victime, făcând din Barbarossa una dintre cele mai mortale operațiuni militare din istorie.
Dezastrul de pe Tek Sing
Teufelbeutel, CC BY-SA 3.0
În data de 15 aprilie 1912, RMS Titanic s-a scufundat la câteva ore după ce s-a lovit de un aisberg. Faptele de bază despre eveniment sunt binecunoscute: nu erau suficiente bărci de salvare, nava s-a rupt în două când s-a scufundat în ocean, iar supraviețuitorii au fost salvați de RMS Carpathia. Peste 1.500 de oameni și-au pierdut viața. Povestea s-a întâmplat acum mai bine de 100 de ani, dar societatea este încă fascinată de ea. Au fost construite replici ale vasului, galeriile muzeelor au expus artefacte, iar filmul care spune povestea Titanicului a fost văzut de milioane de oameni.
Ceea ce nu știu mulți este faptul că în 1822, cu 90 de ani înainte ca Titanicul să se scufunde în Oceanul Atlantic, vasul Tek Sing s-a scufundat în Marea Chinei de Sud.
Tek Sing naviga din China către Jakarta și era încărcat cu lucruri prețioase: porțelan, mătase, mirodenii și medicamente. Pe lângă faptul că avea atât de multă încărcătură încât o parte din ea a trebuit să fie legată de exteriorul navei, Tek Sin transporta și 1.600 de emigranți care sperau să găsească o viață mai bună în altă parte, cât și un echipaj de 200 de marinari.
Deoarece nava era supraîncărcată, emigranții nu au putut folosi cabinele și au dormit în schimb pe puntea navei. În data de 6 februarie 1822, Tek Sing s-a scufundat după ce s-a lovit de un recif. În această tragedie, mulți dintre cei aflați pe navă au murit. Doar 200 de persoane au scăpat cu viață.
Deși ocazional este denumit „ Titanicul Estului”, povestea lui Tek Sing este în general trecută cu vederea. În timp ce povestea Tek Sing este mult mai puțin romantică – emigranți dormind pe puntea unei nave de marfă, în comparație cu acea călătorie inaugurală extravagantă a unei nave „despre care se spunea că nu poate fi scufundată” – multe dintre lucrurile care s-au întâmplat pe Titanic au fost o repetare a celor petrecute pe Tek Sing.
A existat mai mult de un holocaust
Victor Pietschmann (27 October 1881 – 11 November 1956)
Mulți dintre noi, atunci când aud cuvântul Holocaust, se gândesc la Adolf Hitler și la atrocitățile comise de naziști. Acest lucru este de înțeles. Holocaustul a fost un genocid masiv, care a dus la moartea a milioane de oameni.
Planul lui Hitler era să creeze o rasă ariană, ceea ce l-a determinat să extermine evrei, țigani, persoane cu dizabilități, homosexuali și mulți alții prin utilizarea lagărelor de concentrare. Atrocitățile Germaniei au dus în cele din urmă la izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, în care au murit aproximativ 60 de milioane de oameni.
Din păcate, genocidul s-a întâmplat de mai multe ori de-a lungul istoriei. Cu toate acestea, un genocid anume poartă și titlul de holocaust: Holocaustul armean.
Denumit cel mai frecvent genocidul armean, acest holocaust este considerat primul genocid al secolului al XX-lea. Așa cum antisemitismul nu era nimic nou în Germania înainte ca Hitler să fie conducător, guvernul turc a privit cu dispreț armenii din Turcia.
Guvernul turc, condus de Imperiul Otoman, credea că armenii erau „necredincioși” și i-a tratat în mod inegal impunând taxe mai mari și alte restricții nedrepte. Armenii au încercat să protesteze în anii 1890, dar acest lucru a dus, în mod tragic, la masacrul care a ucis sute de mii de protestatari armeni între 1894 și 1896.
Lucrurile parcă se liniștiseră o vreme, însă așa-zisa pace nu a durat mult. În 1914, Turcia s-a alăturat Primului Război Mondial de partea Germaniei și a Imperiului Austro-Ungar.
Turcia a început să-și facă griji pentru armeni, crezând că vor lupta pentru adversari. Aceasta a dus la începutul genocidului armean la 24 aprilie 1915.
Ceea ce a urmat a fost exterminarea sistematică a armenilor. Aproximativ 1,5 milioane de armeni au fost uciși. Când genocidul armean s-a încheiat în 1922, în Imperiul Otoman mai erau doar 388.000 de armeni.
Dezastre de inginerie
picryl.com
Se știe că atunci când un baraj se rupe lucrurile sunt dezastruoase. Evenimentele de acest fel s-au întâmplat de zeci de ori, uneori din cauza structurii proaste, alteori din cauza ghinionului.
Una dintre cele mai mari nenorociri de acest fel a avut loc în America, în data de 31 mai 1889, în afara orașului Johnstown, Pennsylvania.
Barajul South Fork din zonă a început să funcționeze în 1853 și, în mod îngrijorător, mai avusese de două ori probleme.
Din cauza construcției proaste și a unor decizii de întreținere la fel de greșite, barajul s-a rupt, inundând cu aproximativ 16,4 miliarde de litri de apă comunitățile din zonă. În urma dezastrului, 2.209 de oameni și-au pierdut viața.
Chiar și după acest eveniment, nu existau multe standarde privind construcția barajelor.
Acest lucru explică de ce barajul St. Francis, de lângă Los Angeles, construit în 1926, a cedat și el.
Primul semn că ceva nu este în regulă a apărut în dimineața zilei de 12 martie 1928. Până la miezul nopții, o parte a structurii din beton se prăbușise, trimițând apă și moloz în aval, în orașele din zonă.
Nimeni nu știe cu exactitate câți oameni au murit, dar – conform unelor estimări – 600 de persoane și-au pierdut viața.
Conflictul israeliano-palestinian este o amintire tristă a Războiului de 30 de ani
Эрнест Крофтс (Ernest Crofts) — британский художник, специализирующийся на батальных сценах и истории (british painter of historical and military scenes)
Conflictul israeliano-palestinian este un eveniment tragic, în curs de desfășurare, în Orientul Mijlociu, între statul Israel și palestinieni.
Deși este adesea rezumat pur și simplu ca fiind un război pentru teritoriu între rezidenții evrei și rezidenții arabi, detaliile conflictului sunt mult mai complexe.
Majoritatea surselor citează anii 1930 drept începutul conflictului, deși multe evenimente istorice care au contribuit la această criză mult mai devreme. În 1947, Națiunile Unite au încercat să calmeze conflictul prin stabilirea unui plan de împărțire a teritoriului, care a dat 56,47% din Palestina statului evreu și 43,53% statului arab, cu o enclavă internațională în jurul Ierusalimului. Planul, care a fost respins de palestinieni, nu a fost niciodată implementat.
Între 1947 și 1993, au existat mai multe conflicte armate, printre care Războiul de șase zile și Războiul arabo-israelian. În 1993, Israelul și Organizația pentru Eliberarea Palestinei au convenit asupra unei Declarații de Principii, rezultând în fiecare parte recunoașterea oficială a celeilalte și renunțarea la utilizarea violenței. Din păcate, violența a revenit rapid în zonă în 1996 și conflictul a fost reaprins.
Din păcate, conflictele religioase au fost destul de comune de-a lungul anilor, dar Războiul de 30 de ani este, în multe privințe, incredibil de asemănător cu acest conflict israelo-palestinian.
Având loc între anii 1618 și 1648, Războiul de 30 de ani a început când Sfântul Împărat Roman Ferdinand al II-lea al Boemiei a încercat să obțină controlul asupra activităților religioase ale supușilor săi. Acest lucru i-a determinat pe protestanți să se revolte, ducând la un război pentru egalitate între protestanți și catolici. Multe dintre marile puteri europene au luptat în război, luptă care a remodelat în cele din urmă harta religioasă și politică a Europei centrale.
La fel ca și conflictul israeliano-palestinian, costul acestui conflict religios a fost uriaș. În timpul Războiului de 30 de ani, care a avut loc în principal în Germania, aproximativ 20% din populația totală a Germaniei a murit.
În ciuda faptului că a fost un eveniment tragic, Războiul de 30 de ani a avut și un rezultat pozitiv: a contribuit la încheierea unei epoci a războaielor religioase în Europa.
Extincții în masă
Hans-Jurgen Mager
Când vorbim despre extincțiile în masă, nu ne referim la istoria recentă. Dar aceste extincții în masă sunt, fără îndoială, cel mai rău mod în care istoria s-a repetat. De ce? Extincțiile în masă au loc atunci când mai mult de 75% din toate speciile de pe Pământ mor într-o perioadă geologică relativ scurtă – mai puțin de 2,8 milioane de ani.
Acest lucru s-a întâmplat de cinci ori în ultimii 500 de milioane de ani, iar unii oameni de știință cred că ne aflăm la începutul celui de-a șasea extincții în masă.
Una dintre cele mai cunoscute extincții este evenimentul Cretacic-Terțiar. S-a întâmplat în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani, când activitatea vulcanică, schimbările climatice și impactul unui asteroid au distrus 76% din toate speciile, inclusiv dinozaurii.
O altă extincție în masă cunoscută a fost cea a Permianului, cunoscută și sub numele de Marea Moarte: O erupție masivă în Siberia a declanșat o reacție în lanț catastrofală care a ucis 96% din toate speciile de pe Pământ.
Acum, unii oameni de știință susțin că a șasea extincție în masă este deja în curs. Asta pentru că speciile dispar într-un ritm mult mai rapid decât în mod normal – posibil de trei până la 12 ori mai repede. Asta ne oferă trei până la 22 de secole pentru a găsi o soluție și a opri această extincție în masă.
Mai multe detalii despre istoria lumii găsești în cartea „100 de greșeli care au schimbat istoria. Erori și gafe care au prăbușit imperii, au distrus economii și au transformat lumea” – de Bill Fawcett – pe care o poți comanda de pe elefant.ro.
