10 descoperiri arheologice care au schimbat istoria lumii
Până în prezent au fost făcute nenumărate descoperiri care ne ajută să înțelegem mai bine viața strămoșilor noștri, dar și acele vremuri mult diferite față de ceea ce trăim noi.
Descoperirile arheologice nu contenesc să ne uimească, mai ales atunci când rescriu istoria. De-a lungul timpului, specialiştii şi arheologii au descoperit o serie întreagă de obiecte, vechi de mii sau chiar de milioane de ani, care au schimbat tot ceea ce ştiam despre o anumită epocă sau civilizaţie.
De exemplu, una dintre cele mai importante descoperiri este epava romană din oraşului italian Grado, care a fost găsită în 1986. Nava, veche de 2000 de ani, are 16 metri lungime şi aproape 5 metri lăţime. Ambarcaţiunea, destinată comerţului, păstra încă 600 de amfore pline cu sardine şi alţi peşti.
Mai jos vă prezentăm și alte descoperiri arheologice care au schimbat istoria lumii și ne-au ajutat să înțelegem mult mai bine trecutul nostru.
Armata de teracotă din Xian – China
Apreciată de către specialiști drept cea de-a opta minune, armata de teracotă a fost descoperită, din întâmplare, în 1974, când sătenii au scos la iveală niște cioburi de ceramică aflate în zona mausoleului primului împărat al dinastiei Qin.
În jurul mormântului principal, dar și în celelalte 500 de gropi din jurul acestuia, arheologii au descoperit 8.000 de soldați de teracotă, dar și 700 de cai reprezentați în mărime naturală, figurile din argilă arsă având o înălțime de circa 1,80 m, cu o expresie autentică. Statuile sunt extrem de detaliate, toate figurile fiind diferite.
Războinicii chinezi de teracotă, care aveau datoria să asigure paza împăratului după moarte, erau dotaţi cu arme adevărate. Aceste erau extrem de eficiente, una singură fiind suficientă pentru a străpunge armurile vremii şi de a ucide adversarul.
Este interesant că, în posida faptului că au fost descoperiți soldații de teracotă, mormântul regelui încă nu a fost găsit.
Manuscrisele de la Marea Moartă
Manuscrisele de la Marea Moartă au fost scrise cu aproximativ 2.000 de ani în urmă şi conţin aproape 900 de texte. Cu toate că acestea au fost descoperite între 1947 şi 1956, iar lumea ştiinţei continuă să fie marcată de controverse referitoare la autorii textelor. Textele scrise pe pergament sau pe papirus erau ascunse în peșteri aflate în apropierea localităţii Qumran, din Cisiordania.
Aceste manuscrise au reaprins polemica între arheologi, pentru că unii dintre ei sugerează că textele au fost scrise de oamenii care făceau parte dintr-o sectă evreiască de la Qumran, din deşertul Iudeii. Alții sunt de părere că ele au fost redactate la Ierusalim sau alte regiuni din Israel şi că ar fi fost ascunse în peşteri atunci când populaţia s-a refugiat în anul 70 e.n., fugind din calea romanilor.
În timp ce alți specialiști consideră că autorii au fost esenienii, oameni ce aparţineau unei secte religioase a fraternităţii, care a existat între secolele II şi I î.Hr.
Cert este că aceste texte ne-au ajutat să înțelegem modul în care trăiau oamenii din acele vremuri. De exemplu, s-a descoperit că toate fragmentele de materaile textil găsite sunt ţesute din in şi nu din lână, care era ţesătura cea mai larg utilizată în acea vreme în Israel. În plus, s-a descoperit că, iniţial, materialul făcuse parte din articole de îmbrăcăminte şi, deşi oamenii obişnuiau la acea vreme să poarte ţesături colorate, mare parte din pânza găsită în peşteri a fost albită în mod special şi este lipsită de decoraţiuni.
În plus, aceste texte au contribuit la o mai bună cunoaştere a istoriei religiilor.
Inscripția de la Behistun
Această inscripție a fost descoperită de către englezul Robert Sherley, în 1598, în timpul unei misiuni diplomatice în Persia. Ajunge la concluzia că ar fi vorba despre reprezentarea Înălțării lui Isus Hristos. Falsele interpretări biblice europene s-au răspândit timp de două secole. Însă, începând cu anul 1835 inscripția a fost descifrată de Henry Rawlinson și atunci s-a aflat că este o inscripție monumentală care descrie cuceririle lui Darius I în trei limbi: vechea persană, elamită, și akkadiană.
Această inscripție i-a ajutat pe arheologi să descopere detalii despre civilizațiile din Mesopotamia, Sumer, Akkad, Persia.
Mormântul lui Tutankamon
În 1922, când s-a descoperit mormântul lui Tutankhamon, care vreme de 3.000 de ani nu fusese deranjat, s-au scos la lumină comori neaşteptate. A fost punctul culminant al unei căutări de peste 15 ani, iar din mormânt au fost scoase aproximativ 5.000 de obiecte de mare valoare, inclusiv sarcofagul faraonului şi renumita sa mască de aur.
Dar mormântul ascunde încă secrete. Anomalii termice și imagini de înaltă rezoluție au făcut ca Nicholas Reeves, reputat egiptolog britanic de la Universitatea Arizona, să distingă în 2015 în pereți indicii privind existența unei uși secrete care duce către o una sau mai multe camere ascunse, alimentând speculații în legătură cu ce s-ar putea afla în interiorul acestora.
S-a vehiculat ipoteza ca într-una dintre aceste camere să se afle Nefertiti (1370 — 1333 î.e.n.), fostă regină a Egiptului și ”marea soție” a faraonului Akhenaton, tatăl lui Tutankamon.
Olduvai Gorge
Situl Olduvai Gorge din Tanzania a furnizat printre cele mai interesante fosile de hominini, strămoșii omului modern și speciile înrudite cu aceștia. Interesant este că importanța acestui loc a fost descoperită de către germanul Wilhelm Kattvinkelom în 1911. Omul de știință literalmente a căzut în timp ce vâna un fluture și astfel a găsit rămășițe umane care i-au stârnit interesul.
Aici au fost găsite fosile de la Australopithecus, Homo habilis si Homo erectus.
Angkor Wat
Undeva în jungla cambodgiană stau ascunse rămășițele unui mare oraș medieval. Cel care a spus lumii despre această comoară istorică a fost francezul Henri Mouhot care, din din 1858 până în 1861 a explorat jungla din Asia de Sud-Est, în căutarea unor insecte exotice, care astăzi îi poartă numele.
Astfel, el a descoperit orașul pierdut din Cambodgia: Angkor. Ridicat undeva între 1113 şi 1150, faimosul templu se întinde pe o suprafaţă de 200 de hectare, unul dintre cele mai impunătoare monumente religioase ale umanităţii. Oraşul în care se află era odinioară capitala Imperiului Khmer, numărând peste un milion de suflete înainte de revoluţia industrială.
Machu Picchu
Vechiul oraş Machu Picchu, din munţii Anzi, Peru, este unul dintre cele mai frumoase, dar și enigmatice locuri străvechi din lume, fiind cel mai important sit arheologic din America de Sud.
Situat la o înălţime de 2.430 de metri, orașul pierdut Machu Picchu a fost redescoperit în 1911 de către arheologul Hiram Bingham. Incașii au început construirea structurilor de piatră încă din anul 1400, lângă Valea Urubamba şi lanţul muntos al Anzilor.
Înconjurat de terase agricole suficiente pentru a hrăni populaţia şi irigat de izvoare naturale, Machu Picchu pare să fi fost folosit de incaşi ca un oraş ceremonial secret.
Stonehenge
Stonehenge, monumentul neolitic aflat în Anglia, în comitatul Wiltshire, este format din patru cercuri concentrice construite din pietre. Cercul exterior (cercul Sarsen), de 33 m în diametru, este construit din 30 de blocuri imense de piatră (megaliți – menhire), așezate vertical; astăzi doar 17 dintre aceste blocuri mai sunt în picioare. Deasupra acestor blocuri de piatră au fost așezate ca niște praguri (buiandrugi) alte blocuri curbate (în formă de arc de cerc).
În interiorul acestui lanț exterior se află un alt cerc de blocuri mai mic din piatră vânătă. Acestea împrejmuiesc un aranjament în formă de potcoavă, construit tot din piatră vânătă, în interiorul căreia se află o placă din gresie micacee, denumită Piatra de Altar.
Construcția ansamblului Stonhenge a început în anul 3.000 î.C. Deși nu se știe exact rolul ansamblului, se crede că cei care l-au construit aveau cunoștințe de astronomie, și că ziua de 21 iunie (Solstițiul de vară) avea o semnificație deosebită, probabil, religioasă.
Oamenii de ştiinţă englezi au petrecut mai mulţi ani studiind rămăşiţele osoase descoperite în timpul unei escavaţii din apropierea sitului de la Stonehenge. Astfel, noile informaţii obţinute susţin teoria conform căreia Stonehenge ar fi fost folosit ca loc de înhumare pentru liderii comunităţilor locale din perioada neolitică. În timpul săpăturilor efectuate în zona sitului megalitic de la Stonehenge, cercetătorii au identificat rămăşiţele osoase aparţinând unui număr de 100-200 de indivizi, care au fost înhumaţi aici în perioada neoliticului şi a epocii cuprului.
Citește și: 17 ciudățenii care ne arată cât de misterioasă este lumea în care trăim
Peștera din Altamira
Peștera de la Altamira, din localitatea Santillana del Mar, aflată în comunitatea autonomă spaniolă Cantabria a fost descoperită în 1868 de un vânător care l-a anunțat pe specialistul Marcelino Sanz de Sautuola. Acesta a cercetat peștera pentru prima oară în 1879 și a descoperit diferite obiecte, precum și primele urme ale artei rupestre paleolitice. El arată că picturile aparțin epocii respective, însă oamenii de știință din acele vremuri nu îl iau în serios.
În 2009, cercetătorii au dezvăluit că peștera Altamira a fost locuită cu 22.000 de ani în urmă, mai mult decât se considera anterior.
Pompei
În ziua de 24 august anul 79 d.Hr, cu aproape două milenii în urmă, se producea cel mai mare dezastru natural cunoscut în istoria Europei – erupția vulcanulul Vezuviu, care avea să acopere cu cenușă și lavă topită trei orașe romane: Pompei, Herculaneum și Stabiae.
Descoperit cu totul întâmplător în anul 1748, orașul Pompei a ajuns să fie cel mai căutat site arheologic al Italiei, datorită cantității enorme de infomații despre viața citadină a romanilor, într-un moment când Imperiul Roman se afla la culmea dezvoltării sale.
În Pompei au fost găsite 1.150 de corpuri umane, în mare parte carbonizate, dar ulterior bine conservate sub stratul de cenușă și lavă.
De asemenea, de sub cenușă au fost dezgropate locuințe, instituții, localuri publice și numeroasele case de toleranță, cu care era înzestat orașul Pompei.
Citește și: 11 lucruri incredibile găsite pe Pământ
