Vietatea care are cea mai scurtă durată de viață adultă: Trăiește doar o zi, singurul său scop fiind acela de a se împerechea

Speranța de viață a ființelor umane depinde, în primul rând, de condițiile sociale și culturale în care acestea se dezvoltă. În România, speranța de viață este de aproximativ 75 de ani – 69 de ani pentru bărbați, 76 pentru femei, sub media UE, conform digi24.ro.

Există, de asemenea, diferențe între animalele din aceeași specie; în general, de exemplu, un animal trăiește de obicei mai mult timp într-o grădină zoologică decât în sălbăticie. În natură, speranța de viață a animalelor este variabilă; există specii care ating vârste centenare, cum ar fi anumite specii de broaște țestoase, scoici sau viermi. Iar altele, cum ar fi multe insecte, au o viață scurtă.

Un grup de insecte este cel care iese foarte mult în evidență, atunci când facem referire la durata de viață: efemeridele (fac parte din ordinul Ephemeroptera, dupa termenii grecești ephemeros=efemer și ptera=aripă), numite în mod obișnuit „muște de mai”.

Citește și: Cele mai longevive 11 animale de pe Pământ

Aceste vietăți (numite și rusalii, după perioada în care își fac scurta apariție) stârnesc curiozitatea datorită marelui contrast dintre faza juvenilă lungă sau faza de nimfă – între câteva luni și doi ani, în funcție de specie – și o fază adultă extraordinar de scurtă: o zi.

Efemeridele, creaturile cu cea mai scurtă viață adultă

Ouăle de efemeride, depuse în apă, eclozează atunci când temperatura este potrivită. Din ele iese o nimfă (larvele sunt numite nimfe), care este exclusiv acvatică.

Dave Huth from Allegany County, NY, USA, CC BY 2.0

Ea tinde să se îngroape în stratul stâncos și nisipos al râurilor și lacurilor, unde captează materia organică. Prezența acestor nimfe de efemeride într-un anumit mediu servește, în cadrul studiilor privind starea apei, ca indiciu al unei poluări reduse sau inexistente a apei. Sunt, de asemenea, hrană pentru multe creaturi, de la pești la păsări.

De altfel, hrana lor este constituită din algele și microorganismele acvatice care le asigura substanțele nutritive necesare dezvoltării.

Ciclul de viață al muștei de mai constă în patru stadii: ou, nimfă, sub-imago și imago, conform britannica.com.

Faza juvenilă are o durată variabilă în funcție de specie, între 10 și 24 de luni. În acest timp, nimfa se mută succesiv și crește în dimensiuni, schimbându-și învelișul exterior.

Atunci când condițiile sunt favorabile, la sfârșitul primăverii sau la începutul verii, nimfa iese din apă și trece la penultima transformare – cea de sub-imago. Între carcasa nimfei și învelișul nou format se acumulează gaze care o fac pe aceasta să iasă la suprafață, moment în care insecta este aproape matură.

Mike Lewinski from Tres Piedras, NM, United States, CC BY 2.0

Forma rezultată este un fel de preadult, care are deja aripi, dar nu a dezvoltat încă un sistem reproducător. În acest stadiu, efemeridele încep să zboare, întotdeauna în apropierea cursurilor de apă, căutându-se reciproc, dar fără a interacționa. După o perioadă de câteva ore, efemerida trece prin ultima transformare (imago).

Această ultimă transformare permite dezvoltarea organelor sexuale și, prin urmare, a capacității de reproducere.

Richard Bartz CC BY-SA 2.5

Și în acest moment, viața liniștită a clipelor de tinerețe devine o cursă agitată împotriva timpului. În această perioadă scurtă, care durează de obicei o zi, fiecare individ trebuie să-și îndeplinească misiunea de reproducere. Începe o cursă contra cronometru.

Odată cu acest stadiu, orice funcție de supraviețuire este inexistentă. Efemeridele nu se mai hrănesc, aparatul lor bucal nu mai este funcțional, în timp ce tubul digestiv conține numai aer.

Masculii formează un roi deasupra apei, iar femelele zboară în roi pentru a se împerechea. Un alt detaliu interesant este acela că aceste vietăți se împerechează în zbor.

După copulație, masculul eliberează femela, care coboară la suprafața apei unde își depune ouăle (femelele depun de obicei între 400 și 3.000 de ouă). După împerechere, ea cade epuizată la suprafața apei pentru a sta nemișcată, cu aripile la suprafață, de unde peștii culeg efemeride după bunul lor plac. Masculul se întoarce rareori în apă. El pleacă să moară pe pământul din apropiere. De altfel, masculii se grăbesc să se împerecheze cu cât mai multe femele în timpul scurtului lor stadiu de adult.

Richard Bartz CC BY-SA 2.5

Ouăle depuse de femelă cad pe fundul apei, unde se lipesc de plante și pietre. Pentru a ecloza, nimfele au nevoie de câteva zile până la câteva săptămâni, în funcție de condițiile din apă și de specie, iar nimfele rezultate vor petrece diferite perioade de timp, până la doi ani, căutând hrană pe fundul apei înainte de a ieși la suprafață ca insecte adulte.

Citește și: Păianjenii creează „muzică” prin intermediul vibrațiilor pânzei lor