Povestea lui Mihai Eminescu, cel mai mare poet al României: A murit la doar 39 de ani, în data de 15 iunie 1889
Excepțional este un cuvânt des folosit pentru a-l descrie pe Mihai Eminescu. Pentru poporul român, el rămâne o icoană culturală și literară, un poet, romancier și jurnalist celebru.
Născut în data de 15 ianuarie 1850, la Botoșani, Mihai și-a petrecut anii copilăriei în vestul Moldovei până la terminarea liceului în 1866. După absolvire, a publicat prima sa poezie în revista literară Familia: „De-aș avea”, sub numele de Mihai Eminovici. Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însă numele din Mihai Eminoviciîn Mihai Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat și l-a păstrat pentru totdeauna.
La 19 ani, Mihai Eminescu s-a mutat la Viena și și-a început studiile universitare, studiind atât Dreptul, cât și Filosofia. În timpul facultății, Eminescu a devenit un membru activ al scenei literare și colaborator la diverse ziare și publicații studențești, însă nicio afiliere nu a fost la fel de importantă ca implicarea sa în Junimea.
Aceasta era societatea literară apreciată din România, condusă de Titu Maiorescu, care avea să devină mentorul lui Eminescu. Rolul lui Eminescu în Junimea a implicat scrierea pe larg despre climatul socio-politic al minorităților care trăiau și lucrau în Imperiul Austro-Ungar, în special al românilor.
Junimea a avut un impact profund nu numai asupra vieții sale personale, ci și asupra aspirațiilor sale profesionale ca scriitor. Acest grup a încurajat și a cultivat talentele naturale ale lui Eminescu ca artist, dar i-a oferit și sprijin profesional și mijloacele necesare pentru a-și continua studiile academice la Berlin.
După terminarea studiilor în străinătate, Eminescu a lucrat ca bibliotecar universitar, redactor de ziare și jurnalist, deși a continuat să scrie și să publice poezie. Capodopera lui Eminescu „Luceafărul” („Steaua serii”) a fost publicată în 1883.
Realizările literare ale lui Mihai Eminescu
Istoricul român Nicolae Lorga l-a considerat pe Eminescu drept una dintre cele mai semnificative figuri literare ale României, numindu-l „expresia integrală a sufletului românesc”.
A publicat un singur volum antum, „Poesii”, compus din poemele publicate de-a lungul vieții în revista Convorbiri literare a societății Junimea, din care Eminescu făcea parte.
Printre operele notabile se numără „Luceafărul”, „Odă” (în metru antic) și cele cinci „Scrisori” (I, II, III, IV și V). Dintre scrierile sale în proză, în afară de numeroase studii și eseuri, cele mai cunoscute sunt povestirile „Cezara” și „Sărmanul Dionis”.
Luptele interioare ale lui Eminescu
wikipedia.org
Domeniu public
În ultimii săi ani, Mihai Eminescu a suferit de o afecțiune psihică. Dacă luăm în considerare spusele criticului literar Titu Maiorescu, descrierea sa despre schimbările neregulate de dispoziție pare să confirme un diagnostic medical de tulburare bipolară, deloc neobișnuită în rândul artiștilor, muzicienilor, poeților și scriitorilor celebri de-a lungul istoriei.
Deși traiul cu haosul mental i-a schilodit viața personală, ca în cazul oricărui artist, simțurile sale emoționale par să-i fi ajutat cariera de scriitor.
Scriitorul român Ion Luca Caragiale a descris schimbările de dispoziție ale lui Eminescu ca fiind niște cicluri care durau ore, zile, săptămâni și chiar luni, și care adesea declanșau anxietate din cauza apartenenței politice sau a obsesiei sale pentru Veronica Micle.
Nestor Heck
Domeniu public
„Trebuie să știi, Veronica, că oricât de mult te iubesc, uneori te urăsc; te urăsc fără motiv, fără un cuvânt, doar pentru că îmi imaginez că râzi cu altcineva, iar râsul tău nu înseamnă pentru el ceea ce înseamnă pentru mine și simt că mă enervez la gândul că altcineva te atinge. Te urăsc uneori pentru că știu că ești proprietarul tuturor acestor aluzii cu care m-ai fermecat, te urăsc atunci când bănuiesc că ai putea să-mi dai averea, singura mea avere. Aș putea fi fericit alături de tine doar dacă am fi departe de toți ceilalți oameni, undeva, ca să nu trebuiască să te arăt nimănui și aș putea fi relaxat doar dacă te-aș putea ține închisă într-o colivie în care să intru doar eu.”
– Mihai Eminescu
wikipedia.org
În afară de diagnosticul de tulburare bipolară, despre poet s-a spus că a suferit și de o boală foarte răspândită în epocă, boala venerică. Însă, în cartea „Maladia lui Eminescu și maladiile imaginare ale eminescologilor„, specialiștii resping ideea că poetul ar fi murit la 39 de ani de sifilis, idee indusă de biograful poetului, George Călinescu.
Conform autorilor cărții, medicii din acele vremuri nu au știut să interpreteze corect simptomele pe care le avea poetul, iar astfel i-au pus un diagnostic greșit.
Astfel, Mihai Eminescu a fost tratat în ultimii șase ani de viață cu mercur, un metal greu care se depune în creier, în oase, dar și în alte organe vitale cum ar fi rinichi și ficat și care duce, în timp, la intoxicarea gravă a pacientului și la deces.
Moartea lui Eminescu s-a produs în data de 15 iunie 1889, în jurul orei trei dimineața, după ce la începutul anului boala sa devenise tot mai violentă. Poetul a fost înmormântat în data de 17 iunie, la umbra unui tei din cimitirul Bellu, din București.
Leontin l, CC BY-SA 4.0
La două luni după moartea lui Mihai Eminescu, Veronica Micle și-a luat viața consumând o doză letală de arsenic.
Manuscrisele lui Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în anul 1902. Marele poet a fost ales membru al Academiei Române post-mortem în anul 1948.